Se afișează postările cu eticheta ong. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ong. Afișați toate postările

joi, 27 iunie 2019

Societatea civilă, „calul troian” al mafiei anticreştine globaliste în cetatea normalităţii. Monarhia absolută "democratică" globală.





Cea mai mare excrocherie, minciună, fundătură, în care ne-a înghesuit mafia financiar-bancară globalistă, este conceptul de societate civilă, combinat cu cel de „power to the people”. Mai precis, aşa-zisul transfer al puterii către cetăţean. Desigur, după cum vom vedea, nu către orice cetăţean, deşi principiile frumoase aşa grăiesc, ci către cei aflaţi de partea bună a baricadei. Adică către cei aflaţi în slujba mafiei anticristice amintite mai sus. Azi se mai spune de partea „sistemului”. Sau a statului ascuns, paralel, a puterii reale, nu a celei afişate, care nu e altceva decât o proiecţie pe ecranul pe care se desfăşoară filmul unei realităţi contrafăcute 100 %.

Ce este sau cine este societatea civilă (SC)
Atunci când se vorbeşte despre SC, mulţi cred că este vorba numai despre ong-uri. În realitate, din SC fac parte formulele de asociere cu personalitate juridică sau fără, altele decât structurile guvernamentale, plus cetăţeanul activ (un alt concept introdus pornind de la cel de societate civilă). În principiu, tot ce mişcă şi are o implicare civică (adică cetăţenească), adică tot cetăţeanul implicat într-o formă organizată, sau spontan, într-o cauză care are efecte şi asupra altora.
Tot aici găsiţi şi partidele politice şi media. În cazul ultimei, prezenţa este oarecum paradoxală atât timp cât asocierile economice nu sunt parte a SC. Iar media, în afara celei dezvoltate în ultimii ani pe net, este, pentru patronii din sector, o activitate economică ca toate celelalte. E adevărat, cu ceva în plus: calitatea de instrument de lobby, propagandă, manipulare, condiţionare, albire a creierului cetăţeanului.
Nu fac parte din SC, structurile statului – în care găsim însă membrii diverselor forme de SC, de la cetăţeanul activ la partide.
În final, conceptul este o deplină şi voită aiureală făcută cu un scop precis despre care vom vorbi mai jos.
Despre societate civilă începe să se vorbească cam de pe la Revoluţia Franceză, conceptul fiind inventat, dezvoltat şi livrat, egalitarist şi uniformizator, la pachet cu toate celelalte ingrediente ale „societăţii cetăţenilor”, destinate a fi uneltele teoretice, apoi practice, ale înlocuirii societăţii ierarhice de tip medieval, cu cea orizontală de astăzi. Dacă ne uităm că printre teoreticienii săi ulteriori au fost, alături de Hegel, Marx şi Gramsci, două personaje odioase ale construcţiei vechiului şi actualului stat totalitar global (de nuanţă zisă comunistă, o altă perdea de fum), ne lămurim repede că societatea civilă nu este nimic altceva decât un instrument al acestei transformări şi construcţii.

Trăiască, deci, societatea civilă. "Bună"!
Cea care a împlinit visul milenar al omului: l-a făcut cetăţean şi i-a dat statul pe mână. „Power to the people!” E adevărat, cu o clauză scrisă mic în subsolul actului de donaţie: nu oricui cetăţean, ci numai unora dintre cei activi, şi nu oricărei societăţi civile. Pentru că sunt două feluri de cetăţeni : cetăţenii activi „buni” şi cetăţenii activi „răi”. Între ei mai sunt şi cei neutri, dar aceştia vor sfârşi, mai devreme sau mai târziu, într-o tabără sau alta. Asemenea, avem o societate civilă bună, cea care duce la îndeplinire ordinele mafiei bancare globasliste şi o societate civilă rea, care se opune acestor planuri. Şi o societate civilă neutră cu acelaşi destin. Calificativele, pedepsele şi recompensele le oferă mafia globalistă direct şi prin intermediul agenţilor săi de influenţă din politică şi din societatea civilă bună. De aceea, invers de cum ne-am aştepta, oficial, cei buni sunt cei care lucrează la distrugerea lumii vechi şi reconfigurarea ei într-o lume de zombi, iar cei răi sunt cei care se opun acestui proces global de transformare.
În acest moment, chiar dacă se constată o trezire din somn a unora dintre semenii noştri, fluxul masiv este de fapt pe direcţia oficială, pentru că oamenii mafiei anticristice au ocupat masiv sectoarele educaţiei, culturii, economiei, politicii, media şi civismului în tot Occidentul şi un fenomen asemănător are loc în fostele state comuniste, în statele sud-americane sau în cele asiatice. Şi unde nu avea chef să aibă loc, s-au aranjat tot felul de revoluţii colorate, care să ne bage cheful în cap.

Agenţii de influenţă ai mafiei anticreştine globaliste
Aşa că nu toată lumea are statul pe mână, ci numai cetăţeanul activ „bun” şi societatea civilă „bună”. Care, de fapt, nici nu sunt cetăţeni activi, sau societate civilă, ci agenţi de influenţă fără personalitate juridică – cetăţenii „buni” - şi cu personalitate juridică –ong-urile „bune”. Deci nu ar avea că căuta în SC.
Aici este şi marea escrocherie: promotorii globalizării sclavagismului contemporan şi-au dublat pârghiile prin care controlează tot ceea ce se face şi tot ce mişcă la nivelul administraţiilor centrale – guverne – şi al administraţiilor locale. Adică, au pe terenul în care se joacă meciul vieţilor noastre două echipe, care sunt în acelaşi timp şi arbitri centrali Recte: cetăţeanul activ „bun” şi societatea civilă „bună”, prin care promovează de ani buni politicile la zi în toate domeniile, şi politicienii din partidele care îi slujesc, care aprobă aceste politici şi fac astfel, pe ocolite, politica mafiei financiar-bancare globaliste.
Dar staţi. Asta nu e totul. La rândul ei, societatea civilă „bună”, care pretinde că înglobează şi media (aflată covârşitor în slujba aceleiaşi mafii), se face că nu mai ştie acest lucru atunci când trebuie pornită o campanie pentru o cauză mafiotă sau alta. Aşa că apare pe teren şi echipa media, pe post de arbitru de tuşă, care validează terorismul civic al societăţii civile bune pentru a fi preluat în poarta societăţii de sectorul politic.
În felul acesta, în ultimii 70 de ani aproape tot ceea ce s-a decis în politică este rezultatul presiunilor, lobiului, şantajului public, dezinformării, manipulării, propagandei, minciunilor ridicate la rang de adevăr, programelor şi proiectelor făcute de specialişti inventaţi şi mai ales de funcţionarii îmbrăcaţi în blăni de oaie civică, dar plătiţi de mafie, aparţinând societăţii civile bune şi media. Actul final îl joacă partidele de la guvernare şi din opoziţie (de fapt, iarăşi două echipe aflate în slujba aceleiaşi mafii, care bat în cuie dorinţele mahărilor mafioţi).
Spre această societate civilă „bună” sunt pompate zeci de miliarde de dolari, care se întorc sub forma a zeci de mii de miliarde. În bugetul ong-urilor „bune” vin bani de la alte ong-uri „bune”, care sunt finanţate de alte ong-uri „bune”, la rândul lor alimentate de fundaţiile mafioţilor globalişti. Pe tot acest traseu apar şi îmbelşugatele finanţări de la bugetele de stat – adică mafioţii, dirijează spre agenţii lor de influenţă banii popoarelor subjugate.
În acest timp, cetăţeanul activ „rău” şi societatea civilă „rea” sunt neglijaţi, descurajaţi, nu primesc finanţări, nu au parte decât de o mediatizare generalizatoare extrem de negativă, primesc şuturi în gură, uşi care le strivesc feţele, ameninţări, desfiinţări şi nu reuşesc să fie văzuţi şi auziţi decât periferic în spaţiul public. De aici şi impactul lor redus, astfel că lumea se schimbă după politicile dorite şi impuse de mafie prin reţeaua ei planetară de ong-uri şi personalităţi servitoare.

Puterea difuză = putere concentrată
Avantele acestei scheme piramidale cred că deja le-aţi intuit:
- Mafia are mai multe echipe cu care să-şi impună politicile şi în final politica.
- Treptat, politicul s-a compromis şi a fost compromis, astfel că astăzi credibilitatea o are societatea civilă; evident, cea „bună”.
- Este tot mai mare presiunea ca să apară guverne şi administraţii locale alcătuite din membri ai societăţii civile. Şi tot mai multe guverne cooptează membri ai societăţii civile. Din nou evident, „bune”.
- În urma consultărilor cu societatea civilă „bună”, preşedinţi, prim-miniştri, parlamente şi guverne iau decizii fundamentale. În aceste consultări – cum au fost cele pe justiţie organizate de preşedintele Iohannis – nici măcar nu participă organizaţiile celor din domeniul respectiv, ci cele care au voie, sunt plătite şi „îndreptăţite” să-şi dea cu părerea pe teme pe care în fapt nu le stăpânesc.
- Prin mutarea accentului către cetăţeanul activ „bun” şi societatea civilă „bună”, puterea reală concentrată în mâna mafiei oligarhice reuşeşte să se mascheze ca şi când nici nu ar exista; iar pentru daune există la îndemână cei din politică gata oricând să se jerfească ca „vinovaţi de serviciu” pentru mascarea stăpânilor lor.
- Deşi apolitice prin statut, ongurile „bune” sunt tot mai agresive în plan politic, organizează manifestaţii, lovituri de stat, revoluţii, devenind parte activă a politicii. Finanţarea şi filiaţia acestora sunt adesea destul de transparente, dar propaganda şi manipularea reuşesc să inducă pe tot parcursul ideea că de fapt noi cetăţenii ne-am revoltat, am dărâmat, înlocuit.
- La nivelul vizibil, palpabil, puterea devine tot mai difuză, tot mai greu de tras la răspundere:  Pe cine, pe cetăţeni? Păi nu ăsta e democraţia? Nu e ideal ca cetăţeanul să conducă? Dezgustate, ameţite, sufocate de consumism şi hedonism, şi cu un complex de vinovăţie tot mai accentuat, chiar dacă refuzat la nivel conştient, masele devin dezinteresate de ceea ce li se întâmplă, gata să cedeze, să abdice, să renunţe la valorile şi principiile moştenite, cele care le asigură identitatea.
În realitate, puterea a atins un grad de concentrare similar celor din monarhiile absolutiste în care un rege şi echipa apropiaţilor lui (de exemplu, un Rothschild şi gaşca) deţin toată puterea. La ei însă nu se ajunge; puţin sunt cei conştienţi/interesaţi de faptul că din acel centru li se formatează viaţa, că acolo se iau în realitate toate deciziile politice şi de acolo se fac toate jocurile, revoluţiile şi războaiele, că în spatele acestui centru preocupat de distrugerea omului stă diavolul cu războiul său împotriva lui Dumnezeu; şi asta pentru că între cei care iau deciziile şi noi ceilalţi sunt sute şi mii de perdele ale societăţii civile şi ale media.
Astăzi, mafia financiar-bancară globalistă, inelul imperial al clasei sociale denumite odată burghezie, contestatară la timpul ei a statului absolutist medieval, este pe cale să reuşească construcţia statului absolutist „democratic” la nivel mondial; o formulă mai opresivă, mai nocivă, mai infecţioasă şi mai mortifiantă decât oricare altă dictatură din istorie.






miercuri, 24 iunie 2015

Revoluţia sexuală faţă cu castitatea şi cu şeful ei, Romeo Moşoiu



19 ONG-uri, printre care şi Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie condusă de Romeo Moşoiu - consilier al Ministrului Educaţiei, au trimis săptămâna trecută o scrisoare deschisă prin care le cereau miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii să promoveze în şcoli abstinenţa până la căsătorie, ca "cel mai bun lucru pentru sănătatea copiilor". (HotNews)
Scrisorii celor 19 i-a urmat un freamăt de indignare, un tsunami de vociferări , acuzaţii, condamnări şi în final execuţia publică a lui Romeo Moşoiu, personificare a conspiraţiei fundamentaliste, care se opune progresului societăţii.
Un grup de ONG-uri a cerut vineri, 12 iunie, demiterea lui Romeo-Nicu Moşoiu din funcţia de consilier al Ministrului Educaţiei, invocând conflictul de interese. Moşoiu are o dublă calitate: persoană cu influenţă în deciziile Ministerului şi, în acelaşi timp, vice-preşedinte al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie (APOR), asociaţie care face lobby în favoarea unor politici educaţionale bazate pe o ideologie fundamentalist religioasă, în detrimentul oricărei evidenţe ştiinţifice, au sustinut organizaţiile, într-un comunicat. (HotNews)
Pe modelul patentat al stângii, comunicatul activiştilor progresişti e o tentativă de manipulare constituită printr-o înşiruire de minciuni, deformări ale adevărului, adevăruri parţiale învelite în minciună (vezi, pentru lămurire, zicerile de zi cu zi ale lui VV Ponta). Pe trei dintre ele găsim chiar în fragmentul citat mai sus: „ideologia fundamentalist religioasă”, „în detrimentul oricărei evidenţe ştiinţifice” şi „conflictul de interese”.
În ceea ce o priveşte pe prima, mai mult o manipulare prin etichetarea negativă a adversarului, putem spune că datorită acestei aşa zise „ideologii” incriminate, de fapt principii ale unei vechi şi rodnice morale, există, vorbesc şi acţionează şi activiştii progresişti de mai sus. Dacă lumea ar fi funcţionat după ideologia (de data aceasta cu adevărat o ideologie, după cum vom arăta mai târziu) pe care ei o propagă (avorturi, homosexualitate, identitate de gen, libertinaj, deparavare, prostituţie infantilă etc.) mă îndoiesc că aceştia ar mai fi putut spune ceva, căci, probabil, lumea s-ar fi terminat de mult.
Apoi, de când ceea ce ţine de religie este rău pentru om? Cu o credinţă sau alta, omul a trecut prin zeci de milenii, a evoluat, a descoperit ştiinţele şi tehnicile, şi-a îmbunătăţit viaţa, a ajuns în 2015. Europa, cea care a modificat din temelii lumea, s-a născut pe un fundament creştin. Fără acesta poate ar fi fost musulmană, sau poate nu ar mai fost de loc. Care e problema cu religia? Vom încerca să găsim răspunsul împreună.
A doua minciună este una grosieră, pe care până şi elevii de clasa a şasea (!) o pot da de gol. Pentru că, tocmai pe dos, „evidenţa ştiinţifică” dă dreptate propunerii celor 19 şi nu complexului de „măsuri progresiste” ale comisarilor civici. Astfel că minciuna respectivă nu e decât o manipulare de autoetichetare pozitivă prin alipirea emitentului opiniei de un concept-termen cu încărcătură pozitivă (în cazul acesta, ştiinţa).
În ceea ce priveşte conflictul de interese, respectivii emitenţi de opinie au devenit chiar neglijenţi. (Atât de neglijenţi încât ar putea rămâne fără o sumedenie de factori de influenţă de pe lângă persoane de decizie.) Oare nu tot conflict de interese a fost atunci când Remus Cernea era consilier al primului ministru? Sau în cazul a altor sute de consilieri, care sunt în acelaşi timp activişti civici progresişti, sau oameni de afaceri. A profitat APOR-ul de ajutoare financiare de la minister, a accesat fonduri prin proiecte, are alte avantaje materiale? Şi atunci?
Dar să trecem mai departe. Încercând să înţelegem reacţia furibundă a activiştilor din cele 14 ong-uri contestatoare, ajungem, evident, la întrebarea de bază: Ce e rău în a îndemna adolescenţii să nu aibă relaţii sexuale până când între emoţional şi mental apare un echilibru mai stabil (cercetările arată că această echilibrare începe să se simtă de-abia după 25 de ani, până atunci tânărul fiind, în general, mai curând prizonierul emoţiilor)?
Mai precis ce e rău în a evita sau reduce:
·         Sarcinile nedorite ? - Pilula contraceptivă are o rată de eșec de 9% într-un an, diafragma – 13%, prezervativul – 15%, iar spermicidele – 28% (Cf. Journal of the American Medical Association, 20 Octombrie 1999, Vol. 282, No. 15, 1405-1407));
·         Bolile cu transmitere sexuală ? - Un studiu al Universității Harvard a arătat că în statul Uganda rata infecțiilor cu HIV a scăzut dramatic în ultimele două decenii după ce abstinența și monogamia au fost promovate la nivelul politicilor educaționale, în vreme ce în Zimbabwe și Botswana, unde s-a mizat masiv pe promovarea prezervativului ca singura metodă de preveni epidemia HIV, nu s-a înregistrat niciun progres. S-a constatat că simpla bombardare a acestor state cu milioane de prezervative nu făcea decât să încurajeze promiscuitatea și schimbarea partenerilor, factori care, adăugați la rata de eșec a prezervativului, nu puteau să oprească epidemia. (Cf. Sarah Trafford. “Uganda Winning the Battle Against AIDS Using Abstinence.”, Culture and Family Institute, Iulie 2002);
·         Cancerul de col uterin asociat în cele mai multe dintre cazuri cu debutul precoce al vieţii sexuale?
·         Prostituţia infantilă ? - In conformitate cu Departamentul de Justitie al SUA, prostitutia in randul copiilor a devenit o problema de proportiile unei epidemii, cu estimari cuprinse intre 300.000 si 800.000, datele reale putând însă să depăşească milionul.
·         Şi, evident, în suită logică prostituţia în general căreia i se micşorează baza de selecţie?
·         Consumul de droguri şi alcool? care, nu numai, dar în special la adolescenţi se asociază cel mai adesea cu activităţi sexuale?
·         Pornografia? - Doua milioane de copii sunt folositi in industria pornografica in fiecare an, iar o fetita din trei si un baiat din patru sufera o forma de abuz sexual inainte de a implini varsta de 18 ani, in Europa, potrivit studiului “Abuzul copiilor in Europa” (Child sexual abuse in Europe).
·         Pedofilia, traficul de persoane?
·         Ce e rău în a avea familii solide, rezistente în timp? În cel mai important studiu cu privire la comportamentul sexual din Statele Unite, National Health and Social Life Survey, desfășurat la Universitatea din Chicago, s-a descoperit că bărbații care au așteptat începerea vieții sexuale până la căsătorie au o rată a divorțului cu 63% mai mică, în vreme ce femeile înregistrează 76%. Cei care nu și-au păstrat castitatea au șanse mult mai mari de a fi infideli în căsnicie (Cf. Edward O. Laumann et al.,The Social Organization of Sexuality: Sexual Practices in the United States, Chicago: University of Chicago Press, 1994, p. 503).
Deci, ce drept fundamental al persoanei încalcă o astfel de politică educaţională? Cu atât mai mult cu cât campania ong-urilor „progresiste” pentru introducerea educaţiei sexuale în şcoală, are ca obiective declarate tot reducerea sarcinilor în rândul adolescenţilor, reducerea bolilor cu transmitere sexuală, a cancerului de col uterin etc. În mod normal, dacă militează pentru siguranţa şi sănătatea copiilor şi adolescenţilor, activiştii progresişti ar trebuit să aplaude fericiţi iniţiativa „fundamentaliştilor religioşi” şi să-şi îndrepte energiile către alte obiective.
Dar este cu adevărat vorba, în demersurile lor, despre întărirea siguranţei şi sănătăţii adolescenţilor sau despre „viceversa”? La ce foloseşte educaţia sexuală de la vârste fragede (3-4 ani), aşa cum se face deja în alte ţări şi cum se doreşte să se facă şi aici? Este copilul pregătit, într-o perioadă în care universul lui este încă masiv senzorial şi emoţional, să(-şi) înţeleagă sexualitatea de mai târziu? Are nevoie acum, în perioada basmelor şi a prieteniilor pătimaşe, eroice, curate, de reziduurile corozive şi distructive care gravitează şi ele în jurul unui act ce ar trebui să fie încununarea unei relaţii puternice dintre doi oameni, dar care a devenit cel mai de succes produs comercial al zilelor noastre (sexul se vinde ca atare, dar el şi vinde astăzi aproape orice)?  Sau este vorba despre o acţiune pe scară largă de pervertire a fiinţei umane încă din momentele ei de început, de distrugere a acesteia, de redefinire a actului sexual ca fiind sensul existenţei, drept care el trebuie făcut oricând, oricum, fără limite, la orice vârstă, cu nou născuţi sau cu bătrâni neputincioşi, cu vii şi cu morţi? Până când totul va fi făcut praf şi pulbere? Suntem noi doar o aglomerare de celule în jurul unui sex?
Deci, ce e cu adevărat rău în castitatea înţeleasă şi asumată? Sau, invers, de ce trebuie să facem cu toţii sex şi de la vârste tot mai fragede? De ce trebuie să-i invadăm, să-i agresăm, să-i deformăm şi să le furăm copilăria celor mici şi nu le cerem şi nu le impunem adulţilor, vinovaţi în cele mai multe cazuri de problemele acestora, să-şi controleze pulsiunile şi fanteziile bolnave,  să-i respecte şi să-i ocrotească? De ce, în loc să le dezvăluim pericolele, necazurile, tragediile de tot felul asociate cu relaţiile sexuale la vârste la care raţiunea este încă într-o anemică opoziţie, noi le spunem că sexul e bun şi le dăm prezervative?
Vă propun ca la aceste întrebări şi la oricare altele pe care le aveţi în legătură cu ideile şi acţiunile celor două tabere, dar şi cu ceea ce noi, fiecare, avem de făcut cu copiii noştri pentru a-i proteja şi creşte cât mai bine, să vă răspundeţi singuri. Eu vă voi pune în faţă, pe scurt, în câteva episoade viitoare, extrase din ceea ce au declarat şi declară că îşi propun, din ceea ce au făcut deja şi din ceea ce au de gând să facă, apologeţii sexului universal, activiştii combatanţi a ceea ce a fost denumit generic „Revoluţia sexuală”, descrieri ale contextului istoric fiecărui moment important, fragmente de studii medicale, psihiatrice, sociale etc., dar concluzia vă va aparţine. (Va urma.)

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...