Se afișează postările cu eticheta educaţie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta educaţie. Afișați toate postările

sâmbătă, 26 martie 2022

Când își vor da seama americanii că trăiesc sub spectrul comunismului într-un stat condus de fascişti?

 


 un articol de

"Și chiar și în febra arestărilor epidemice, când oamenii care plecau la muncă își luau rămas bun de la familiile lor în fiecare zi, pentru că nu puteau fi siguri că se vor întoarce seara, chiar și atunci aproape nimeni nu încerca să fugă și doar în cazuri rare oamenii se sinucideau. Și asta era exact ceea ce se cerea. O oaie supusă este o perfectă pentru un lup."

~ Aleksandr Soljenițîn, Arhipelagul Gulag 1918-1956

Cu un titlu ca acesta, majoritatea americanilor vor ignora automat acest avertisment și vor bloca sistematic onestitatea intelectuală și rațiunea în favoarea adoptării unei poziții de ignoranță imediată, condamnându-i în același timp pe cei care expun acest adevăr ca fiind "teoreticieni ai conspirației". Această tactică este una plină de defecte și este utilă doar în eforturile de marginalizare a adevărului, astfel încât să protejeze cetățeanul de rând să nu fie nevoit să accepte nicio responsabilitate pentru propria sa dispariție. Deși aceasta este o poziție patetic de slabă, este, după orice standard, calea cea mai ușoară de ieșire și una care permite acestei populații să continue să trăiască ca niște clone neștiutoare fals satisfăcute, pur și simplu prin evitarea completă a realității. Ascunderea adevărului într-un moment atât de crucial se aseamănă cu un fel de sinucidere în masă, în sensul că a nu face nimic pentru a opri tirania garantează sclavia și nu poate duce decât la distrugerea acestei țări și a restului umanității, de asemenea.

Aceste comparații au fost discutate și scrise de multe ori, dar nu au fost niciodată acceptate sau crezute de hoardele de oi care alcătuiesc această populație slăbită și jalnică. Acest lucru se poate datora doar apatiei extreme și indiferenței oarbe.

Cele zece puncte de program ale comunismului, așa cum au fost descriși de Marx și Engels în "Manifestul comunist", au fost ignorate timp de multe decenii de majoritatea americanilor. În mijlocul acestei ignoranțe se află adevăruri evidente pe care foarte puțini se preocupă să le accepte sau să le înțeleagă. Motivele pentru această disonanță cognitivă în masă sunt, bineînțeles, așa cum au fost descrise, și reprezintă doar o modalitate de a evita orice conflict sau apel la responsabilitate personală.

Primul punct este "
Exproprierea proprietății funciare și întrebuințarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.". Demersul guvernului de a realiza acest prim punct a fost continuu de-a lungul istoriei noastre, dar s-a intensificat foarte dramatic în ultimii ani, în special din martie 2020. Aproape toate afacerile au fost închise în mod intenționat, acaparările de terenuri de către guvern și împuterniciții săi au fost galopante, iar restricția la propria locuință prin împuternicire a fost efectiv asigurată. Acesta a fost doar începutul.

Al doilea punct este "
Impozit cu puternic caracter progresiv". Acest lucru a fost realizat cu mult timp în urmă, deoarece acest organism de guvernare al monștrilor politici din SUA a transformat în "lege" impozitarea veniturilor prin cel de-al 16-lea amendament la Constituția SUA în 1913. Această invazie și furt pur a continuat mai mult de un secol și, cu noul sistem digitalizat care este implementat astăzi, va determina o putere nelimitată de a impozita totul, contribuind la întărirea primului punct al manifestului.

Al treilea punct este "
Desființarea dreptului de moștenire". Acest tip de impozitare a fost cu noi timp de multe decenii, dar se înrăutățește pe măsură ce timpul avansează din cauza multor factori, inclusiv confiscarea în masă a proprietății. Până de curând, aceste legi fiscale au fost uneori brutale, dar întotdeauna au diluat drepturile de proprietate privată sau cel puțin au permis guvernelor și instanțelor să schimbe dispoziția și distribuția proprietății private.

Cel de-al patrulea punct este "Confiscarea proprietății tuturor emigranților și rebelilor". Acest lucru a fost realizat în multe feluri, dar în mediul actual de fraudă cu "virusuri", războaie prin procură și steaguri false, precum și orice fel de situații de urgență declarate de huliganii de stat, această acaparare atroce a proprietății nu va face decât să se intensifice. Oricine și toți cei care se pronunță astăzi împotriva statului riscă pierderea tuturor bunurilor sau, cel puțin, controlul total al bunurilor individuale prin mijloace tehnocratice. Această condiție s-a întâmplat și este acum programată să devină standardul.

Al cincilea punct este "
Centralizarea creditului în mîinile statului cu ajutorul unei bănci naționale cu capital de stat și cu monopol exclusiv". Acest punct, desigur, a fost realizat prin crearea băncii federale de rezervă sub auspiciile Legii Rezervei Federale din 1913. În ultimii 107 ani, sistemul monetar al SUA a deținut monopolul asupra tuturor tipăririlor de bani, baterea banilor, crearea de datorii și practici monetare foarte corupte. Mulți susțin că acesta este un sistem bancar privat, în afara controlului guvernamental, dar aceasta este doar o altă modalitate de propagandă și de acoperire a acestui parteneriat complet fascist în controlul întregii politici monetare. În acest moment, efectul acestui sistem a dus la posibila distrugere totală a întregului sistem financiar şi la controlul centralizat guvernamental al sistemului bancar asupra tuturor banilor.

 Al şaselea punct este "Centralizarea tuturor mijloacelor de comunicare și de transport în mâinile statului". Acest punct a fost implementat și consolidat cu mult, mult timp în urmă în această țară. Luați în considerare Comisia Federală de Comunicații (FCC), înființată în 1934. Luați în considerare Departamentul de Transport și Comisia de Comerț Interstatal. Toate comunicațiile și transporturile sunt controlate de guvernul federal într-o formă sau alta. Totul este complet reglementat, iar în acest stadiu al jocului, guvernul federal deține controlul fascist total asupra tuturor mijloacelor de comunicare, a tuturor comunicațiilor și a tuturor călătoriilor, în special a tuturor călătoriilor în străinătate, așa cum a fost extrem de evident în ultimii doi ani. În plus, cenzura tuturor comunicațiilor este la un nivel record și se extinde în fiecare zi, deoarece dispariția oricărei disidențe este necesară pentru ca statul să păstreze controlul asupra oamenilor.

Al șaptelea punct este "
Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de producție, desțelenirea și ameliorarea pămînturilor după un plan general". În timp ce finalizarea acestui punct a fost în curs de desfășurare de-a lungul istoriei noastre, aceasta a crescut foarte mult în ultimele câteva decenii, sporind dramatic în ultima vreme. Toate activitățile agricole, de creștere a animalelor, de dezvoltare a agriculturii și a semințelor, precum și proprietatea asupra terenurilor agricole s-au schimbat complet de-a lungul timpului. Deși nu toate sunt deținute de guvern, toate sunt controlate de guvern. Acesta este un alt exemplu de obținere a unei alte platforme comuniste prin mijloace fasciste. În prezent, penuria de alimente abundă și tot mai multe dintre alimentele noastre sunt contaminate sau otrăvite de controlul, reglementările și intervenția guvernului. În acest caz, parteneriatele dintre guvern și corporații au preluat toate aspectele legate de producție, controlul solului și al semințelor, precum și distribuția produselor.

Al optulea punct este "
Egală obligativitate a muncii pentru toți, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură". Acest punct a fost implementat pe deplin, iar acest lucru este cel mai evident având în vedere că munca și legile muncii sunt stabilite de stat prin intermediul multor birocrații guvernamentale, inclusiv Administrația de Securitate Socială, Departamentul Muncii, legile privind salariul minim, dominația reglementară, sindicatele de stat și federale, programele federale de muncă și "Amendamentul privind egalitatea drepturilor"; toate acestea sunt descrise în Manifest. Cea mai mare parte a întregii politici legate de muncă este controlată în totalitate de guvern.

Al nouălea punct este "
Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri avînd ca scop înlăturarea treptată a opoziției dintre sat și oraș". Acest lucru a fost realizat prin controlul aproape total al întregii planificări, reorganizări și recentele acaparări de terenuri de către corporațiile fasciste partenere cu guvernul. Mari suprafețe de teren au fost furate de către guvernul federal de-a lungul timpului, iar acum, având în vedere situația actuală privind această fraudă "covidă", planurile privind reorganizarea și dezvoltarea tuturor proprietăților, cumpărarea în masă a proprietăților de către companii corporative și de investiții legate direct de guvern în orașe și la țară, finalizarea combinării întregii agriculturi, fabricarea de case și proprietăți și distrugerea locuințelor și a proprietății ipotecare, acest punct este aproape de finalizare.

Al zecelea punct este "
Învățămînt public gratuit pentru toți copiii. Interzicerea muncii în fabrici a copiilor, sub actuală ei formă. Îmbinarea educației cu producția materială". "Educația publică" și îndoctrinarea tuturor copiilor în aceste școli, care, desigur, sunt cele mai multe în această țară, au fost realizate cu mult timp în urmă. Această farsă a început cu adevărat în jurul anului 1910, dar s-a înrăutățit foarte mult în fiecare deceniu de atunci încoace. Acest lucru a dus la îndobitocirea copiilor la nivel național și, de asemenea, așa cum a fost planificat, i-a corupt pe tineri și a făcut ca generație după generație să devină sclavii statului. În acest moment, conducătorii societății au obținut un control aproape total asupra populației datorită controlului asupra "școlarizării" tuturor tinerilor, de la doar câțiva ani și până la vârsta adultă. Acest plan a fost realizat cu mult timp în urmă, iar acum, cu insistența statului asupra "vaccinării în masă a tuturor copiilor", a injecțiilor cu arme biologice pentru controlul eului bazate pe minciuni și a unui program de propagandă totală impus tuturor tinerilor, controlul actual și viitor asupra populației a devenit realitate.

Fiecare punct de program al comunismului, așa cum a fost enunțat în Manifestul comunist, este pe deplin în vigoare în această țară și a fost în mare parte realizată. Singura diferență majoră aici este că comunismul și fascismul au fost combinate pentru a duce la finalizarea acestei structuri de control. Prin urmare, SUA este un sistem comunist și fascist, și este așa de foarte mulți ani. Acest lucru este acum de netăgăduit, dar este încă ignorat în cea mai mare parte de această societate americană inconștientă, care încă mai crede că trăiește într-o țară "liberă". Acea țară nu a existat niciodată, cu excepția trecutului îndepărtat.

Având în vedere acești ultimi doi ani de control al clasei conducătoare și de preluare totalitară a guvernului care o aplică, care este viitorul nostru? Mai există vreo șansă de izbăvire? Suntem cu toții condamnați la sclavie, sau există posibilitatea de a schimba situația împotriva acestei forțe tiranice a răului? Fiecare dintre voi trebuie să decidă singur dacă a ales să trăiască liber sau să fie un sclav al statului. Această lume este distrusă în mod sistematic; din punct de vedere psihologic, spiritual și fizic, iar toate aspectele vieții de pe această planetă sunt în mare pericol de anihilare. Avem o oportunitate distinctă de a schimba această modificare odioasă de paradigmă, dar fiecare dintre noi, ca indivizi, trebuie să se opună acestei forțe malefice, pentru a ne recăpăta dreptul suveran de a trăi liberi.

Gary D. Barnett este un profesionist în investiții pensionat care scrie despre chestiuni legate de  libertate, politică și istorie de două decenii. El este împotriva oricărui război și agresiune și împotriva statului. Recent, a încheiat o colaborare cu fosta membră a Congresului SUA, Cynthia McKinney, și a contribuit la noua sa carte, "When China Sneezes" From the Coronavirus Lockdown to the Global Political-Economic Crisis". În prezent, locuiește în Montana împreună cu soția și fiul său. Vizitați site-ul său web.

Sursa: https://www.lewrockwell.com/2022/03/gary-d-barnett/when-will-americans-figure-out-that-they-live-under-the-spectre-of-communism-in-a-communist-run-state/

luni, 7 februarie 2022

Materii obligatorii la bacalaureat: Biblia, Istoria şi Limba şi literatura română

 Biblia | Bibleinfo.com

Dacă tot există o preocupare pentru studierea Holocaustului (care ar trebui pus în ecuaţie împreună cu istoria comunismului şi a nazismului) de ce să nu ne uităm mai atent peste gard la strămoşii noştri religioşi de la sud şi să nu analizăm cu atenţie sistemul lor de învăţământ, în mod clar mai performant decât al nostru şi îndirecţia producerii de specialişti, dar şi în cea a ataţamentului faţă de statul Israel.

Bacalaureatul în Israel se numeşte Bagrut şi are ca materii obligatorii: Civica, Biblia, Lb şi lit. ebraică sau arabă, Istoria, Engleză şi Matematica. Şi vă asigur că aţi citit bine: studiul Bibliei este obligatoriu în toţi anii de şcoală şi ca materie de bac. Şi asta în timp ce tot restul lumii "civilizate" aruncă peste bord ultimele resturi de studiu religios şi trece la index sentimentul religios.

Sistemul public de educaţie israelian este construit pe două axe principale: cea a şcolilor seculare şi cea a şcolilor religioase, studiul religiei şi culturii evreieşti fiind în cele din urmă chiar baza curiculei (programei).

Un sistem similar există şi pentru comunitatea arabă şi creştină, existând în Israel şi circa 40 de şcoli creştine, majoritatea catolice.

În afară de aceste două ramuri ale sistemului public, mai există şi învăţământul religios privat, al comunităţii ultra-ortodoxe Haredi, în care materiile seculare lipsesc aproape cu desăvârşire. Şi acestea sunt acreditate de stat şi dau acces în continuare pentru urmarea studiilor universitare.

Nu am să intru în istoria foarte interesantă a stabilirii acestui sistem, ci în cele ce urmează am să mă rezum la a da motivaţiile legiuitorilor din 1949, 1953 şi 1960, 1968 privind introducerea studiului intensiv al Bibliei într-un stat, altfel, la începuturi, dar în mare parte şi azi, socialist (sionist): identitate, unitate, conştiinţă naţională.

Atașamentul față de pământ este ghidat în principal de studiul Bibliei, ale cărei obiective sunt: "Să le întipărească în inimă dragostea față de pământul natal, unde au trăit strămoșii noștri, unde poporul lui Israel a fost unit, unde profeții noștri și-au rostit profețiile, unde poeții noștri au cântat, unde a fost creată Cartea Cărților și unde s-au jertfit eroii lui Israel". Pentru a inculca dragostea pentru poporul nostru care a trăit pe pământul lui Israel și și-a creat cultura acolo" (Curicula pentru 1954). 

Cea de-a doua imagine națională, o "națiune prin dreptul la religie", a fost inclusă în programa școlară la începutul anilor 1960. Acesta a fost formulat pornind de la Principiile de bază ale guvernului de coaliție din 1955: "În învățământul primar, secundar și superior, guvernul va avea grijă să aprofundeze conștiința evreiască a tinerilor israelieni, să o înrădăcineze în trecutul și moștenirea istorică a poporului evreu și să întărească legătura morală cu evreii din întreaga lume, construită pe conștiința unui destin comun și a unui trecut comun care îi leagă pe evreii din toate țările. Acest angajament a constituit baza teoretică pentru multe dintre inovațiile educaționale promovate de Ministerul Educației. Principiul organizatoric care definește această imagine națională este un principiu de unitate națională.

 Ideea a fost de a crea un folclor israelian adânc înrădăcinat în elemente religioase și tradiționale evreiești. În școli trebuia creată o atmosferă de sărbătoare națională pentru Sabat, sărbători, festivaluri și zile comemorative. Această ambiție era justificată de faptul că multe obiceiuri, rugăciuni și cântece liturgice conțineau simboluri naționale (Circulara directorului general, 18/10, 12 februarie 1958, sec. 839, addendum, Conștiința evreiască).

În școli au fost introduse o serie de activități extracurriculare. Profesorii au fost rugați să își încurajeze elevii să meargă la sinagogă de Yom Kippur, Sărbătoarea Ispășirii (Circulara Directorului General, 18/1, 30 august 1957, sec. 692, addendum, Zilele Sfinte) la Sukkot, Sărbătoarea Tabernacolelor (Circulara Directorului General, 18/1, 30 august 1957, sec. 692, addendum, Sărbătoarea de Sucot), ei au fost învățați cum să construiască o suka (locuință improvizată) în curtea școlii și cum să adune "cele patru specii" (patru feluri de plante din țara lui Israel, binecuvântate la Sucot). De Paște, profesorii trebuiau să-și însoțească elevii într-o vizită la Kfar Chabad (un sat ultraortodox) pentru a vedea cum se face matzah, pâinea specială pregătită pentru această ocazie (Circulara directorului general, 22/9, 29 martie 1962, sec. 113a și Circulara directorului general, 25/8, 4 aprilie 1965, sec. 116). La Purim, a fost încurajat obiceiul religios tradițional al "mishloach manot", trimiterea de cadouri mici, în principal comestibile (Circulara directorului general, 25/7, 3 martie 1965, sec. 97).

În programele anterioare, religia era văzută ca o verigă în lanțul istoriei, o legătură esențială cu trecutul pentru a păstra națiunea în diaspora, dar nu și pentru noul evreu, eliberat de vechile cătușe. Odată cu această nouă imagine națională, riturile religioase devin parte a modului național de viață al tuturor evreilor din Israel. Programul de conștientizare a evreilor anunță o nouă atitudine față de religie. "Noua generație va recunoaște și va respecta modul de viață religios evreiesc" (Circulară a directorului general, 18/10, 12 februarie 1958, sec. 839, addendum, Conștiința evreiască).

Această imagine națională promovează legături globale și valori particulariste ale cetățeniei. Prin consolidarea atașamentului copiilor față de națiune prin intermediul religiei, ideologia națională accentuează caracterul evreiesc în detrimentul caracterului israelian al imaginii naționale anterioare.

Sursa pt textele citate: https://www.cairn.info/revue-education-et-societes-2001-1-page-169.htm

 

marți, 19 ianuarie 2021

Pregătiţi-vă copiii pentru a rămâne oameni în lagărele de reeducare

 


Copiii mici care se plimbă de capul lor, îmbrăcaţi toţi la fel, prin aeroport sau prin târgul anual, ne amintesc cel mai teribil coșmar al fiecărui părinte: pierderea copilului său.

Acest coșmar crește de zece ori atunci când pierderea este cauzată părinților prin intermediul așa-numitelor organisme ale autorității, cum ar fi serviciile de protecție a copilului sau alte agenții cu presupuse intenții bune. Din păcate, un astfel de eveniment ar putea avea loc în curând în multe case americane, dacă opiniile avocatului PBS (Public Broadcasting Service) Michael Beller devin oficiale.

Într-un interviu acordat jurnaliștilor sub acoperire de la Project Veritas, Beller a vorbit despre nevoia de „tabere de reeducare” — sau, mai prietenos numite, „tabere de iluminare” — pentru copiii susținătorilor lui Donald Trump, argumentând că aceştia vor „crește o generație de persoane intolerante, oribile — copii oribili”.

Înregistrat clar înainte de alegeri, Beller își prezintă planul: “Chiar dacă Biden câștigă, mergem după toți alegătorii republicani, şi Homeland Security (care se poate traduce şi ca securitatea internă) le va lua copiii. Ce părere ai despre asta? … Și îi vom pune [pe copiii suporterilor Trump] în tabere de reeducare.”


Dacă te-a luat cu frig pe şira spinării citind asta, revino-ţi căci Beller nu intenționează să maltrateze acești copii. În schimb, ei vor avea cea mai bună grijă, urmărind PBS și învățând în sălile de clasă pline cu personaje din Sesame Street. Ce ar putea fi mai bine?

La scurt timp după apariția acestuei înregistrări video, PBS a lansat un răspuns oficial, spunând că Beller "nu mai lucrează pentru PBS" și că comentariile sale nu erau în conformitate cu cele ale organizației. Cu toate acestea, deși pare de neînțeles că Beller sau oricine altcineva - liberal, conservator sau altfel - ar putea să agreeze ideea de a extrage forțat milioane de copii din casele lor doar pentru că ideologiile politice ale părinților lor sunt diferite, să nu uităm că o astfel de idee a fost avansată înainte de o figură istorică foarte proeminentă: Karl Marx. 

În „Manifestul Comunist“, Marx a menționat că distrugerea familiei, în special separarea copiilor și a părinților, este un scop principal al comunismului.
“Abolirea familiei!” a stabilit Marx, menționând că „chiar și cel mai radical se clatină la această propunere infamă a comuniștilor”. Totuși, acesta a fost scopul, căci Marx credea că familia tradițională era construită „pe capital, pe câștig privat” și „va dispărea odată cu dispariția capitalului“.
Tatăl comunismului ataca direct relația părinte-copil în următoarele cuvinte: „Ne acuzi că dorim să oprim exploatarea copiilor de către părinții lor? La această acuzaţie noi pledăm vinovaţi.”

Marx îmbrățișează ideea de „a distruge cea mai sfântă relație”, înlocuind educația copiilor în casă cu o formă socială a acesteia, arătând cum comuniștii caută să coopteze școlile ca mijloc de intervenție și de indoctrinare spre modul lor de gândire.

Renaşte un astfel de plan sub cei care avansează un nou guvern totalitar? Sigur, Beller nu mai lucrează pentru PBS, dar văzând cum îşi etalează el cu neruşinare opiniile, este greu de imaginat că are dubii că punctele sale de vedere nu sunt acceptabile din punct de vedere social în cercurile sale. Astfel, cei care nu se vor supune de bunăvoie noului mod totalitar de gândire “woke” trebuie să fie făcuți să se conformeze, şi dacă nu ei înșiși, atunci cu siguranță copiii lor.

Deci, ce facem? Ne așezăm și așteptăm inevitabilul? Ne luptăm până la moarte pentru a ne păstra copiii și pentru a-i apregăti cu şi în mijlocul valorilor și credințelor noastre?

Cei mai multi dintre noi ar face cu siguranta acest lucru. Dar dacă chiar și acest lucru eșuează? Cum ne pregătim copiii pentru timpul când – Doamne ferește – ei pot fi separați forțat de noi și îndoctrinați cu ideologii pe care nu le putem accepta și nu le vom accepta?

Două răspunsuri la această întrebare sunt oferite în paragrafele finale ale cărții din 1958 a lui W. Cleon Skosen,
The Naked Communist:

Dacă provocarea pentru tinerii noștri de astăzi este un război de ideologii, atunci este timpul să trecem la ofensivă. Nu ar trebui să ne așezăm și să așteptăm ca băieții și fetele noastre să fie îndoctrinați cu dogma materialistă și, prin urmare, să se facă vulnerabili la o convertire comunistă atunci când sunt abordați de agenții forței și fricii care vin de peste mare. De două generații, o fază importantă a vieții americane s-a dezintegrat. În calitate de părinți și profesori, trebuie să recunoaștem că dacă acest pilon al culturii noastre se prăbușește, proprii noștri copii vor fi victimele. Această dezintegrare trebuie să se oprească. … 

Desigur, trebuie să facem mai mult decât să învățăm doar principii corecte — cu siguranță trebuie să le practicăm. De aceea, eu închei cu cuvintele lui Francis Bacon care spunea: „Nu ceea ce mănânci, ci ceea ce digeri te face puternic. Nu ceea ce câștigi, ci ceea ce tu salvezi, te face bogat. Nu ceea ce predici, ci ceea ce practici te face creștin!”

Învață-i pe ceilalţi și fă şi tu asemenea. Cuvinte simple, dar incredibil de greu de pus în practică. Cu toate acestea, provocarea merită.

Deci, învațaţi-i pe copiii voştri istorie. Învăţaţi-i să prețuiască lucruri precum adevărul, familia și moralitatea. Luaţi-i la biserică și insuflaţi-le principii scripturale în inimile lor. Dar nu puneţi astfel de lucruri doar asupra lor. Adoptând personal aceste practici și modelându-le pentru copiii tăi vei reuşi mult mai mult în a-i ajuta să reziste în eventualitatea în care, într-o zi, ei vor ajunge sub influența celor ale căror valori sunt în opoziție directă cu ale tale.

Autor: Annie Holmquist, editor al Intellectual Takeout

Sursa: https://www.chroniclesmagazine.org/blog/preparing-your-kids-for-the--re-education-camps-/

duminică, 20 decembrie 2020

Adio identitate românească? Elevii nu vor mai învăţa istoria şi geografia României, ci nişte "studii sociale" îmbâcsite cu globalism, bruxelism, marxism, progresism, sexualism.

Aveţi în cele de mai jos un fragment din articolul lui Ion Ţene despre ceea ce se pregăteşte elevilor români. adică României, începând cu anul şcolar 2021-2022. Cum tot articolul merită cu prisosinţă  citit, la final aveţi linkul către pagina din napocanews pe care îl găsiţi. Iar răspunsul la întrebarea din titlu ţine de fiecare dintre noi.
 

Ultima lovitură, care se dorește dată dinspre Bruxelles identității culturale a românilor, este eliminarea a două materii fundamentale din programa școlară Istoria și Geografia. Elevii români nu mai trebuie să știe de Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Școala Ardeleană, Al. Cuza, Carol I, Eminescu, Coșbuc, Goga sau Nichita Stănescu, ci trecutul nostru să fie diluat în ”științele sociale” despre integrare, federalizare și studiul minorităților. Este o nouă lovitură dură dată identităţii naţionale. Istoria și Geografia, două materii clasice studiate de elevii de-a lungul timpului, dispar din programa școlară începând cu anul școlar 2021-2022. Odată cu startul viitorului an de învățământ, elevii nu vor mai avea ca materii de sine stătătoare ”Istorie” și ”Geografie”, iar în locul celor două va apărea o așa zisă disciplină intitulată ”Studii Sociale”. Prin această măsură de reducere a materiilor școlare, cei din fruntea Educației susțin că urmăresc contopirea numărului mare de ore care erau predate de profesori. De fapt este o lovitură grea împotriva identității naționale și geografice a românilor. Cel care a avut curajul moral și a sesizat faptul că Istoria și Geografia nu mai sunt prezente ca materii individuale în programa școlară de anul viitor este cunoscutul Florinel Agafiţei, profesor de istorie şi scriitor cunoscut în Focşani. Acesta a studiat cu atenţie metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar viitor şi a constatat că discipline importante precum Istoria şi Geografia vor fi contopite într-una singură, sub altă denumire.

Se urmărește aceeași politică de diluare a identității culturale, națională și europeană după modelul celei din fosta URSS, lucru evidențiat de cunoscutul prozator Cinghiz Aitmatov, care în romanele publicate în anii 1970/1980, ”Vaporul alb”, ”Cocorii timpurii” sau ”Adio, floare galbenă” sublinia mancurtizarea kazahilor și chirchizilor prin sovietizare și marxism, adică ștergea memoriei popoarelor pentru a fi stăpânite de puterea politică dominantă de la Moscova, controlată centralizator de ruși. Păstrând proporțiile, ceea ce se întâmplă acum în educația românească din UE este o formă de ștergere a memoriei identitare culturale românești sub pretextul unui federalism european supra-centralizator și care diluează valorile locale sau regionale. De câțiva ani încoace istoricul Ioan Aurel Pop atrage atenția asupra eliminării ”umanioarelor” și limbii latine din programa școlară, ca modalitate de diluare a identității culturale naționale. ”Firește că avem obligația să-i pregătim pe elevi pentru viață, dar viața nu înseamnă doar cariere și calcule exacte, doar investiții și întreprinzători, doar servicii și mall-uri, ci și concerte, statui, monumente, muzee, opere literare, festivaluri de folclor sau de jazz, spectacole de operă, tradiții ale popoarelor, adică înseamnă cultură și civilizație în ansamblu. Competențe în viața practică înseamnă și a vorbi corect românește, și a cunoaște curentele culturale care au traversat istoria omenirii, și a conversa în limbi străine, și a plasa corect pe hartă lanțul Carpaților sau al Anzilor, și a recunoaște o biserică gotică și a nu o confunda cu una bizantină, și a ști din ce limbă (limbi) vin numele științifice ale plantelor și animalelor” declara academicianul în presa clujeană.

Mai multe la:  https://www.napocanews.ro/2020/12/istoria-si-geografia-exilate-din-programa-scolara-se-sterge-identitatea-romanilor.html

miercuri, 4 decembrie 2019

Dragi Români... Vă vor şterge şi din memoria omenirii!

Libia azi, România mâine
Textul care urmează îi aparţine lui Dan Diaconu, care l-a postat pe pagina sa de FB. L-am preluat în această formă pentru a-l putea transmite şi celor care nu au cont de FB. Căci este exact ceea ce ni se va întâmpla în următorii ani. Ce am putea face pentru a ne salva măcar viitorul de după? Voi reveni într-un text personal.
Înainte de a vă întreba într-un viitor foarte apropiat „de ce s-a ajuns aici?” vă voi spune câteva lucruri care-au fost date intenţionat uitării. Cu toate că evenimentele s-au petrecut sub ochii voştri, i-aţi închis ostentativ sau v-au fost închişi. Oricum, puţin contează asta. Important e rezultatul.
Îl mai ţineţi minte pe Gaddafi? Dacă sunteţi dintre cei mai tineri, probabil îl cunoaşteţi sub apelativul de „terorist”, „tiran”, „dictator” s.a.m.d. A fost preşedintele Libiei, apărut într-o perioadă tulbure. A fost omul care a reuşit ceea ce era considerat imposibilul într-o ţară africană şi musulmană. Oricare dintre teoreticienii fini de prin birourile capitonate, nu riscă să asocieze religia musulmană cu Africa deoarece se tem să nu cumva să le explodeze ceva prin birou. Aveţi idee cum arăta Libia lui Gaddafi?
În primul rând femeile aveau toată libertatea posibilă. Nu trebuiau să poarte nici văl, nici burka, nu trebuiau să se acopere sau să se descopere. Totul era la libera alegere a femeii. Apoi, în ceea ce priveşte învăţământul şi sănătatea, absolut totul era gratuit. Fără „fonduri ale clasei”, fără „cadouri pentru profesori sau doctori”, fără alte subterfugii. Totul era gratuit şi perfect funcţional. Mă rog, mai erau accidente, dar e normal la nivel de ţară. Oricum, cert e că atât profesorii cât şi medicii erau mândri de meseriile lor, fiind respectaţi atât de comunitate, cât şi de statul care gestiona ambele sisteme. Tinerii căsătoriţi primeau din partea statului echivalentul a 50 000$ pentru a-şi cumpăra o casă. De altfel, Libia a fost singura ţară din lume care a introdus dreptul de a avea o locuinţă între drepturile fundamentale ale cetăţenilor săi. Evident, în Libia nu existau boschetari. Întrucât era un producător de petrol, pentru cetăţenii săi preţul carburantului era blocat la 0.14$/litru. Fără variaţii determinate de preţul mondial al petrolului sau alte artificii. Întrucât petrolul se extrăgea de pe teritoriul libian, preţul său era blocat.
Mâncarea nu lipsea de pe masa niciunui libian. Probabil existau şi excepţii, însă, conform FAO, rata subnutriţiei era sub 5% în Libia. În ceea ce priveşte nivelul de viaţă, din punctul de vedere al Human Development Index(care oricum era manipulat de „băieţii buni”) ţara era deasupra a două treimi dintre naţiunile lumii. Ca să mai facem o paralelă, voi specifica încă un element: Libia nu avea datorii externe. Mai mult, Gaddafi făcuse un Fond Naţional de Rezervă care, la căderea sa, avea active de nu mai puţin de 150 mld. $. Şi, ca să înţelegeţi cât de rău era „tiranul”, acesta privatizase întreaga rezervă de petrol a Libiei. Dar nu către vreun investitor străin suspect, cum a fost cazul nostru, ci către cetăţenii ţării. Iniţial aceştia urmau să primească o sumă de 21 000$ fiecare, urmând ca, treptat, să-şi ia fiecare „dividendul” din exploatarea petrolului. O să mai amintesc încă un element: Gaddafi reuşise să facă cel mai mare proiect de irigaţii din istorie, GMR(Great Man-Made River) care a asigurat alimentarea cu apă a întregii ţări.
Pentru toate acestea, pentru că ştia câte ceva mai mult despre şpăgile învârtite de „partenerii europeni” şi pentru că, suplimentar, începuse să facă planurile pentru emiterea unei monede trans-africane acoperite integral în aur, Libia a fost atacată de NATO(în frunte cu Franţa al cărei preşedinte de-atunci luase şpagă de la Gaddafi) şi redusă la tăcere. Însă adevăratul criminal a fost propriul său popor. Nu doar că l-au omorât ca pe un câine, dar i-au mai şi expus cadavrul timp de o săptămână într-un mall, probabil cel mai grotesc spectacol oferit de lumea de azi.
Poate vă întrebaţi cum e acum în Libia, că doar a dat democraţia peste ei. În primul rând ţara e absolut devastată, se dau lupte ziua-n amiaza mare între diversele facţiuni tribale, iar foametea a devenit o realitate. Fondul de rezervă al lui Gaddafi e sub un control incert şi, încet şi sigur, e golit de profesioniştii din domeniu. Petrolul libian a ajuns sub controlul marilor câini internaţionali: francezi, englezi şi, desigur, americani. Preţul combustibilului a explodat, iar sistemul de sănătate - cel care mai există - e privat. N-ai bani, suferi! Despre învăţământ nu mai amintesc. Se face pe unde-apuci, dacă-ţi mai arde întrucât prima luptă care se să e cea cu foametea.
Probabil şi libienii se întreabă acum cu disperare, cum de au fost toate acestea posibile? Uite-aşa, luând de bun tot ce vine de la criminalii profesionişti. Naivitatea - ca să nu-i spun prostia - se plăteşte greu. Dacă faceţi paralele între noi şi ei, sunteţi tentaţi să staţi liniştiţi pe moment. La noi abia acum se creionează întreg genocidul asupra ţării. Ne îndatorăm fără nicio justificare, cumpărăm arme nefuncţionale şi depăşite tehnic plătind ca la curve, cu banii înainte, vedem toate aceste abuzuri, dar luăm poziţia ghiocelului. Tocmai ce s-a statutat că singurul serviciu medical pe care-l veţi primi gratuit este cel de urgenţă. Adică acolo unde-ţi fac un calmant şi-ţi dau o trimitere. Pentru restul va trebui să plătiţi. Petrolul nu vă mai aparţine, gazele din Marea Neagră au fosta date pe gratis. V-a mai rămas şi vouă ceva: lista infinită de taxe pe care trebuie să le plătiţi statului sau monopoliştilor cărora statul le-a dat liber la jaf(societăţi de asigurări, bănci, tutun, etc.). În timpul ăsta ardelenilor li se suflă dulce în urechi „gând de autonomie”. De ce? Ca să stârnească haosul, să declanşeze nebunia. Deoarece din nebunia popoarelor profită ei.
Ăsta e abia începutul. Nu vă culcaţi pe-o ureche: va fi şi mai rău. Vă vor introduce taxe insuportabile pe case, în timp ce „din raţiuni sociale” vor proteja marii proprietari de imobile. Vă vor zdrobi şi nu se vor opri nici atunci. Nici când veţi dispărea fizic nu le va fi îndeajuns. Se vor zbate să vă şteargă şi din memoria omenirii.
Vă reamintesc un lucru simplu: la 1 Decembrie doar un singur om a avut curajul să-i strige Plăvanului ce-a avut de strigat. Restul s-au limitat la a-l privi bovin. Dacă nu cumva l-or fi dat pe bietul om pe mâna securiştilor. Asta e atitudinea care vă inculpă, care vă va condamana până la urmă la fel ca pe libieni. Treziţi-vă până nu va fi prea târziu!

luni, 23 februarie 2015

Eminescu, şcoala românească şi ora de religie


 Mihai Eminescu pedagog și revizor școlar, 5 lei - Lajumate.ro
 
Şcoalele primare nu sunt institute pentru propagarea ştiinţei, ci institute de creştere (educaţiune). Pe de altă parte, Biserica este asemenea un institut de creştere şi influenţa ei asupra şcolii primare este cea mai folositoare. Cititul, scrisul şi socoteala nu sunt ştiinţe, sunt mijloace numai, cele dentâi pentru a-şi fixa memoria şi a ajunge la cunoştinţe, cea din urmă pentru a uşura judecata asupra valorilor. Materia adevărată ce caută a se preda în şcolile primare trebuie să fie educativă. Tocmai acesta e defectul şcoalelor din România, că cele primare cât şi cele secundare îngreuie memoria şi judecata copiilor c-o mulţime de cunoştinţe nefolositoare – nicio programă de studii nu-i aşa încărcată ca cea din România – lăsând caracterul şi sentimentele paragină. Ştiinţa începe abia acolo unde judecata e coaptă, disciplina caracterului deplină, înainte de această epocă nu există decât creştere prin deosebite mijloace, din cari religia este cel mai puternic. Partea pur dogmatică a religiei se pierde cu vremea, dar sâmburele ei moral rămâne şi formează tăria caracterului. Institutele noastre de educaţie – interconfesionale – produc pehlivanii şi papugii cari de la 15-16 ani încep a aspira la funcţiile statului, împlu – privelişte greţoasă – localele obscene de petrecere şi ne inspiră de pe acum dezgust şi o mare nelinişte în privirea viitorului României. (Fragment din articolul:  „Românul” combate ideile emise de noi ... apărut în ziarul Timpul pe 11 octombrie 1878)
            
Lăsând deoparte forma cuvintelor, care ne poartă în atmosfera de acum 144 de ani, nu găsesc în fragmentul de mai sus nimic care să nu fie o temă importantă a educaţiei şcolare a zilelor noastre.
Iar în ceea ce priveşte importanţa religiei în formarea fiecărui om, mai simplu de atât şi mai evident nici că se poate. Acum mă aştept să vină unii şi alţii să zică că Eminescu e bătrân (adică are vreo 172 de ani), că e bolnav, că e habotnic, sau că acum e rece şi că nu mai are habar de focul cu care ard tot soiul de patimi în noi, iar morala religioasă, pe care a fost construită societatea europeană atât amar de ani, le încurcă lucrurile. Ce patimi? Păi a banului, a puterii, a sexului cu diverse soiuri de partener uman, animal şi tehnic, a magiei....
Eminescu nu a rămas cunoscut ca un creştin habotnic sau fundamentalist; şi nici măcar ca unul practicant. Nu poate fi „acuzat” nici de o viaţă de ascet sau de sihastru. Puţine dintre miile sale de articole se opresc asupra religiei. Dar atunci când o face, ca şi în toate celelalte, se dovedeşte acelaşi gânditor închegat şi complex, cu o viziune coerentă, organică, de bun simţ. Ceea ce el ne spune este că, înainte de a vrea să facem din copiii noştri savanţi, ingineri, funcţionari (şi să existe riscul ca ei să ajungă nişte biete nulităţi, nişte carcase fără conţinut, fără repere, cu viaţa dezorganizată, paraziţi sau potenţiali infractori) să avem grijă să le dăm ceea ce este necesar pentru ca ei să devină oameni: adică să-şi ducă viaţa conştienţi de existenţa celorlalţi şi, dacă nu ajung să fie chiar dedicaţi acestei existenţe, măcar să o respecte.  Acest lucru nu se obţine nici prin studiile de istoria religiilor, care rămân în final o chestiune de specializare, de canalizare a unui interes născut tocmai din contactul cu religia, nici prin lipsitele de sevă ore de educaţie civică. Acest lucru nu se poate obţine decât prin includerea poveştilor în educaţia copilului; iar religia are tocmai acest unic merit: de a transmite normele morale de convieţuire armonioasă pe o ţesătură apropiată de cea a basmelor, care au lucrat, alături de contactul senzorial direct şi completându-l pe acesta, în prima etapă a contactului fiecărui omuleţ cu universul înconjurător văzut şi, mai ales, nevăzut.
Chiar dacă din citirea fragmentului de mai sus unii ar putea spune că Eminescu vorbeşte despre necesitatea religiei numai în ciclul primar, eventual în cel secundar, concluzia lor este una greşită. În câteva cuvinte, marele poet creionează, de fapt, o nouă structurare a învăţământului, cu accentul pus în anii primari şi secundari pe formarea ca om, pe „creşterea” sau „educaţia” copilului, pentru ca numai apoi acesta să se întâlnească, treptat şi după vocaţie cu domeniul ştiinţelor.
Mai mult chiar, după cum voi arăta, Eminescu crede că învăţământul confesional este mult mai performant, în ceea ce priveşte calitatea şi soliditatea celui care îl urmează, decât cel general, denumit în text „interconfesional”, adică ceea ce avem astăzi.
Dar dovada cea mai limpede... sunt şcoalele confesionale din Austro-Ungaria, singurele institute vrednice de toată lauda, care disciplinează în mod riguros caracterul populaţiunilor române de acolo. O altă dovadă sunt şcoalele catolice din Bucureşti, vizitate de copii români, ba de evrei chiar. Şi de ce? Pentru că şcoalele interconfesionale corup.
În ceea ce ne priveşte, când te uiţi în unele dintre manualele bieţilor copilaşi şi te simţi în "Ţara cuvintelor stupide, cu adevărat reci, goale, deformatoare şi nefolositoare, din diverse ştiinţe false şi neputincioase îndesate în minţile lor încă fascinate de lumea poveştilor (Oare de ce îi prind şi, dacă nu se repliază la timp, chiar îi distrug, jocurile de pe calculator pe copii? Oare de ce sunt atât de fascinaţi după filmele cu magie, după cele fantastice sau ştiinţifico-fantastice? Oare nu pentru că în ele caută vitaminele şi mineralele cunoaşterii, necesare dezvoltării caracterului şi spiritului lor, sub forma unui sirop gustos şi nu a unui praf înecăcios sau a unei soluţii scârboase.), parodii ale celor serioase şi adevărate, nu ai cum să nu te întrebi: Şi copiii ce vină au? Sau ce vrem să facem din ei? Că pentru ei nu mai întreb.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...