Se afișează postările cu eticheta maternităţi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta maternităţi. Afișați toate postările

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Poate fi acuzat Victor Ponta de genocid împotriva propriului popor?

Şi, bineînţeles, guvernele pe care le-a condus şi conduce, ca şi guvernele anterioare din aceşti 25 de ani şi altele care vor veni după  cel actual (pentru că, nu-i aşa, metehnele nu se vindecă, ci se transmit de la unul la altul prin cei care le compun, şi speranţe de grabnică şi consistentă îmbunătăţire nu prea avem)?
Pot fi puşi sub acuzare membrii acestor guverne pentru un astfel de cap de acuzare, sau pentru altele care privesc comportamentul lor administrativ?
Nu intenţionez să fac aici o discuţie tehnică pe marginea codului penal şi în legătură cu şansele de a-i condamna pe reprezentanţii noştri din parlamentul central şi din cele locale, şi nici pe simbriaşii din guvernele similare, pentru  acuzaţii cu grad ridicat de generalitate: multe greşeli ale guvernanţilor noştri pot să fie puse pe seama inculturii, lipsei de educaţie (inclusiv morală, nu numai comportamentală), a incompetenţei, a lipsei simţului responabilităţii, sau, şi mai comun, a lipsei bunului simţ (evident că aceste dimensiuni ale persoanei lor, pot fi identificate ca sursă a răului făcut, dar nu pot fi nicicum scuzate în măsura în care respectivii se propun pentru, se luptă pentru şi "se înhamă" de bună voie la sarcina administrării treburilor locale sau naţionale). 
Există însă speţe  de deces în masă extrem de bine conturate şi documentate, cu o dimensiune tragică de mare anvergură, cu o cauză clară, cu o modalitate de rezolvare clară, cu o dimensiune financiară clară şi departe de a fi imposibilă, cazuri care implică moartea a mii şi chiar zeci de mii de persoane anual, bine cunoscute şi chiar dezbătute şi în care motivaţia, de exemplu, a lipsei fondurilor, a incompetenţei sau a neglijenţei nu au, în mod normal, nicio şansă de a sta în picioare. Şi totuşi nimic în acest sens nu s-a întâmplat până acum. Din acest motiv, solicit conducerii Ministerului Public - Parchetul General, DIICOT-ul, sau DNA-ul, care va voi şi va avea în competenţă - să ia în considerare acest text ca pe o sesizare publică în sensul anchetării şi punerii sub acuzare a celor responsabili.
Mă refer la cazurile concrete din sănătate în care oamenii sunt condamnaţi la moarte, mor şi trec în statistici, cazuri despre care discutăm şi în care nu se întâmplă mare lucru de la un an la altul, cazuri în care statul a lăsat sarcina rezolvării pe seama altora: societate civilă, sponsori, donatori. Deci situaţii cunoscute, cu remedii cunoscute, care nu implică nici pe departe fonduri care nu ar fi la dispoziţia unui guvern ce aruncă altfel împărăteşte cu banii în găuri clientelare din care singurele rezultate sunt îmbogăţiţii care apar an de an. Mă refer la situaţii speciale şi la boli grave precum cancerul, diabetul şi altele în care lipsesc medicamentele ce ar putea salva vieţi, aparatura care ar putea salva vieţi şi chiar specialiştii, plecaţi pe alte plaiuri. Dacă la noi, de exemplu, cancerul este aproape sigur o condamnare la moarte, în alte locuri mortalitatea a scăzut sub 20 % , iar în pentru anumite forme de cancer rata de vindecare este aproape 100%.
O astfel de situaţie specială este cea care face acum obiectul unei campanii a asociaţiei "Salvaţi copiii" (preocupare însă şi a altor asociaţii şi fundaţii) şi anume salvarea născuţilor prematur. Nu contest această cale de a responsabiliza opinia publică, de a-i implica pe cât mai mulţi dintre noi în a face ceva pentru semenii lor. Ba, din contră, o găsesc admirabilă. Dar ritmul în care aceste echipamente sunt achiziţionate ca urmare a unor astfel de colecte publice este mult sub ceea ce ar trebuie să se întâmple şi anume achiziţionarea lor în  bloc  pentru toate maternităţile sistemului de sănătate de stat. Pentru că naşterea lor şi moartea lor nu aşteaptă ca în responsabili guvernamentali să se trezească o pâlpâire de umanitate şi de conştiinţă
De aceea nu găsesc nicio scuză autorităţilor care asistă impasibile, dând din umeri a neputinţă financiară, pentru moartea a peste 1800 de nou-născuţi anual numai pentru că nu există în maternităţi incubatoare moderne în care aceştia să fie ţinuţi în viaţă pînă la stabilizarea lor. Nu accept niciun motiv, nici o explicaţie pentru această moarte, programată cinic şi cu indiferenţă, a copiilor noştri, cazuri clare pentru care nu trebuie găsite cauzele bolilor, nu trebuie investigaţii, nu trebuie mari specialişti, ci nişte utilaje de câteva milioane de euro - faţă de miliardele de euro care se fură şi se risipesc fără folos an de an - şi o scurtă calificare a personalului care lucrează cu ele. Pot înţelege imposibilitatea de a putea fi pregătit pentru toate situaţiile posibile cu care sistemul de sănătate se poate întâlni, pentru pierderile de vieţi în cazurile complexe, în maladiile ascunse, în nedepistarea la timp a unor boli mortale, în cazurile de neglijenţă personală, de managementul defectuos al stressului, dar nu pot accepta planificarea prin bugetul de stat a morţii unor oameni - copii născuţi prematur, sau bolnavi numai pentru că nişte bani, care ar trebui să fie direcţionaţi pentru salvarea lor, sunt direcţionaţi către găuri negre din care nu iese nimic bun pentru societate.
După cum spuneam, cazul copiilor născuţi prematur este numai unul dintre cele cu o diagnoză foarte clară. L-am folosit ca argumentaţie pentru că ne întâlnim cu el în chiar această perioadă în campania tv a celor de la "Salvaţi copiii".  
De aceea cer Ministerului Public să investigheze de urgenţă nu numai cazurile de corupţie privind achiziţia echipamentelor medicale - unul recent, în această vară, cu vreo 60 de milioane de euro tocmai pentru maternităţi - ci şi speţa morţilor programate prin lipsa includerii în bugetul de stat a sumelor necesare pentru echipamente, medicamente, seturi de analiză şi, de ce nu, pentru stimularea rămânerii sau a reîntoarcerii medicilor în ţară, în condiţiile în care numai o mică parte a populaţiei ţării are resursele necesare pentru abordarea sistemului privat sau a clinicilor din străinătate. Este, privit sub acest aspect, şi un caz de discriminare în masă a majorităţii populaţiei în comparaţie cu un grup restrâns de persoane cu posibilităţi financiare dobândite corect sau, în foarte multe cazuri, incorect.

Este, ca să mă întorc la titlu, un caz de genocid premeditat, în formă repetată împotriva populaţiei României. Şi ce altă dovadă de premeditare mai evidentă este necesară dacă nu aceea că, în loc ca în proiectul de buget să găsim sumele necesare pentru tratarea acestor cazuri clare, se propune o scădere a fondurilor alocate sistemului de sănătate.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...