Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările

joi, 24 decembrie 2020

A fi, sau a nu fi ... VACCINAT? Câteva întrebări cum nu ai mai avut vreodată, la care va trebui să răspunzi de mâine.

Sau: despre cum le vom răspunde oamenilor şi cum îi vom răspunde lui Dumnezeu. Şi nu în sensul simplist că Dumnezeu aşteaptă numai să refuzaţi, ci mult mai complicat.

Asta e (mai mult decât) întrebarea, urmează să fie o decizie crucială (în toate sensurile, adică şi în cel al aşezării sub lumina Crucii) pentru fiecare dintre cei care au motive mai întemeiate de a nu accepta să fie vaccinaţi (nu îi iau în discuţie pe cei şovăielnici, pe călduţii urechişti care nu au găsit suficiente argumente nici pentru a se opune, nici pentru a fi de acord) .  

E întâlnirea cu un gest de supunere totală, mult dincolo de mască, izolare, lockdown, în care, din frică, sau pentru a nu pierde nişte avantaje ale zilei, sau pentru alţii, accepţi să introduci în corpul tău posibilitatea de a-ţi fi alterată condiţia umană, de a fi controlat la modul absolut, poate, chiar moartea. Este vorba de o ecuaţie superlativ odioasă în care, din somnul călduţ al confortului modern, eşti deodată azvârlit, şi faţă de care, ceea ce ai trăit în acest an, era doar pregătirea, faza soft.

Las deoparte spălaţii pe creier, idioţii utili şi personajele blocate în frică, care vor vedea în vaccin SALVAREA.  

Mă gândesc la ceilalţi. Inclusiv la activiştii din domeniu, conştienţi de pericolele neştiute pe care le prezintă noul vaccin, dar care militează pentru acceptarea lui (e destul de clar că, de la un nivel în sus, posibilitatea de a nu te vaccina fără nicio repercursiune, de a mima vaccinarea, este foarte evidentă). Nu am nicio încredere în personajele importante care se vaccinează în faţa camerelor de televiziune; habar nu avem ce le bagă în ei, vaccin sau ser fiziologic, sau un compus pentru întinerire.

Acest text nu se vrea o pledoarie împotriva vaccinării, ci un îndemn de a fi mai repede pregătiţi pentru momentul ce repede va veni şi când va trebui să luăm o hotărâre; să ne vaccinăm cu un vaccin asupra căruia plutesc grave îndoieli şi întrebări privind scopul şi beneficitatea lui, sau să riscăm să devenim nimeni, să fim eliminaţi din societate şi poate chiar mai rău. 

Cum e greu de teoretizat pe pielea altora mă voi mărgini la nişte întrebări, la care aştept să răspundeţi, pe care aştept să le comentaţi şi să le completaţi şi voi cu alte posibile situaţii şi întrebări. 

Deci: 

- Ce vei face atunci când carierea ta depinde de vaccinare - adică atunci când nu mai eşti primit la muncă fără paşaport de vaccinat? 

- Ce vei face atunci când nu vei mai putea călători fără a fi vaccinat? 

 - Ce vei face când însăşi existenţa ta este ameninţată: nu mai ai loc de muncă, resurse, utilităţi, casa ţi-a fost luată pentru datorii, nimeni nu vrea să te ajute, eşti un proscris, ai fost părăsit de toţi, rude, fasmilie, rude, prieteni, căci a intra în legătură cu un nevaccinat este motiv de penalizare socială, economică sau chiar penală; adică, atunci când nu vei mai avea nimic şi pe nimeni; când poţi ajunge în puşcărie, sau, şi mai rău, poţi fi eutanasiat (executat "pour des bons raisons") pentru protecţia societăţii (şi, eventual pentru a fi transformat în îngrăşământ agricol, ca astfel să fii şi tu de folos înălţătoarei misiuni de protejare a pământului)? 

- Ce vei face atunci când alţii depind de tine, când a fi vaccinat sau nevaccinat poate bloca viaţa copiilor, părinţilor, fraţilor şi surorilor, prietenilor tăi? 

- Ce vei face atunci când de vaccinarea ta depinde salvarea vieţii unei persoane dragi ţie? 

- Ce vei face când de acceaşi situaţie depinde soarta imediată a unui grup, a unei comunităţi (spun imediată pentru că e clar că pe termen mai lung soarta acestora e planificată a fi la fel de mizerabilă)?

- Ce vei face când vei pus în situaţia de a te jerfi pentru ca să-i aperi pe alţii de vaccinarea pe care tu ai reza-o (o situaţie  diferită de cea de mai sus, unde nuanţa este aceea de a nu le dăuna cu opţiunea ta)?

Fiecare va avea parte de întrebarea lui, la care va trebui să răspundă singur. Eu nu pot da niciun sfat aici. Dar pot, dacă e nevoie de un rezonator, dacă nu de un interlocutor, să fiu prin preajmă.



sâmbătă, 30 mai 2020

Eroi şi meduze

VIDEO Meduzele albastre au apărut pe plaja din Eforie Nord. Ce ... 
În finalul interviului său din The Telegraph (despre care puteţi citi pe ActiveNews sau pe care îl puteţi citi chiar la sursă), Michael Levitt, laureat Nobel în 2013, profesor la Stanford University,  întrebat dacă se așteaptă la o nouă izbucnire a pandemiei,  a răspuns: 
Cel mai mult mi-aș face griji în legatură cu China. Eu am 73 de ani și mă simt foarte tânăr. Nu-mi pasă deloc de acest risc. Pe măsură ce îmbătrânești, riscul de a muri de boală este atât de mare, încât acum e momentul să-ți cumperi o motocicletă sau să te duci la schi.
Asta după ce  în toată perioada blocadei sociale a insistat că direcţia de acţiune a guvernelor  - respectiv al celui britanic - este greşită, că victimele virusului vor fi mult mai puţine decât autorităţile guvernamentale şi cele medicale locale sau internaţionale, vehiculează, din motive, zice el încă "neclarificate". Iar estimarea lui este că victimele de tot felul ale acestei blocade anti-umane sunt deja mult mai multe decât ale covid 19 şi numărul lor va creşte. Declaraţii curajoase în lumea occidentală de azi, chiar şi pentru un nobelist, căci ştiu câţiva care, pentru nişte afirmaţii necontondente sau glume nevinovate, au fost daţi afară din universităţi.
 
Dar aş vrea să mă întorc la pasajul citat mai sus pentru că el conţine un adevăr extreaordinar, la care nu m-am gândit până acum în acest sens. Levitt are perfectă dreptate când spune că după o anumită vârstă pericolele exterioare se estompează în raport de cele interioare, numai că eu m-aş duce mai departe de motociclat sau schiat: vârstnicia poate fi perioada în care noi să dăm societăţii mai mult decât la tinereţe, dar, de data asta, mai ales calitativ.. Când ar trebui să ne implicăm, să ne dăruim, să ne luptăm pentru ceilalţi, să ne sacrificăm chiar.  
Moartea vine oricum pentru fiecare dintre noi şi, de asemenea, ea poate veni oricând. Dar, tot atât de adevărat este şi că probabilitatea de a muri, din cauza unor maladii, este mai mare la vârstele la care organismul este uzat şi fragilizat. Adică după 50, 60, 70 ... de ani. Şi atunci? De ce, într-o proporţie covârşitoare, să fim nişte moşi căcăcioşi (idem babe) când acum putem risca cu mai multă uşurinţă, cu mai puţine pierderi, când putem fi nişte viteji luptând pentru ceilalţi, ajutându-i? Când putem finaliza ca eroi, nu ca nişte zombi. Ne putem încheia vieţile pe baricade, cu steagul grijii pentru ceilalţi în mâini şi suflete, şi nu ascunşi îndărătul unor neputinţe mai mult sau mai puţin închipuite.
Un tânăr, în cazul implicării, de exemplu, în activităţi de contestare a unui regim abuziv, dictatorial, poate suferi diverse măsuri represive de la  pierderea locului de muncă, izolarea socială, aruncarea în stradă, blocarea carierei, la suprimarea lui de către agenţii autorităţilor.
Un pensionar nu rămâne fără mijloace de trai, are deja o carieră închegată, sau nu are căci nu l-a interesat, nu mai are nevoie de acelaşi tip de recunoaştere socială care să-i permită avansarea sa pe drumul profesional, sau vocaţional, iar în ceea ce priveşte pericolul suprimării, acesta se diluează în cocteilul de multe alte pericole medicale ce îl pândesc. Iar pericole, riscuri, pierderi, sacrificii sunt la implicarea în multe alte cauze care îi privesc pe cei din jurul nostru; chiar şi numai în cazul îngrijirii lor.
Şi totuşi, noi, mulţi dintre noi, continuăm a îmbătrâni ca nişte personaje triste, dezarmate, interesate doar de aspectul necesităţilor personale imediate, auto-eliminate din viaţa socială, din curentul care imprimă destinului colectiv un anume curs (mai puţin grija pentru mărirea pensiei), ca nişte muribunzi fără speranţă. 
Deşi, toţi ceilalţi, sunt alături de noi, în jurul nostru, au nevoie de noi, aşteaptă implicarea noastră, curajul nostru, vitejia noastră care capătă o altă forţă aşezate pe fundamentul unei înţelepciuni mai clar conturate, dublate de experianţă, noi ne purtăm ca nişte meduze eşuate pe o plajă pe care ne aşteptăm sfârşitul. Sau ca nişte bacterii flămânde, interesate doar de supravieţuire. Căci, aşa e, deşi ştim că murim, trăim ca şi cum nu am şti, ca şi cum am fi veşnic pe acest pământ şi acest lucru ar ţine doar de câtă pensie primim şi de cât de mult ne îngrijim fizic de noi înşine. Şi numai de noi înşine. Ceilalţi? Treaba lor!
Am ajuns astfel într-un punct în care cele de mai sus  se leagă cu o învăţătură fundamentală  a Bisericii: Trăieşte cu gândul la moarte!
Gândul la moarte este desăvârşita înţelepciune - ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Moartea ca reper, ca punct cardinal, funcţie de care să îţi înţelegi, ordonezi şi organizezi viaţa. Moartea ca călăuză către Viaţă, viaţa veşnică, pe care o dobândim prin mântuire. 
E acel reper care îţi arată repede şi clar ce e cu adevărat important în această existenţă, care te îndeamnă la o viaţă pământeană plină de frumos, de bucurie, de dragoste, toate prin şi pentru ceilalţi. La curaj, vitejie, dăruire, sacrificiu. 
Un tânăr poate ajunge la sacrificiu într-un mod nu tocmai chibzuit, urmând un model, un "trend", o modă, un impuls, prins într-o euforie trecătoare, deci, într-un fel, incomplet, în timp ce un vârstnic ar putea face acelaşi lucru în deplină cunoştinţă de cauză şi asumare sacrificială. 
Dacă tot murim, dacă tot ne sfârşim periplul prin această lume, vremelnică şi ea, să murim sub steagul lui Hristos pentru semenii noştri şi întâlnirea cu El!


joi, 28 mai 2020

De ce vârstnicii ar trebui să fie în linia întâi a dăruirii, curajului, vitejiei şi sacrificiului pentru ceilalţi. (Trăieşte cu gândul la moarte!)

Scriitorul comandor, Radu Theodoru, a împlinit miercuri , 17 ...
GENERALUL DE FLOTILĂ AERIANĂ, COMANDORUL ŞI SCRIITORUL RADU THEODORU
În finalul interviului său din The Telegraph (despre care puteţi citi pe ActiveNews sau pe care îl puteţi citi chiar la sursă), Michael Levitt, laureat Nobel în 2013, profesor la Stanford University,  întrebat dacă se așteaptă la o nouă izbucnire a pandemiei,  a răspuns: 
Cel mai mult mi-aș face griji în legatură cu China. Eu am 73 de ani și mă simt foarte tânăr. Nu-mi pasă deloc de acest risc. Pe măsură ce îmbătrânești, riscul de a muri de boală este atât de mare, încât acum e momentul să-ți cumperi o motocicletă sau să te duci la schi.
Asta după ce  în toată perioada blocadei sociale a insistat că direcţia de acţiune a guvernelor  - respectiv al celui britanic - este greşită, că victimele virusului vor fi mult mai puţine decât autorităţile guvernamentale şi cele medicale locale sau internaţionale, vehiculează, din motive, zice el încă "neclarificate". Iar estimarea lui este că victiomele de tot felul ale acestei blocade anti-umane sunt deja mult mai multe decât ale covid 19 şi numărul lor va creşte. Declaraţii curajoase în lumea occidentală de azi, chiar şi pentru un nobelist, căci ştiu câţiva care, pentru nişte afirmaţii necontondente sau glume nevinovate, au fost daţi afară din universităţi.
 
Pasajul citat mai sus conţine un adevăr extreaordinar, la care nu m-am gândit până acum în acest sens. Levitt are perfectă dreptate când spune că după o anumită vârstă pericolele exterioare se estompează în raport de cele interioare, numai că eu m-aş duce mai departe decât motocicleta sau schiul: vârstnicia poate fi perioada în care noi să dăm societăţii mai mult decât la tinereţe, dar, de data asta, mai ales calitativ.. Când ar trebui să ne implicăm, să ne dăruim, să ne luptăm pentru ceilalţi, să ne sacrificăm chiar.  
Moartea vine oricum pentru fiecare dintre noi şi, de asemenea, ea poate veni oricând. Dar, tot atât de adevărat este şi că probabilitatea de a muri, din cauza unor maladii, este mai mare la vârstele la care organismul este uzat şi fragilizat. Adică după 50, 60, 70 ... de ani. Şi atunci? De ce, într-o proporţie covârşitoare, să fim nişte moşi căcăcioşi (idem babe) când acum putem risca cu mai multă uşurinţă, cu mai puţine pierderi, când putem fi nişte viteji luptând pentru ceilalţi, ajutându-i? Când putem finaliza ca eroi, nu ca nişte zombi. Ne putem încheia vieţile pe baricade, cu steagul grijii pentru ceilalţi în mâini şi suflete, şi nu ascunşi îndărătul unor neputinţe mai mult sau mai puţin închipuite.
Un tânăr, în cazul implicării, de exemplu, în activităţi de contestare a unui regim abuziv, dictatorial, poate suferi diverse măsuri represive de la  pierderea locului de muncă, izolarea socială, blocarea carierei, la suprimarea lui de către agenţii autorităţilor.
Un pensionar nu rămâne fără mijloace de trai, are deja o carieră închegată, sau nu are căci nu l-a interesat, nu mai are nevoie de acelaşi tip de recunoaştere socială care să-i permită avansarea sa pe drumul profesional, sau vocaţional, iar în ceea ce priveşte pericolul suprimării, acesta se diluează în cocteilul de multe alte pericole medicale ce îl pândesc. Iar pericole, riscuri, pierderi, sacrificii sunt la implicarea în multe alte cauze care îi privesc pe cei din jurul nostru; chiar şi numai în cazul îngrijirii lor.
Şi totuşi, noi, mulţi dintre noi, continuăm a îmbătrâni ca nişte personaje triste, dezarmate, interesate doar de aspectul necesităţilor personale imediate, auto-eliminate din viaţa socială, din curentul care imprimă destinului colectiv un anume curs (mai puţin grija pentru mărirea pensiei), ca nişte muribunzi fără speranţă. 
Deşi, toţi ceilalţi, sunt alături de noi, în jurul nostru, au nevoie de noi, aşteaptă implicarea noastră, curajul nostru, vitejia noastră care capătă o altă forţă aşezate pe fundamentul unei înţelepciuni mai clar conturate, dublate de experianţă, noi ne purtăm ca nişte meduze eşuate pe o plajă pe care ne aşteptăm sfârşitul. Sau ca nişte bacterii flămânde, interesate doar de supravieţuire. Căci, aşa e, deşi ştim că murim, trăim ca şi cum nu am şti, ca şi cum am fi veşnic pe acest pământ şi acest lucru ar ţine doar de câtă pensie primim şi de cât de mult ne îngrijim fizic de noi înşine. Şi numai de noi înşine. Ceilalţi? Treaba lor!
Am ajuns astfel într-un punct în care cele de mai sus  se leagă cu o învăţătură fundamentală  a Bisericii: Trăieşte cu gândul la moarte!
Gândul la moarte este desăvârşita înţelepciune - ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Moartea ca reper, ca punct cardinal, funcţie de care să îţi înţelegi, ordonezi şi organizezi viaţa. Moartea ca călăuză către Viaţă, viaţa veşnică, pe care o dobândim prin mântuire. 
E acel reper care îţi arată repede şi clar ce e cu adevărat important în această existenţă, care te îndeamnă la o viaţă pământeană plină de frumos, de bucurie, de dragoste, toate prin şi pentru ceilalţi. La curaj, vitejie, dăruire, sacrificiu. 
Un tânăr poate ajunge la sacrificiu într-un mod nu tocmai chibzuit, urmând un model, un "trend", o modă, un impuls, prins într-o euforie trecătoare, deci, într-un fel, incomplet, în timp ce un vârstnic ar putea face acelaşi lucru în deplină cunoştinţă de cauză şi asumare sacrificială. 
Dacă tot murim, dacă tot ne sfârşim periplul prin această lume, vremelnică şi ea, să murim sub steagul lui Hristos pentru semenii noştri şi întâlnirea cu El!


marți, 19 mai 2020

Să-i sacrificăm pe alţii pentru a scăpa noi! - o posibilă situaţie a viitorului nu foarte îndepărtat.


Vă aduc în atenţie această posibilă situaţie, care mi-a fost sugerată de un comentariu de pe FB, privind reacţia oamenilor la frică, nu pentru a vă speria, nu pentru a vă spori grijile şi nici din dorinţa de senzaţional, ci pentru a ne gândi cum să facem ca să o împiedicăm. Cum să lucrăm cu semenii noştri pentru a-i întoarce spre Dumnezeu. Cum să ne pregătim ca să ne apărăm în caz că va fi nevoie şi vom fi în situaţia celor vânaţi. 
Şi, mai ales, cum să ne pregătim pentru ca sub niciun motiv să nu ajungem călăi.

Pentrucă tot vorbim despre teama de moarte, care îi face pe semenii noştri să reacţioneze tip "turmă tâmpă".
Una dintre fazele de testare şi de lucru de mai târziu va fi cea în care ni se va spune că pentru a supravieţui unii, trebuie să moară alţii; că pentru a rămâne cei utili societăţii, va trebui să dispară cei inutili, de exemplu. Sau cei periculoşi din diverse motive. de boală, de gândire deviantă, de comportament prea social, de nepurtare de mască, sau nepăstrare a distanţării sociale, de culoare a ochilor, pielii etc.
Cum credeţi că va reacţiona majoritatea (compusă din indivizi fără Dumnezeu) atunci când îi vor fi indicate segmente - întotdeauna minoritare - care ar fi mai bine să dispară? În care vor intra inclusiv rude mai apropiate sau mai îndepărtate, prieteni?

Celor cărora nu le vine să creadă, sau vor zice că mă duc prea departe cu imaginaţia, le amintesc zecile de mii de delaţiuni, denunţuri din perioada comunistă împotriva unor prieteni sau rude, uneori chiar foarte apropiate, care au dus la întemniţarea şi chiar moartea multora dintre cei denunţaţi. De campaniile duse pentru ca copiii să-şi denunţe părinţii care nu gândesc corect - reluate de câţiva ani în câteva state foarte corecte politic din nordul Europei, în care poliţia, guvernele îndeamnă copiii să-şi reclame părinţii.

Şi le mai amintesc un episod plin de substanţă din perioada măcelului diavolesc, numit revoluţia franceză (episoade similare putem regăsi în istoria tuturor revoluţiilor) (https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/12/orgia-urii-si-un-genocid-pentru-ca.html.) Şi ţineţi cont că e vorba despre o situaţie în care masacratorii nici nu erau puşi în situaţia de a-i sacrifica pe alţii pentru a scăpa ei. Aveau doar sentimentul că fac un act de salubritate socială.

Nu se ştie cine anume a dat ordinul sau doar a sugerat ca din închisori sa fie scoşi şi apoi să fie masacraţi deţinuţii. Fie ca a fost Georges Danton, cum e foarte posibil, sau un altul, are mai puţină importanţă, aici singurul fapt demn de interes este sugestia puternică acţionand asupra mulţimii care şi-a asumat sarcina masacrului.

Armata masacratorilor număra aproape trei sute de persoane şi constiuie tipul “ideal” de masa eterogena. Pe lângă câţiva nemernici sadea, ea se compunea din negustoraşi ori meseriaşi foarte diverşi: cizmari, lăcătusi, zidari, frizeri, mici funcţionari etc. Sub înrâurirea sugestiei, asemeni bucătarului pomenit mai sus, ei au dobândit convingerea că îndeplinesc o datorie patriotica şi îşi asuma dubla funcţie – de judecători si de călăi, nesocotindu-se nicio clipă criminali.

... In toate acestea se regăsesc formele rudimentare de gândire, specifice gloatelor. Astfel, dupa ce au fost suprimaţi 1200 – 1500 de duşmani ai poporului, cineva a remarcat – şi sugestia lui a fost pe dată acceptată – ca în celelalte închisori erau cerşetori bătrâni, vagabonzi, tineri fără căpătâi, adica tot atâtea guri inutile de care ar fi bine să se debaraseze. De altfel şi printre ei se aflau cu siguranţă duşmani ai poporului, cum ar fi o anume doamna Delarue, văduva unui acuzat de otrăvire: “Trebuie că e furioasa că se află la închisoare; dacă ar putea, ar da foc Parisului. Trebuie că a şi spus-o. Da, a spus-o!” Demonstraţia pare suficienta şi toţi sunt masacraţi la gramăda, inclusiv vreo cincizeci de copii între 12 şi 17 ani, care puteau deveni, sigur, duşmani ai poporului, deci trebuia să fie lichidaţi.

   După o săptămână de lucru, toate operaţiunile au fost terminate şi masacratorii au putut să se gândeasca la odihnă. Nutrind convingerea că patria are de ce sa le fie recunoscătoare, au cerut recompensă de la autorităţi, cei mai zeloşi pretinzând chiar o medalie.


sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Celine Dion, "mare preoteasă" în ritualul siluirii sufletelor şi trupurilor copiilor. [Elitele demonice ne răpesc, abuzează, deformează şi ucid copii (2)]

What is Happening to Céline Dion?

    Analiza care urmează se adresează în primul rând părinţilor pentru a-i ajuta să înţeleagă de ce trebuie să-şi ferească copiii de construcţiile înşelătoare ale acestei lumi, de ofertele "generoase", de sugestiile, propunerile şi îndemnurile sosite pe mii de tot mai greu de evaluat canale; de ce trebuie să evite contactul cu televiziunea, să permită un acces direcţionat şi restricţionat la net şi să scoată smartfoanele din viaţa copiilor lor, acestea fiind principalele canale pe care vine către aceştia ceaţa otravită în care se doreşte să fie rătăciţi, debusolaţi, slăbiţi, vrăjiţi pentru a îi rupe de realitate şi a-i transforma într-o pradă uşoară. 
    În al doilea rând, ea li se adresează lor direct pentru a înţelege de ce trebuie ei înşişi să se ferească de efectele distructive ale televiziunii şi ale unui net neîndiguit de repere de apărare clare. 
    În al treilea rând, cu mai mici speranţe, ea se adresează tinerilor şi adolescenţilor pentru a-i ajuta să se apere de atacul monstruos, perfid şi multi-multi-direcţional îndreptat împotriva lor de la cele mai fragede vârste. 
    •  
    Educaţie sexuală, lgbtq...ism, transgenderism, ideologia genului, pedofilie, eutanasie, poligamie, zoofilie, vrăjitorie; satanism.
    Suntem atacaţi clipă de clipă de forţele mafiei bancare globaliste care vor să transforme omul în sclav. Ameninţările şi atacurile sunt unele vizibile, altele ascunse, ocultate. Unele cu biciul, altele cu zăhărelul. Prin reglementări, internaţionale şi naţionale, sau pe calea ispitirii slăbiciunilor noastre, poftelor necuvenite, patimilor ascunse în fiecare. Cu toatele oculte, manifestări ale Răului. Atunci când reacţionăm la o ameninţare care pare vizibilă, palpabilă - introducerea educaţiei sexuale în şcoală, de exemplu - şi denunţăm public pericolul de moarte al acesteia, suntem uimiţi, mai întotdeauna, de lipsa de reacţie a celor din jur, a populaţiei, cu precădere a celor tineri, care chiar ajung să susţină aceste demersuri distrugătoare. Şi procopsim populaţia cu cuvinte de reproş, judecată, catalogare. 
    Dar dacă oamenii nu sunt chiar atât de indiferenţi în adâncul lor? Dacă peste judecăţile, ideile, opiniile proprii s-a aşezat un strat de mâzgă densă, lipicioasă, tot mai groasă? Dacă sinele le-a fost acoperit, ascuns raţiunii printr-o ofensivă continuă, perfidă, insidioasă? Dacă prin scrieri, pictură, muzică, fotografie, imaginea dinamică pe peliculă sau digitală, mai nou cu internetul, dacă prin modă şi mode (şi nu numai de vestimentaţie), şi cu ajutorul tehnologiei ei au fost dresaţi, condiţionaţi să nu mai reacţioneze şi să considere normal anormalul? Dacă prin  nenumărate produse culturale şi materiale, prin mesajele ascunse sau provocatoare incluse în acestea li s-a implantat o raţiune străină, non-umană, anti-umană, o raţiune sinucigaşă? Dacă avem un proces uriaş de schizofrenizare, de bipolarizare a fiinţei umane? Dacă creierele lor au fost "hăcuite", "piratate" ?
    Da, acesta este adevăratul proces al transformării noastre, aşa s-a întâmplat şi acum se întâmplă mai repede, cu mai mare succes datorită tehnologiei. Dezvăluirea lui, punerea la vedere a autorilor, lucrătorilor, căilor şi mijloacelor acestui proces satanic este scopul, demersul meu către voi. Am început în primul episod şi voi continua şi în acesta cu domeniul "high fashion", al mărcilor de îmbrăcăminte care dau tonul pe piaţă, crează, adică moda. Căci îmbrăcămintea este, pentru mulţi, preocuparea noastră "cea de toate zilele". Voi folosi, în acest scop, analizele proprii şi, aşa cum o fac şi în cele de mai jos, cele disponibile din alte surse. 
    Episodul 1 la https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/11/elitele-sataniste-care-ne-rapesc.html

    Céline Dion este imaginea unui nou brand de modă “genderless” (fără gen) pentru bebeluși numit CELINUNUNU. Totul este greșit și sinistru. În cele ce urmează aveţi o scurtă analiză a simbolismului grotesc care îl înconjoară.

    Céline şi-a descoperit o nouă misiune: Să elibereze nou-născuții din binaritatea genului. Pentru că aceasta era principala nemulţumire a nou-născuților. În acest scop, a lansat CELINUNUNU, o linie de îmbrăcăminte „neutră din punct de vedere al genului” pentru bebeluși creată împreună cu marca de modă globală NUNUNU. 
    Unii ar putea considera ca aceasta stire este plictisitoare, deoarece CELINUNU nu este altceva decât inca o marca de moda nemeritat de scumpă, care foloseşte sprijinul unei celebrităţi pentru a genera vanzari. Şi totuşi e vorba de mai mult. NUNUNU este deja o marcă uriașă la Hollywood. Site-ul său conține o amplă galerie de imagini cu copiii celebrităților care își poartă creațiile, inclusiv Angelina Jolie, Kourtney Kardashian, Hilary Duff și multe altele. 
    După cum recunosc chiar ei, marca este mai mult decât o modă. Este o modalitate de a „modela copiii” pentru viitor. Să aruncăm mai întâi o privire asupra videoclipului promoției personificată de Céline Dion.


    Promo Video


    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
     Clipul începe cu Celine stând pe bancheta din spate a unui SUV. Ea ne anunţă că: "Copii noştri nu sunt cu adevărat copiii noştri". Deja e straniu. În acest moment este îmbrăcată într-o rochie sclipicioasă.

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Când iese din maşină pentru a intra într-uun spital, ţinuta sa se schimbă; acum poartă un costum negru. Apoi Celine intră în maternitatea spitalului şi descoperă ceva de neacceptat.
    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
     Băieţii sunt îmbrăcaţi în albastru şi fetele în roz. Oroare. Celine este dezgustată. Apoi împrăştie o pulbere neagră (ca la vrăji) şi totul se schimbă. În rău, spunem noi.
    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
     Imaginile de băiat şi fată de pe pereţi sunt înlocuite cu logo-ul firmei. Totul este acum negru, alb şi sinistru.

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line

    Acest copil poartă o pălărie cu cranii. Da, să sărbătorim o nouă viață, făcându-l să poarte simboluri care reprezintă moartea. Tricoul spune “Noua ordine”… Adică “New World Order?”.
    Apoi, paza o arestează pe Céline și o scoate din spital. Bine. Să ne asigurăm că acest lucru nu se va întâmpla din nou.

    Rezumând clipul video, ceva nu e în ordine. Desigur, Céline Dion este doar imaginea mărcii. Întreaga linie a fost creată de NUNUNU, o marcă de modă israeliană pentru copii care este deja un succes global

    Ceva e stricat la NUNUNU

    Când spun că ceva este în neregulă cu NUNUNU, nu vorbesc despre numele său ridicol, ci mai degrabă despre întreaga sa filozofie și despre simbolismul utilizat. Pagina “Despre” a mărcii spune:

    conduşi în întregime de intuiția lor, coproprietarii și designerii Iris Adler și Tali Milchberg au creat colecțiile de îmbrăcăminte pentru copii care au rupt stereotipurile și au refuzat normele acceptate. Nevoia lor de adn de bază și de o ofertă unisex în stilul copiilor, a creat o tendință globală, care este acum o sursă de inspirație în întreaga lume. Animaţi de o agendă care sfidează tradiționala dihotomie a vestimentației băiețel/fetiță, Iris și Tali au arătat că în lumea indivizilor reali nu totul este atât de negru și de alb.

    Da, citând propriile cuvinte, marca este într-adevăr „condusă de o agendă”.
     


    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Aceasta este imaginea din partea de sus a paginii "Despre" a mărcii: un copil a cărui faţă este prinsă de un schelet. unui dintre ochii copilului este ascuns - o confirmare că este vorba despre agenda elitei.
    Agenda NUNUNU nu este numai despre neutralitatea genului. Este despre ceva mult mai întunecat. O investigaţie rapidă a paginii de Instagram a firmei dă la iveală un material neliniştitor: Sexualizarea copiiloor, satanism şi Monarch mind control. Pe scurt, toate obsesile elitei oculte.

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Aceasta este o piesă din colecţia "Vacanţă". Greu însă de crezut că ei nu ştiu că HO este şi prescurtarea de la prostituată (hoocker)

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Ştiu ei că cântecul Let's Get Physical este despre sex? Şi atunci de ce sunt copiii sub acea reclamă?

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Fata poartă un tricou cu un tatuaj de ochi atot-văzător - principalul simbol al elitei oculte. Pe pantalonii ei sunt cifrele 3 şi 6 ... adică de trei ori 6?

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    O fată cu antene. Altă rechizită pseudo-satanică.

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Un copilaş cu o pălărie cu coarne de drac. Ce drăguţ!

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Sinistru. Şi sataniştii poartă măşti de animale în timpul liturghiei negre.

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Aici se pare că o fiinţă ciudată şi-a pus mâna mare şi murdară pe pieptul fetei.

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
     Acest puşti îşi acoperă un ochi în timp ce poartă un tricou pe care este imprimat un craniu cu un ochi acoperit. De asemenea, pe pantaloni are ochi atot-văzători.

    Contul de IG al mărcii conţine de asemenea diverse imagini care sunt etichetate ca #inspiraţie. Aproape toate sunt terifiante, neliniştitoare şi pline de simboluri care se referă la cele mai întunecate obiceiuri ale elitei oculte.

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Aceasta este 100 % satanică. Şi da, este pe contul de IG al unei mărci de haine pentru copii extrem de populară la Hollywood.

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line 
    Legenda acestei imagini este "Dorinţă ascunsă". Chiar aşa?

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Aceasta este intitulată "Am nevoie să-mi spăl creierul". Cotrolul minţii pe baza traumatizării este despre "spălarea creierului" sclavilor prin abuz.

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
     Băieţi cu prosoape pe ei. Captele sunt înlocuite cu globuri oculare.

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    O ţeastă de animal folosită pentru a face un semn cu un singur ochi. Perfecta inspiraţie pentru îmbrăcămintea pentru copii!

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
     Totul în această imagine strigă: "copilărie distrusă".

    Something is Terribly Wrong With Céline Dion's "Genderless" Clothing Line
    Această imagine este Monarch Mind Control - un sclav al controlului minţii cu câteva alte persoane.
    Mai sunt multe alte imagini, dar am văzut deja destul. Depravarea elitei oculte şi abuzarea fără ruşine a copiilor. Toată această mizerie este "îmbrăcată" în vocabularul ipocrit al neutralităţii genului şi "eliberării copiilor".



    Sursa: https://vigilantcitizen.com/latestnews/something-is-terribly-wrong-with-celine-dions-genderless-clothing-line/

    Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

    Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...