Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările

sâmbătă, 17 decembrie 2022

Dezintegrarea controlată a Occidentului. Lumea, o nouă Ninive, dar una globală. Vom repeta destinul vechii cetăţi? Personal, nu cred!


 
The Controlled Disintegration of the West

Am doar două amendamente şi o concluzie suplimentară de adus acestui articol al lui Matthew Ehret, plin de informaţii esenţiale şi de concluzii de bun simţ:

1. Moştenirea renascenistă este matricea în care s-au cristalizat toate ideologiile demonice ale actualei epoci, deci întoarcerea la ea nu ne ajută de niciun fel, ci este învârtirea într-un cerc închis.

2. Nu cred în forţa mişcărilor naţionaliste, controlate în cea mai mare parte tot de sistem şi victime facile ale unei manipulări prin frică (de boală, de foamete, de frig, de lipsă de confort) a populaţiilor.

3. Singura ieşire reală este, ca şi în cazul cetăţii Ninive, întoarcerea către Dumnezeu, căci interesul fundamental al omenirii este mântuirea.

Veţi înţelege la ce se referă aceste poziţii personale la finalul acestui articol.


Până de curând am crezut, ca mulți alții, că Jimmy Carter nu este un politician obișnuit. Detașându-se din marea serie de trădători și de funcționari, fostul președinte a apărut adesea ca singura voce a rațiunii în cadrul establishment-ului american, care a semnalat nedreptățile armatei americane, greșelile lobby-ului sionist și natura autodistructivă a oligarhiei americane. Cu siguranță, un om care vorbește atât de sincer nu poate fi rău.

Deși cred în continuare că Carter are probabil intenții bune, cred, de asemenea, că omul este probabil la fel de neștiutor astăzi ca și atunci când a fost folosit ca marionetă de acele forțe identificate acum ca fiind statul profund internațional care a preluat controlul politicii externe și interne americane în timpul președinției sale dintre 1977-1981.

În timpul domniei lui Carter, o organizație care s-a dezvoltat din influența combinată a Consiliului pentru Relații Externe și a Grupului Bilderberg a preluat controlul Americii sub numele de Comisia Trilaterală, care a răsturnat ultimele rămășițe ale impulsurilor anti-imperiale rămase din viziunea oferită de președinții Franklin Roosevelt și John Kennedy, aducând America în situația autodistructivă pe care am ajuns să o cunoaștem astăzi.

Deoarece aceste reforme Trilaterale au fost atât de cuprinzătoare și au atins aspecte legate de politica economică, crearea sclaviei datoriei externe, finanțarea terorismului și energia verde, merită să realizăm o scurtă evaluare a modului în care s-a întâmplat acest lucru, analizând totodată unii dintre actorii cheie care au făcut ca acest lucru să se întâmple.

Comisia trilaterală preia controlul

În timp ce James Carter a devenit cel de-al 39-lea președinte al Americii în 1977, Comisia Trilaterală a fost de fapt creată în 1973, sub conducerea nominală a lui David Rockefeller III (președintele Chase Manhattan Bank) și a unei coterii de finanțiști internaționali și ideologi cu vederi imperialiste care credeau cu tărie în doctrina utopică a guvernării globale în cadrul unei etici stăpân-sclav. Ideea consolidării a trei zone de putere globală (America de Nord, Europa de Vest și Japonia) în timpul apogeului Războiului Rece sub o structură de comandă unificată a fost motivul care a stat la baza creării acestui think tank la acea vreme.

O figură importantă a Comisiei Trilaterale, care mai târziu a devenit consilierul pentru securitate națională al lui Carter, se numea Zbigniew Brzezinski, care s-a referit la această agendă ca fiind "era tehnotronică", pe care a descris-o în 1970 ca fiind o epocă care implică "apariția treptată a unei societăți mai controlate". O astfel de societate ar fi dominată de o elită, fără a fi constrânsă de valorile tradiționale". Pe cine ar reprezenta acești specialiști? În lucrarea Between Two Ages (Între două epoci), Brzezinski a fost foarte clar: "Statul-națiune, ca unitate fundamentală a vieții organizate a omului, a încetat să mai fie principala forță creatoare: Băncile internaționale și corporațiile multinaționale acționează și planifică în termeni care sunt cu mult înaintea conceptelor politice ale statului-națiune".

Senatorul Barry Goldwater a scos în evidență această bestie străină, care transformă America, în autobiografia sa din 1979, With No Apologies (Fără scuze), spunând: Comisia Trilateralistă este internațională... (și)... este menită să fie vehiculul pentru consolidarea multinațională a intereselor comerciale și bancare prin preluarea controlului asupra guvernului politic al Statelor Unite. Comisia Trilateralistă reprezintă un efort abil și coordonat pentru a prelua controlul și a consolida cele patru centre de putere - politic, monetar, intelectual și ecleziastic.

O altă figură politică americană care combătea atunci acest virus străin a fost candidatul la președinție Lyndon LaRouche, care a scris profetic "The Trilateral Commission's Rapid End to Democracy" (Sfârșitul rapid al democraţiei prin Comisia trilaterală) la 4 august 1981, afirmând Planul este de a combina prăbușirea sistemului financiar al Statelor Unite și al celei mai mari părți a Europei Occidentale şi altor țări pentru a crea un scenariu de "gestionare a crizei globale" la cea mai mare și mai catastrofală scară... criza financiară va fi folosită pentru a supune Statele Unite, printre alte națiuni astfel tratate, unei dictaturi prin decret al FMI.

Sub conducerea lui Brzezinski, o treime dintre membrii Comisiei Trilaterale au fost numiți în posturi de conducere în cabinetul Carter. Printre membrii notabili de aici care merită menționați se numără Walter Mondale (vicepreședinte), Harold Brown (secretar al apărării), Cyrus Vance (secretar de stat), Michael Blumenthal (secretar al trezoreriei), James Schlesinger (țarul energiei), Paul Volcker (președintele Fed). Doar pentru a înțelege pedigree-ul britanic al acestui grup, Brzezinski și Blumenthal au fost nu numai membri Bilderberg, ci și 2 dintre cei 9 directori ai Proiectului pentru anii '80 al Consiliului pentru Relații Externe. CRF este grupul Cecil Rhodes/al Mesei rotunde care s-a înființat în America în 1921 pentru a promova mandatul dat de Rhodes de a recuceri America ca colonie pierdută și de a restabili un nou Imperiu Britanic.

Criza democrației   

În 1975, asistentul lui Brzezinski, Samuel P. Huntington, a scris o carte intitulată Crisis of Democracy (Criza democrației), ca parte a Proiectului pentru anii '80 al Consiliului pentru Relații Externe, care a publicat 33 de cărți de la 10 grupuri de lucru pentru a introduce era technotronică. Huntington a declarat că am ajuns să recunoaștem că există limite potențial dezirabile ale creșterii economice. Există, de asemenea, limite potențial dezirabile pentru extinderea indefinită a democrației... un guvern lipsit de autoritate va avea o capacitate redusă de a impune poporului său sacrificiile care vor fi necesare.

Huntington și Brzezinski au condus o reformă în domeniul afacerilor externe care a început să finanțeze școli islamice radicale și mișcări politice începând cu răsturnarea șahului Iranului de către USAID și instalarea ayatollahului Khomeini în 1979. Finanțarea de către SUA a Al Qaeda și a mujahedinilor a fost făcută în aparenţă din motivul pragmatic de a contracara sovieticii în Afganistan, însă motivul real a fost acela de a justifica teza "Ciocnirea civilizațiilor" pe care Huntington a publicat-o mai târziu, presupunând că religiile majore nu pot avea pace decât dacă se creează un Leviathan global care să impună ordinea de sus. Acesta a fost un caz clar al efectului Pygmalion la extrem.

Este demn de remarcat aici faptul că Șahul, împreună cu mulți lideri ai mișcării Nealiniaților, erau atunci angajați într-o luptă majoră pentru a se elibera de structura neocolonială de sclavie a datoriilor sub control anglo-american, folosindu-se de puterile lor suverane inalienabile pentru a anula datoriile neplătite și, în același timp, pentru a da drumul la investiții în progresul științific și tehnologic, folosind "modelul japonez" de după cel de-al Doilea Război Mondial. Saltul inspirat al Japoniei de după cel de-al Doilea Război Mondial de la feudalism la o economie științifico-industrială avansată a făcut ca apartenența sa la Comisia Trilaterală să fie cu atât mai importantă în mintea noilor zei olimpieni, care se temeau că alte națiuni în curs de dezvoltare vor urma exemplul.

Dezintegrarea controlată a Occidentului


La două luni după ce a fost numit președinte al Rezervei Federale, Paul Volcker a ținut o prelegere la Universitatea Warwick din Londra în care a proclamat că "o dezintegrare controlată a economiei mondiale este un obiectiv legitim pentru anii 1980".

Volcker a gestionat această dezintegrare controlată prin creșterea ratelor dobânzilor la 20-21,5% începând cu anul 1979 - lăsându-le acolo până în 1982, şi, în același timp, a mărit rezervele obligatorii pentru băncile comerciale. Efectul a paralizat pentru totdeauna economia americană, producția agricolă prăbușindu-se puternic, producția de mașini-unelte de tăiat metale s-a prăbușit cu 45,5%, producția de automobile s-a prăbușit cu 44,3%, iar producția de oțel s-a prăbușit cu 49,4%. În timpul acestei perioade traumatizante, întreprinderile mici și mijlocii au fost falimentate în mod intenționat în toate sectoarele economiei nord-americane și europene, lăsând doar corporațiile multinaționale în poziția de a-și permite astfel de rate ale dobânzii. Programul lui Volcker a pregătit terenul pentru Legea fiscală Kemp-Roth din 1981, care a deschis calea speculațiilor imobiliare, și pentru Legea Garn- St. Germaine din 1982, care a dereglementat băncile americane și a avansat crearea unei bănci universale/too-big-to-fail (prea mare pt a seprăbuşi).

În aceeași perioadă, debitorii din lumea a treia, care trebuiau să plătească dobânzi de 20%, și-au văzut datoriile crescând vertiginos cu 40-70%. Liderii care s-au opus acestui program, precum Zulfikar Ali Bhutto din Pakistan, Indira Gandhi din India, Thomas Sankara din Burkina Faso, Lopez Portillo din Mexic și alții, au fost uciși sau răsturnați în mod sistematic.

Atunci când a devenit evident că viitorul președinte Ronald Reagan nu era favorabil agendei Comisiei Trilaterale/CFR - făcând presiuni pentru întâlniri bilaterale cu Gandhi și Portillo din Mexic în 1981 pentru a le sprijini politicile de creștere industrială și amenințând că îl va concedia pe Volcker, eliminarea sa a fost rapid orchestrată. După ce George Bush, membru al Comisiei CFR/Trilaterale, a fost numit vicepreședinte al lui Reagan (înlăturându-l pe senatorul Paul Laxalt, prietenul lui Reagan, în timpul unui scandal mediatic condus de Rockefeller), John Hinckley - un psihiatru MK Ultra profund legat de familia Bush - a fost trimis să comită un asasinat, împușcându-l pe Reagan în piept la 30 martie 1981.

Reagan nu și-a mai revenit niciodată după acest atentat, iar starul hollywoodian bine intenționat, dar extrem de maleabil, a fost din ce în ce mai mult modelat de agenții CFR - Comisia trilaterală, în ciuda tendinței sale de a se lăsa influențat de figuri pro-naționale, exemplificată prin susținerea the Joint US-Soviet plan for the Strategic Defense Initiative (Planului comun americano-sovietic pentru inițiativa de apărare strategică) în 1983 (deturnat ulterior într-o doctrină unilaterală de Bush Sr.).

Depopularea verde

Nu trebuie ignorat faptul că transformarea economiei americane de la un model de sistem deschis de creștere pro-industrială la un model malthusian de sistem închis a fost, de asemenea, o inițiativă a forțelor care controlează Comisia Trilaterală.

În 1974, David Rockefeller al III-lea a ținut un discurs la Conferința Clubului de la Roma/ONU privind populația mondială de la București, declarând: Este necesar să se revizuiască conceptul de creștere economică. În special în ultimii ani, limitele creșterii au intrat în conștiința noastră. Epuizarea resurselor, poluarea și criza energetică au făcut ca toate acestea să fie foarte clare. Caracterul și scopul creșterii trebuie să fie schimbate.

Agenda pentru o "societate post-industrială" condusă de o revoluție a infrastructurii verzi a fost prezentată în
Global 2000 Report (Raportul Global 2000) din 24 iulie 1980, care a cerut conservarea energiei, controlul populației și ecologismul ca bază pentru noua economie. Mai târziu, în același an, este publicată Strategia globală de conservare a Fondului Mondial pentru Natură, în paralel cu teza Global 2000. În această perioadă, WWF era condus de prințul Philip și prințul Bernhardt, iar printre vicepreședinții săi din timpul administrației Carter se numărau Louis Mortimer Bloomfield, al cărui Birou Permindex a fost prins coordonând asasinarea lui JFK, și Maurice Strong, membru al Comisiei Trilaterale, care a cerut distrugerea civilizației industriale într-un interviu din 1990.

Aceasta nu a fost doar o lecție de istorie

Ceea ce tocmai ați citit poate părea, la suprafață, un raport de istorie, dar este mult mai mult decât atât. Este un raport despre viitor.

Este un raport despre viitor, deoarece viitorul vostru este modelat de forțe istorice pe care trebuie să le înțelegeți dacă vreți să puteți alege să vă influențați realitatea în acord cu acele traiectorii istorice care sunt de fapt în armonie cu interesele reale ale omenirii.

Forțele progresului și ale anticolonialismului pe care Comisia Trilaterală a încercat să le stingă în urmă cu 40 de ani au fost reînviate sub conducerea reînnoită a Rusiei, a Chinei și a unui număr tot mai mare de națiuni care vor să aibă un viitor. Din ce în ce mai mult, forțele naționaliste (oricât de confuze ar fi ele) au apărut ca o mișcare antitehnocratică în America de Nord și Europa, care oferă națiunilor pe care le credeau pierdute în fața Noii Ordini Mondiale, o șansă de a-și reînvia moștenirea renascentistă pierdută.

Singurul lucru care împiedică națiunile occidentale să se alăture Inițiativei Belt and Road, să reorganizeze sistemul financiar falimentar și să elibereze creditul productiv pentru a revigora economia reală este: 1) lipsa de înțelegere a istoriei și 2) un sentiment confuz al adevăratei naturi a umanității, ca specie superioară altor fiare ale ecosistemului - capabilă de perfectibilitate constantă și de descoperire creativă.

Orice lucru care neagă acest concept de umanitate și de lege naturală, cum ar fi New Deal-ul verde, ar trebui tratat ca fiind visul umed nociv al Volckerilor, Rockefellerilor, Brzezinskylor și al altor zombi din Comisia Trilaterală, care au avut un drum lung de parcurs înainte de a se califica drept oameni.

Sursa: https://matthewehret.substack.com/p/how-the-trilateral-commission-drove


marți, 24 martie 2020

Deci, ce face Europa pentru noi?


Image result for comisia europeanăCe am făcut pentru Europa ştim mulţi dintre noi; cel puţin cei mai conştienţi, vigilenţi, cu respect (dacă nu mai mult) faţă de această ţară, cu ceva gândire organizată şi mobilă şi cu obişnuinţa de a ţine minte ceea ce se întâmplă nu neamul nostru. Dar să ne reamintim, pentru toţi, măcar lucrurile principale.
Am distrus industria, mineritul şi, în mare parte, agricultura.
Am pivatizat pe nimic obiective cu valoare considerabilă.
Am cedat resursele naturale.
Am desfiinţat sistemul bancar şi l-am înlocuit cu filialele şi surcursalele băncilor lor.
Am cedat reţelele de distribuţie de utilităţi.
Am cedat reţeaua de retail.
Am cedat piaţa de muncă internă.
Am trimis la export forţa de muncă tânără, adesea specializată şi ieftină.
Nu mai producem aproape nimic, importăm aproape totul.
Am distrus sistemul de învăţământ.
Am distrus cercetarea ştiinţifică.
Am acceptat siluirea şi încălcarea morale, demnităţii umane, a drepturilor omului şi am importat ideologiile lgbtiste, educaţia sexuală de la vârste fragede, implantăm cu mare având ideologia de gen.
Am adus câteva zeci de mii de migratori fără a spune populaţiei câţi, care sunt cheltuielile cu ei, cum, în loc să construim şi să dotăm spitale îi ţinem pe aceştia şi le asigurăm toate cele necesare  cu sume considerabile de la bugetul de stat, fără să muncească.
Am importat maşinile şi electrocasnicele lor folosite, hainele lor purtate, gunoaiele lor toxice, marşurile lor homosexuale, pedofilii lor, traficanţii lor de organe.
Am închis spitale pentru că aşa ni s-a impus şi acum nu avem unde să băgăm bolnavii.
Am plătit cele mai mici salarii dinEuropa specialiştilor şi lucrătorilor din sănătate, învăţământ, cercetare, industrie, agricultură.
Am spus da ori de câte ori trebuia să spunem da şi la fel, nu, când trebuia să spunem nu. În rest am tăcut.
Nu am ieşit din cuvântul lor.
Nu am avut idei, iniţiative, proiecte, opoziţii.
Am uitat tradiţiile, ne-am renegat rădăcinile, ne-am aruncat în noroi identitatea.
L-am izgonit pe Dumnezeu ca pe un virus.
Ne-am vândut trupurile şi am pierdut sufletele.
Am fost cuminţi. Proşti de cuminţi. Ticăloşi de cuminţi, dacă ne gândim la generaţiile viitoare, criminali de cuminţi.

Iar Europa a fost satisfăcută de comportamentul nostru, a primit, fără ifose, ca pe un drept natural, ca pe un MEGA-PEŞCHEŞ  tot ceea ce i-am dat.

Astăzi, noi avem nevoie de Europa. De ajutorul ei, de a ne fi alături cel mai matur, mai bine pregătit, mai bine dotat, mai avut, mai dezvoltat. 
Dar Europa e ocupată. Ocupată să se salveze. Eu aş zice, să desăvârşească distrugerea ei. Pentru că Europa, la rândul ei, are şi ea stăpâni, de care ascultă, şi aceştia aşa au decis.  

Deci ce face Europa pentru noi?
Aud? Cum? 1 miliard? Ne dă un milliard de euro? Pentru ce? Pentru combaterea coronavirusului? Mai precis?

483 de milioane de euro, prin renunțarea în acest an la obligația României de a rambursa prefinanțările neutilizate din fondurile structurale și

637 de milioane de euro prin virarea avansului aferent fondurilor structurale pentru anul 2020 în cursul lunilor martie și aprilie.
Extraordinar. Mulţumesc, Europa! Te pup! Te îmbrăţişez! Te iubesc!...
Şi coronavirusul?

duminică, 22 martie 2020

Prostia, incompetenţa, corupţia şi trădarea autorităţilor pun România pe butuci! Dacă nu ne omoară boala, să ne omoare dezastrul economic!

 Image result for iohannis orban
În România s-a declanşat pe faţă războiul autorităţilor împotriva propriului popor. Măsuri restrictive demne de lupta cu ciuma bubonică sunt impuse pentru o viroză care nu a făcut, aici, nicio victimă, în timp ce de gripa sezonieră, anul trecut au murit 199 de persoane (unele vaccinate) fără a stârni emoţia sau îngrijorarea cuiva.
Deşi epidemia a fost anunţată în China (care însă, după cum veţi vedea într-o analiza amplă a fenomenului, nu a fost ţara de origine a pandemiei) în urmă cu 4 luni, autorităţile nu au luat nicio măsură pentru securizarea medicală a populaţiei, ci, doar de curând, au impus un regim tot mai dur de restrângere a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Nu avem nici acum măşti, dezinfectante, nu mai vorbesc de ventilatoarele necesare pentru cazurile de complicaţii pulmonare - care, din fericire au lipsit.
Nu au stabilit planuri de acţiune în care populaţia să fie îngrijită selectiv, conform cu caracteristicile covid-19, şi nu să se blocheze o ţară întreagă, economia mare şi cea măruntă, de casă, inclusiv în agricultură.
Să pregătească un fond special.
Să oprească cheltuielile nenecesare.
Sa amâne plăţile pentru achiziţionarea de armament şi alte pregătiri militare.
Să pregătească măsuri pentru sprijinirea producţiei autohtone, mai ales a afacerilor mici şi mijlocii.
Să întocmească spaţii de carantină.
Să pregătească monitorizarea eficientă a celor izolaţi.
Să pregătească şi să verifice funcţionarea schemelor de asistenţă a celor carantinaţi şi a populaţiei vîrstnice care trăieşte singură, sau este singură ca urmare a protecţiei faţă de cei tineri, care merg la muncă.

În loc să se îngrijească de sănătatea poporului ai cărui bani îi prăduiesc, preşedintele şi guvernul său s-au repezit, după luarea puterii, să-i arunce pe armament nefolositor, vechi, inexistent.
S-au apucat cu sârg să împartă bani corporaţiilor.
Să se împrumute pentru cele de mai sus şi pentru clienţii de partid şi prezidenţiali, interni şi internaţionali.
Să privatizeze sistemul medical de sănătate - mare noroc că nu au făcut-o!
Să se războiască cu sistemul de urgenţă, care şi el trebuia privatizat, şi cu Raed Arafat.
Să dea ordonanţe antiromâneşti şi nelegale în serie mare.
Să distrugă ultima fărâmă de independenţă a justiţiei.
Să taie toate punţile către China, Rusia.
Să bage educaţie sexuală şi vaccinare forţată.
Să închidă bisericile.

Au delirat, de peste trei luni, în circul de partid şi de stat de cea mai mizerabilă calitate al anticipatelor, operaţiunea prezidenţială "parlamentul meu". 
Graniţele sunt vraişte, se intră pe toate căile fără a se face controlul călătorilor, fără, de exemplu, aşa cum face Coreea de sud, instalarea de aplicaţii care să urmărească starea de sănătate a celor intraţi, fără izolarea lor obligatorie şi controlată.
Pentru că nu au reuşit să-i testeze pe cei aproape 900.000 de repatriaţi din Italia, Spania, Franţa şi Germania, ne-au introdus stare de urgenţă, dau ordonanţe militare şi ne blochează în case. Pe cine? Tot pe cei care respectă legea, nu pe cei care o ocolesc, încalcă, nesocotesc. Care circulă nestigheriţi de organele timide şi timorate de "prestanţa" lor.

Dar blochează populaţia activă. Omoară sute de mii de firme fără perspectiva de a se redresa.
Produc şomeri pe bandă rulantă. Vor fi, probabil, peste 1 milion în foarte scurt timp fără perspectiva de a se reangaja.
Promit bani de la stat pentru acoperirea parţială a salariilor din mediul privat. Evident, vor beneficia tot marii angajatori, care sunt toţi, ce surpriză, firme străine. 
Dar de unde bani? Cât timp vor fi aceşti bani, când tocmai s-a dat liber la jaful organizat al bugetului, sub acoperirea situaţiei de urgenţă, cu achiziţii făcute după bunul plac şi pe porincipiul comisionului cât mai gras, deci şi a preţului cât mai mare. Din alte împrumuturi? De la cine, că nu vor mai fi nici afară? Cât timp? Cu ce condiţii? Cu ce sacrificii?

Pentru ce toate acestea? 
Pentru că aşa s-a hotărât; pentru că, în plus faţă de prostia, incompetenţa şi corupţia autorităţilor, avem şi trădarea: adică aplicarea a ceea ce s-a hotărât undeva pentru a se finaliza schimbarea acestei lumi într-una de sclavi, argaţi şi stăpâni.

Suferinţele şi morţii care vor urma acestui dezastru economic şi social nu vor mai putea fi puşi pe seama bolii. Că nici oamenii nu sunt atât de proşti.

Declararea stării de urgență, notificarea Consiliului Europei despre activarea derogării privind aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului și recentele ordonanțe militare arată că guvernanții noștri se tem de izbucnirea mâniei populare, că nu au alte idei şi soluţii şi prevăd astfel de explozii. Ce nu ştiu ei este că, dacă lumea se va revolta decretele, ordonanţele şi notificările nu îi vor putea apăra.Nici chiar dacă vor omorâ oamenii în stradă. Căci ceea ce a început şi va urma acestei pandemii provocate va fi mult mai rău decât acum, iar oamenii vor fi disperaţi. Şi nu se vor mai teme nici de gloanţe.

Mai multe despre ceea ce se întâmplă, de ce se întâmplă, cui foloseşte, ce ne aşteaptă în analiza

Nu  vă temeţi! Frica vă face sclavi! Sclavii celor care au regizat spectacolul macabru al Covid-19, o viroză obişnuită în ambalaj de apocalipsă. – Pandemia spaimei, o scurtătură către statul sclavagist mondial (I)


Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...