Israelul mesianist actual împotriva poporului evreu? (Ciocnirea ideologică mondială (5))

Biblia este prezentul şi viitorul nostru!

(Episodul anterior:  https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/02/fractura-sistemului-imperial-american.html)

Opoziția dintre diaspora evreiască liberală și liderii israelieni

 de Youssef HINDI

Israelul contemporan, izolat diplomatic și constrâns la acţiune din punct de vedere militar[38], trece printr-o criză: aceea a opoziției interne față de comunitatea evreiască.

O parte din diaspora evreiască, care oferă fonduri pentru statul ebraic (și garantează, prin lobby-urile sale, sprijinul oferit de țările occidentale Israelului), percepe de ceva timp statul ebraic ca pe un pericol și o povară. De fapt, afirmarea tot mai scandaloasă a caracterului religios al statului evreu și legitimarea acestuia pe o bază biblică, politica sa de epurare etnică bazată pe Torah și pe Talmud[39], atrocitățile suferite de palestinieni… toate acestea contribuie la tendința de a spori ostilitatea față de Israel, şi, prin urmare, faţă de iudaism si de evrei în intreaga lume; prin urmare, acest lucru pune in pericol diaspora.

De aceea, președintele Congresului mondial Evreiesc, Ronald Lauder, care l-a finanțat pe Benjamin Netanyahu, l-a atacat de două ori în New York Times[40] în 2018. Iată cum a criticat el politica israeliană:

Evreii din noua eră au unit mândria noastră națională și afilierea noastră religioasă cu dedicarea față de progresul uman, cultura mondială și moralitate.

Conservatori și liberali, credem cu toții într-un sionism just și un iudaism pluralist care respectă fiecare ființă umană. Astfel, atunci când membrii actualului guvern israelian subminează alianța dintre iudaism și iluminare, aceștia anihilează chintesența existenței evreiești contemporane.” [41]

Pe lângă pericolul pe care Israelul îl reprezintă pentru evreii din întreaga lume, aceasta este o ilustrare a unei opoziții între evreii liberali, care apara un iudaism reformat, reprezentat aici de Lauder, si evreii ortodocşi, care au preluat puterea in Israel. Şi pe aceştia îi arăta Lauder cu degetul cand scria in martie 2018:

„Prin supunerea lui la presiuni din partea unei minorități din Israel, statul evreu îndepărtează o mare parte din poporul evreu.” [42]

În plus, valul suveranist care a cuprins Occidentul din 2016 a determinat Israelul să se repoziționeze în favoarea acestui populism european pe care încearcă să-l recupereze. Această încercare a fost ilustrată în special de o carte scrisă de jurnalistul israelian Anshel Pfeffer, corespondentul lui The Economist și editorialistul publicației israeliene Haaretz. Cartea sa, Bibi, este o biografie care îl pune în valoare pe Netanyahu, ale cărei trăsături Anshel Pfeffer le restabilește pentru a-l transforma într-un om de cultură, un vizionar strălucitor, un lider mondial și un exemplu de lideri politici precum Orban, Trump și Putin.

Într-un interviu intitulat „Pentru Trump, Putin, Orban… Netanyahu este ca un patriarh”[43] – acordat ziarului Libération, jurnalistul israelian argumentează că:

„Pentru Trump, Orban, Salvini, Duterte, Abe, Sau chiar Modi și Putin – o generație de lideri care contestă modelul occidental progresist bazat pe respectarea drepturilor omului – Netanyahu acționează ca patriarh, ca un model. Ei spun: “Acest tip a fost în funcție de mult timp, câștigând alegeri după alegeri și face ceea ce am dorit întotdeauna: Le-a spus stângii și mass-media să se ducă dracului. Consecința este că în clubul celor mari din această lume, liderii de tipul lui Macron sau al lui Merkel sunt în minoritate. Este mai dificil ca niciodată să-l influenţeze pe Netanyahu…”

Exact linia adoptată de Éric Zemmur, cântărețul francez al naționalismului israelian compatibil, care a explicat în mai 2018 pe postul de radio RTL (de mare audienţă), în timp ce israelienii trăgeau de zor în demonstranții palestinieni: „Israelul este ținta privilegiată a mass-mediei occidentale care continuă să denunțe brutalitatea metodelor democrației neliberale… Dar la Budapesta, ca la Varșovia, la Moscova, ca la Ierusalim, oamenii votează masiv pentru guverne pe care aceste mari instituții de presă le denigrează.” [44]

Dar nu toți evreii sunt mulțumiți de apropierea pe care Israelul încearcă să o facă cu suveraniştii europeni. Printre aceștia, liberalii, aripa stângă, protestează împotriva acestei alianțe cu populiștii pe care îi consideră „antisemiți”. Desigur, pentru că au în vedere că naționalismul european istoric nu este chiar filosemit…

În 19 septembrie 2018, ziarul Haaretz a publicat un articol intitulat „Statul Israel împotriva poporului evreu”[45]. Iar ziarul de stânga israelian este alarmat:  “Israelul s-a aliniat cu regimurile naționaliste, chiar și antisemite… un cutremur zguduie încet lumea evreiască.”

Şi Haaretz reamintește că, în secolul al XVIII-lea, evreii au început să joace un rol decisiv în promovarea universalismului, deoarece universalismul le-a promis emanciparea din subordonarea lor politică. Prin universalism, evreii puteau, în principiu, să fie liberi și egali cu cei care i-au dominat. Din acest motiv, in secolele care au urmat, evreii au participat in mod disproportionat la cauzele comuniste si socialiste. De aceea evreii au fost cetățeni model în țări precum Franța și Statele Unite. Cu toate acestea, istoria evreilor în calitate de promotori ai luminismului și ai valorilor universale se apropie de sfârșit. Suntem martorii uimiți ai noilor alianțe dintre Israel, facțiunile evreiești ortodoxe din întreaga lume și un nou populism global, în care etnocentrismul și chiar rasismul au un loc central.”

Printre noii „prieteni” ai Israelului se numără și Ungaria lui Viktor Orbàn. Acesta din urmă, care a devenit un dușman înverșunat al magnatului financiar evreu american (de origine maghiară), maestru al revoluțiilor  colorate, George Soros, a găsit în această luptă un aliat în persoana lui Benjamin Netanyahu.

După cum a subliniat cercetătorul Pierre-Antoine Plaquevent, Israelul îl sprijină pe Orbán împotriva lui Soros, în schimbul promisiunii guvernului maghiar de a lupta prin toate mijloacele împotriva creșterii antisemitismului și antisionismului[46]. Într-un discurs public, Orbán a inclus Israelul pe lista Națiunilor care se opun lui Soros[47].

Dar evreii liberali, reprezentați de Haaretz, nu cred în această prietenie israelo-maghiară:

Sub guvernul lui Viktor Orbán, Ungaria dă semne îngrijorătoare de legitimizare a antisemitismului. În 2015, de exemplu, guvernul maghiar și-a anunțat intenția de a construi o statuie comemorativă a lui Balint Homan, un ministru al Holocaustului care a jucat un rol decisiv în uciderea și deportarea a aproape 600,000 de evrei maghiari. Departe de a fi un incident izolat, doar câteva luni mai târziu, în 2016, a fost ridicată o altă statuie în onoarea lui Gyorgy Donáth, unul dintre arhitecții legislației antievreiești din timpul celui de-al doilea război mondial.

Prin urmare, nu este surprinzător să auzim că Orbán utilizează retorica antisemită în timpul realegerii sale în 2017, în special împotriva lui George Soros, filantropul evreu miliardar americano-maghiar care sprijină cauze liberale, inclusiv deschiderea granițelor și imigrația. Revigorând clişee antisemite cu privire la puterea evreilor, Orbán acuză Soros de faptul că hrăneşte intențiile de subminare a Ungariei.

Paradoxal, Haaretz, un ziar de stânga «universalist», îl critică pe Netanyahu pentru  că„preferă aliații politici (Orbán) membrilor tribului său [Soros]”.

Aceeași critică I se face lui Netanyahu cu privire la apropierea sa de Polonia și de președintele filipinez Rodrigo Duterte, “un om care se compară cu mândrie cu Hitler”.

Din punctul de vedere al evreilor liberali, această strategie politică a Israelului pune în pericol structura tripartită care fundamentează doctrina politică israeliană pe: comunitățile evreiești din diasporă, interesele de securitate ale Israelului și alianțele în politica internațională cu puterile democratice ale lumii.

Șoah, ridicată la rang de nouă religie seculară (cu ritualurile și locurile sale de pelerinaj) într-un Occident decreștinat, joacă rolul de ciment ideologic care menține această structură doctrinară, astăzi fragilizată.

Prin urmare, politica actuală a Netanyahu riscă să decupleze de la o întreagă secțiune de comunități evreiești care oferă sprijin politic, intelectual și financiar Israelului. De acum înainte, statul evreu, care a început încet, dar sigur, o schimbare religioasă (sau mai degrabă o întoarcere) din 1967, a devenit o țară condusă de mesianiști fanatici; prin urmare, logic ea trebuie să sfârșească prin a se decupla de la ramura liberală a iudaismului. Israelul se întoarce la rădăcinile sale adevărate: religia evreiască și emanația sa mesianică[48].

Este o alegere pe care istoria o impune Israelului, o alegere periculoasă, deoarece agravează izolarea sa, care ar putea costa foarte mult atât pe el cât și diaspora evreiască.

Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”

 .

[38] Voir : Y. Hindi, Chroniques du sionisme.
^[39] Sur le sujet, lire : Y. Hindi, « Aux origines religieuse de la politique israélienne. Expansionnisme et épuration ethnique », Geopolintel, 24/07/2018 : http://www.geopolintel.fr/article2022.html
^[40] https://www.nytimes.com/2018/03/18/opinion/israel-70th-anniversary.html?rref=collection%2Ftimestopic%2FIsrael&action=click&contentCollection=world&region=stream&module=stream_unit&version=latest&contentPlacement=1&pgtype=collection
^[41] https://fr.timesofisrael.com/quand-celui-sans-qui-netanyahu-ne-serait-pas-netanyahu-le-critique-ouvertement/
^[42] https://fr.timesofisrael.com/lauder-la-mort-de-la-solution-a-2-etats-est-une-grave-menace-pour-israel/
^[43] http://www.liberation.fr/debats/2018/07/19/anshel-pfeffer-pour-les-trump-poutine-orban-netanyahou-fait-office-de-patriarche_1667588
^[44] https://www.youtube.com/watch?v=pOUEzNTegvY
^[45] https://www.haaretz.com/amp/israel-news/.premium.MAGAZINE-the-state-of-israel-vs-the-jewish-people-1.6470108?__twitter_impression=true
^[46] Pierre-Antoine Plaquevent, Soros et la société ouverte, Le retour aux sources, 2018, pp. 325-328.
^[47] Cf. P.A. Plaquevent, op. cit. pp. 327-328.
^[48] Cf. Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome I : Sources et genèse messianiques du sionisme, Sigest, 2015.

IADUL "ŞTIINŢIFIC" AL OCCIDENTALISMULUI. MODELUL VOIEVODAL

Suntem azi în România într-o criză generală: dezorientare maximă, deznădejde, întoarcerea doar către sinele material (în timp ce omul este o fiinţă comunitară în primul rând spiritual), de descompunere, distrugere, moarte sufletească dar şi trupească – vezi genocidul fără sfârşit al nenăscuţilor.

Pentru a ieşi din acest impas care ne-a dus pe marginea hăului, ne trebuie un model salvator şi nişte oameni decişi să-l aplice. Dar de unde am putea lua azi un asemenea model?

Din Occident, ar fi probabil cele mai multe răspunsuri. Din Occidentul din care am tot împrumutat şi imitat în ultimele două sute de ani. Dar Occidentul este, dincolo de poleiala tot mai subţire a bunăstării materiale, într-o situaţie chiar mult mai gravă decât cea de la noi.

Lumea modernă şi mai ales Occidentul nu ne mai poate da niciun sprijin pentru că ea însăşi e în descompunere. Şi Occidentul, astăzi, aşteaptă cea care să vină. Fără viziune clară a situaţiei sale şi fără plan de acţiune, Occidentul nu poate să ne mai fie model. Ce să mai împrumutăm?- (Sandu Tudor, în anul 1935)

Nihilismul, auto-negarea, autodistrugerea, minciuna-ipocrizia-falsitatea generalizate, descompunerea accelerată sunt dimensiunile pe care acesta se mişcă. Atacul la creştinism, la familie, la naţiune; impunerea LGBTQismului,  pedofiliei, eutanasiei, a ideologiei de gen, a avortului dus până la momentul naşterii, a amestecului rasial prin migraţia masivă coordonată; statul proprietar absolut al copiilor noştri, desfinţarea dreptului la opinie, exploatarea sexuală generalizată a copiilor, reţelele ample de pedofilie, pornografia coborâtă în stradă, sărăcirea şi dispariţia rapidă a clasei mijlocii vorbesc cu suficientă tărie şi claritate despre originea şi caracterul diabolic al occidentalismului/democratismului şi al modelului de rai terestru propus de el.

În sfera socio-politică, occidentalismul tinde spre creşterea aspectului nedemocratic al puterii şi guvernării, spre creşterea statalităţii, spre introducerea elementelor nedemocratice în sistemul puterii şi spre transformarea democraţiei într-un mijloc de manipulare a maselor şi de camuflaj pentru aspectul totalitarist.

În ambele sfere fundamentale ale orândurii sociale, occidentalismul urmează o direcţie care apropie societatea occidentală de cea comunistă. Teoria convergenţei acestor sisteme sociale a fost formulată nu de comunişti, ci de ideologii occidentali. După ce a făcut praf comunismul în Est, Vestul a apucat-o şi el în aceeaşi direcţie, dar pe căi proprii, numite în ideologie şi propagandă, democratice. (Alexandr Zinoviev, 1993).

Abatorul democratismului

De peste 250 de ani lumea oocidentală s-a construit pe minciună, falsitate, manipulare, o imensă ipocrizie, un imens abator al trupurilor şi sufletelor, ca o tot mai largă gură a iadului.

Democratismul a distrus şi înecat în sânge popoare, care refuzau să-l primească, a pulverizat societăţile în care a fost aplicat, a produs fracturi nenumărate, a lipsit de viziune, de voinţă şi de unitate popoarele, a întărit birocraţii superlăţite şi tot mai agresive, i-a încăierat până şi pe membrii aceleiaşi familii, a distrus spiritul comunitar, în locul respectului, solidarităţii, iubirii aproapelui a adus dispreţul, egoismul şi ura; multă, copleşitoare, ucigătoare ură.

Democraţia şi-a epuizat variantele, a fost întoarsă pe toate părţile ideologice, turnată în toate formele virtualelor sale doctrine. Rezultatul? Dezastru. Un rezultat previzibil, căci magia nu poate ţine la nesfârşit. Ea poate ascunde, poate masca un timp adevărul, ca norii soarele, dar nu îl poate înlocui.

De fapt, oricât de opuse ar fi, cele două atitudini au ceva comun, care nu este decât ultima fază a decadenţei politicului: demagogia. Şi dictatura şi democraţiile azi nu sunt decât forme deosebite ale aceleiaşi desgustătoasre demagogii.

Toate democratismele din lume nu sunt decât faze ale demagogiei slăbiciunii, care pulverizează până la nimicire puterea unui neam. (Sandu Tudor).

În ultimii ani, convinşi că au învins, întunecaţii constructori ai noii ordini au început să activeze la vedere: măştile au fost date jos, adevăratele obiective au fost declarate şi măsurile pentru atingerea lor impuse dicatorial, în total dispreţ cu voinţa popoarelor.

Războiul împotriva omului a fost declarat făţiş şi total.

Azi nu mai există nicio îndoială că tot acest montaj universal al democratismului, această uriaşă şi diabolică punere în scenă, pentru care au fost sacrificate în abatoarele mafiei globaliste, sute de milioane de oameni, urma să servească şi serveşte din plin celor bogaţi pentru a deveni şi mai bogaţi şi mai puternici; după ce au luat conducerea statelor occidentale şi a Occidentului, să supună întreaga lume. Iar în spatele lor, serveşte stăpânului acestora, diavolul, în războiul lui împotriva lui Dumnezeu, a creaţiei acestuia, omul.

Modelul Voivodal

Soluţia: O atitudine nouă, care să fie un antidot împotriva oricăui fel de demagogie. Naţionalul mai presus de politic, naţionalul văzut ca o sinteză supremă şi vie a tuturor valorilor materiale şi spirituale ale neamului. (Sandu Tudor)

Soluţia este o politică pe fundament naţional şi creştin. Modelul vieţuire care a asigurat trecerea românilor prin milenii de istorie. Din păcate,  atunci când se construieşte ceva, se construieşte tot după modelul occidental. Or, acest model, după cum vedem, este toxic, în descompunere, în auto-distrugere. Iar atunci când construim cu  cărămizile mafiei globaliste nu facem decât să ne învârtim în ţarcul trasat de ei prin toată încâlcita şi otrăvitoarea urzeală capcanelor pregătite pentru raţiunea noastră . 

Trebuie, deci,  să refuzăm din start să refuzăm a ne mai situa, a mai gândi după modelul impus de democratism o magie menită să ne distrugă, nu să ne ducă spre bine. Să ieşim de sub această vrajă şi minciună, din această capcană a diavolului numită construirea democraţiei, democraţie pe care, spuneam mai sus, chiar promotorii ei au abandonat-o.

Să ne lămurim de unde ne poate veni ajutorul. De la oamenii de afaceri, de la firme, de la specialişti?? Sau de la Dumnezeu? Şi cum să te ajute Dumnezeu dacă tu îl mărturiseşti doar în particular, sau, cel mult, pe net. Cum să te ajute dacă porneşti cu abordări politicianiste, dacă consideri că nu e încă cazul de a-ţi afirma deschis credinţa?

Şi cine să te urmeze: votanţii, care aşteaptă raiul terestru şi îl refuză pe Dumnezeu, sau cei care cred cu adevărat în Dumnezeu şi într-o lume construită după valori creştine şi pe care nimeni nu-i cheamă acum sub un steag.

Zice Neagoe Basarab la începutul cărţii sale către fiul său Teodosie: „Fătul meu Teodosie, şi vouă cinstiţilor şi dulcilor mei domni, care veţi fi în urma noastră Domni şi biruitori ai ţării acesteia; aşişderea şi dumneavoastră, iubiţii mei boieri, aşa vĂ învăţ: întâi, să cinstiţi cinstitele şi sfintele icoane, pentru că icoana cu adevărat semnul şi chipul şi peceţia Hristosului. Deci, de va iubi omul şi va cinsti semnul şi pecetea Lui, cu toată inima, şi Dumnezeu încă va iubi sufletul lui, şi cu toată inima se va îndulci de Domnul nostru.”

Voievozii conduceau, adică administrau ţara şi se luptau cu păgânii, în numele şi sub flamura lui Hristos, chiar dacă nu erau capi ai bisericii. Steagurile ţărilor lor, steagurile de luptă, stemele, sigiliile le stau mărturie. Hrisoavele, actele domneşti de tot felul se făceau în numele „voii Domnului” din cer şi de-abia apoi al celui de pe pământ.

Nu poţi conduce în numele unor false valori şi principii care se schimbă la câteva zeci de ani, ci al Adevărului. Unitatea nu se poate face decât în numele a ceva care depăşeşte fiinţa umană. Priviţi cât de bine funcţionează unitatea în jurul răului. Noi nu avem altceva a face, dacă nu vrem să ne alăturăm acestora sub o formulă călduţă, înşelătoare, decât a chema la unitate în jurul Binelui, al lui Dumnezeu, şi nu al unor false valori şi principii moderne, goale de conţinut, construcţii menite să ne deruteze, să ne despartă, să ne înrăiască, să ne încaiere. Ceea ce se întâmplă acum în toată lumea fostă creştină, azi dominată de duhul şi slujitorii diavolului.

Modelul voievodal este cel insuflat de duhul voievodal

Ne trebuie, prin urmare, acest salt înapoi, către duhul Evului Mediu, către sufletul voievozilor, către trecutul nostru  de acolo de unde începe să fie autentic. Acolo unde au căzut cinci capete de voievozi brâncoveni. Dacă vrei să sari un obstacol, trebuie să faci câţiva paşi înapoi pentru a-ţi lua avântul necesar spre a te azvârli în sus şi a trece peste piedică mai departe.

Simţul ordinii ne spune că e vremea să ne întoarcem la steaua din icoana lui Neagoe Basarab, la viziunea rumânească, în care se oglindeşte călăuzitor Hristosul nostru.

Toată istoria noastră e călărită de astfel de oameni puţin obişnuiţi, într-o palmă cu chivotul de aur al ctitoriei, iar în celălalt pume cu lama fulgerătoare a paloşului. Aceşti oameni au făurit neamul românesc şi toată istoria noastră e un bun exemplu al lor de paradox în acţiune.

Despre cum se poate construi un partid creştin funcţional şi câteva sfaturi de utilizare în articolul viitor.