Se afișează postările cu eticheta droguri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta droguri. Afișați toate postările

marți, 27 august 2019

Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a reţelelor de exploatare sexuală a femeilor, traficului de alcool şi de droguri afiliate acestora (I)


În timpul şi după cel de-al doilea război mondial, SUA au împînzit lumea cu bazele lor militare manifestându-şi în acest mod pretenţiile de putere imperială mondială. Scopul: controlul economiei modiale şi a pieţelor financiare şi preluarea resurselor naturale (resurse primare şi ne-regenerabile). Diverse analize vorbesc despre controlul Americii asupra a aproape 200 de state; în realitate, după cum vedem şi în acest moment, controlul american prin combinarea pârghiilor sistemului militar cu ale celui financiar, impune tuturor statelor unele dintre politicile sale – vezi sancţiunile pentru diverse motive fără acoperire. Inclusiv Chinei şi Rusiei, care nu au încă definitivate mecanismele financiare şi monetare independente de cele impuse de mafia financiar-bancară globalistă lumii prin braţul său înarmat, SUA. O asemenea combinare a celor trei direcţii de forţă ale politicii imperialiste americane o putem vedea în combinarea sancţiunilor şi acţiuni de intimidare militară asupra Iranului; în aşa-zisul război comercial cu China şi prezenţa militară în Marea  Chinei de Sud; în combinarea sancţiunilor/războiului comercial cu Rusia şi China şi cele circa 500 de baze militare americane, care le încercuiesc pe cele două, în sprijinirea insurgenţilor islamişti în foste republici sovietice şi a islamiştilor uiguri din China, sau în acţiunile de destabilizare internă prin finanţarea şi instrumentalizarea revoltei stradale şi apoi prin ameninţarea cu alte sancţiuni.

Direcţiile principale pe care se manifestă distorsiunile şi dezastrele induse de bazele militare americane în statele gazdă şi la nivel mondial

1. Poluarea morală în societate şi în politică rezultat al statutului de colonie a statelor care le găzduiesc: corupţie generalizată, lovituri de stat sângeroase împotriva voinţei populare exprimate în aleşi care încearcă eliberarea de sub bocancul american, regimuri oligarhice, dictatură, teroare, represiune, criminalitate, dezvoltarea endemică a reţelelor de traficanţi, suprimarea fizică a opozanţilor, războaie în interiorul sau în vecinătatea acestor state. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al statelor central şi sud-americane, Orientului Mijlociu, mai nou, Africa.
2. Poluarea morală din cauza imensei pieţe de prostituţie, alcool şi droguri susţinută de reţelele de trafic afiliate acestor baze şi protejate de acestea, despre care vom vorbi în continuare, cu accent pe prostituţie şi traficul de carne vie.
3. Poluarea gravă a mediului, terenurile acestor baze şi împrejurimile lor fiind puternic contaminate de materialele depozitate acolo (combustibili, explozivi, muniţie activă, deşeurile muniţiei folosite, diverse substanţe chimice, materiale radioactive etc.) necesare activităţilor specifice din bază şi din operaţiunile desfăşurate în afara ei. O evaluare făcută la nivelul anului 2005 (între timp au apărut baze noi în Orientul Apropiat şi nu numai) estima la 2.202,735 de hectare suprafaţa tuturor bazelor americane din SUA şi din afara lor, ceea ce făcea Pentagonul unul dintre cei mai mari deţinători de terenuri la nivel mondial. Acesta este în mare şi suprafaţa uneori deteriorată iremediabil de armata americană. Un articol recent din The Guardian, mai 2019  – vorbeşte despre gravele probleme de sănătate provocate de astfel de baze chiar în interiorul SUA - A trail of toxicity: the US military bases making people sick. Un alt articol din mai 2019, apărut în THE ASAHI SHIMBUN vobeşte depre gravele probleme de la bazele americane din Japonia. Conform lui THE ECOLOGIST, armata americană poluează mai mult decât 140 de state luate împreună.
4. Poluarea economiei, transformată într-o tehnologie de spoliere, exploatare sălbatică, servire a intereselor companiilor americane şi ale aliaţilor, având ca rezultate sărăcie, malnutriţe, boli grave, şomaj ridicat, deplasări de populaţii, înapoiere.
Baze militare americane pe teritoriul unui stat înseamnă statut de colonie. În lume sunt, după diverse evaluări, între 750 şi 1000 de baze americane şi instalaţii militare de diverse dimensiuni, oficiale, sau secrete, în între 70 şi 180 de state, însumând între 200.000 şi 250.000 de militari. În acelaşi timp, alte 11 state au împreună 70 de baze militare în afara teritoriului lor. Rusia, cu între 26 şi 40 de baze în 9 state, în principal în foste republici sovietice în Siria şi  Vietnam, este urmată de UK, Franţa şi Turcia cu de la 4 la 10 baze fiecare: India, China, Japonia, Coreea de Sud, Germania, Italia şi Olanda cu între 1 şi 3 baze.
Povestea tristă a morţii Mariei Laol şi prietenelor sale
Evenimente neprevăzute au dus la descoprirea de trupe americane dislocate în alte state fără ca despre această prezenţă să se ştie chiar la nivelul Congresului american. După o lovitură de stat reuşită de un ofiţer pregătit de americani, relaţiile militare dintre SUA şi Mali sunt suspendate. În mod normal, niciun militar american nu mai are ce căuta pe teritoriul acestui stat. Şi totuşi:
Era 5.09 dimineaţa când un Toyota Land Cruiser a sărit de pe un pod din ţara vest-africană Mali. Timp de două secunde, SUV-ul a zburat prin aer răsucindu-se cu 180 şi căzând de la 70 de picioare în râul Niger.
Trei dintre morţi erau membri de comando americani. Şoferul, un căpitan poreclit „Whiskey Dan” era liderul unei echipe secrete niciodată descrisă în media şi rar menţionată chiar şi în publicaţiile guvernamentale. Unul dintre pasageri era dintr-o unitate şi mai secretă, a cărei activitate este adesea integrată în Joint Special Operations Command (JSOC), care desfăşoară misiuni clandestine de omorâre şi capturare în afara SUA. Trei nu erau personal militar şi nici americani. Erau femei marocane descrise eventual ca chelneriţe sau „prostituate”.
Cele şase morţi au fost finalul unui periplu de o noapte întreagă prin barurile din Bamako, capitala Mali, în conformitate cu un raport desecretizat al investigatorilor penali din armata SUA. De la cină şi băuturi la un restaurant denumit Blah-Blah, alte băuturi la La Terrasse apoi altele la Club XS şi băuturile de final la Club Plaza, a fost un înot zgomotos în vodcă fără măsură. Şi de vodcă şi Red Bull. Şi vodcă şi suc de portocale. Şi de vodcă cu vanilie şi rodie. Şi Chivas Regal. Şi Jack Daniels. Şi bere Corona. Şi bere Castel. Şi să nu uităm B-52, o băutură făcută în general din Kahlúa, Grand Marnier şi Bailey’s Irish Cream. Numai la Club Plaza, nota de plată a fost echivalentul a 350 de dolari SUA.
La aproximativ 5 dimineaţa, în 20 aprilie, cei şase s-au înghesuit în acel Land Cruiser, cu căpitanul Dan Utley la volan către o  nouă locaţiue „fierbinte”: Bamako By Night. Opt minute mai târziu, Utley a sunat o femeie pe care a întrebat-o dacă e supărată. I-a spus că se va întoarce şi o va lua, dar ea i-a spus să nu se obosească. Utley i-a dat telefonul Mariei Laol, una dintre marocance. „Nu fi supărată. Ne vom întoarce să te luăm” i-a spus aceasta femeii de la celălalt capăt al firului, care a mai auzit ţipete şi apoi tăcere. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)
Relatarea de mai sus, adusă la lumină după multe lupte cu autorităţile duse de autorul articolului, Nick Turse, este exemplară pentru tema propusă din mai multe puncte de vedere: imposibilitatea evaluării precise a prezenţei americane în lume, dar şi amploarea ei, militarii americani executând misiuni chiar şi acolo unde, oficial, ei nu există; legătura dintre prezenţa americană consumul de băuturi, de droguri, prostituţie şi agresiuni sexuale; ascunderea acestei realităţi.
Pe măsură ce operaţiunile militare americane s-au în înmulţit în Africa, ajungând la un record de 674 misiuni în 2014, rapoarte despre consumul excesiv de alcool, sex cu prostituate, consum de droguri, agresiuni sexuale şi ale forme de violenţă ale personalului AFRICOM s-au înmulţit şi ele, chiar dacă multe au fost ascunse pentru săptămâni sau luni şi chiar pentru ani. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)
Practic, prezenţa bazelor amercane reprezintă semnul supunerii respectivului stat şi nu numai o piedica împotriva asanării morale a societăţii pe toate palierele ei, ci chiar cangrenizarea, metastazarea acesteia. Membrii lor, ca şi tot restul personalului american dislocat în alte state, nu se supun legilor locale, ci celor americane - vă amintiţi cazurile de la noi, între care cel al lui Teo Peter. Inversul însă nu este valabil. FBI-ul pe faţă, CIA-ul pe ascuns, extrag cetăţenii altor state pentru a-i judeca în America.Orice cetăţean al lumii poate fi judecat de instanţele americane. Şi chiar orice stat. Ceea ce este departe de a fi o dovadă de prieten democrat şi întru democraţie, a SUA.
(Va urma)

miercuri, 4 noiembrie 2015

Vaccinarea ca vitele în ţarc! Vor deveni obligatorii limba rusă, munca voluntară, drogurile şi familia homosexuală?



Şi nu e o formulare menită doar să vă agate interesul pentru a citi ceea ce am de spus despre vaccinarea obligatorie.
Cu Europa asaltată de socialişti (mascaţi sub toate culorile politice) şi de refugiaţi, tot mai fleşcăită, mai birocratică, mai absurdă, mai indecisă, pe de o parte, şi mai prietenoasă cu Marea Rusie, pe de cealaltă, cresc şansele unei noi epocă de limba rusă obligatorie.
Munca multora, necesară pe de o parte pentru a trăi,  este, pe de altă parte aproape voluntară dacă o judecâm după sumele jignitoare cu care este recompensată.
Drogurile sunt deja legalizate în diverse ţări şi cum sunt una dintre marile afaceri negre ale lumii noastre cu potenţialităţi de a deveni printre cele mai mari afaceri albe dacă ar fi libere şi chiar obligatorii, obligativitatea lor va fi stabilită, ca şi pentru vaccinuri, atunci când vor intra, dacă nu au făcut-o deja, pe agenda marilor păstori financiari ai lumii.
Din moment ce referirile critice la căsătoriile homosexuale sunt interzise, iar preoţii sau pastorii care refuză oficierea lor sunt pedepsiţi chiar cu închisoarea, înseamnă că e obligatoriu să le facă. Şi cu “viguroasa” campanie de demonizare,  căsătoria şi familia clasică vor fi în scurt timp în afara legii, sau oricum atât de degradante încât cei care le vor prefera vor fi nevoiţi să se ascundă în desert sau prin peşteri.
Să ne întoarcem însă la proiectul de lege care prevede obligativitatea vaccinării copiilor sub ameninţări multe şi grele: amenzi, închisoare, refuzul primirii la şcoală a copiilor nevaccinaţi.
Adică, pumnul în gură, grumazul pe buştean, legaţi la ochi în faţa plutonului de execuţie al mândrei birocraţii româneşti pusă în slujba banului mondial.
Adică considerarea noastră ca o turmă:, turmă la vaccinat, turmă la muls, turmă la experimente, turmă la abator. Mai rar la păscut, că costă.
Adică stat poliţienesc, dictatură pe faţă, fără perdea – aşa cum ne anunţă multe alte întâmplări legislative şi normative recente asupra cărora voi reveni într-un text viitor - în total dispreţ faţă de persoana umană, de libertatea, demnitatea şi liberul arbitru ale acesteia. Şi în dispreţ faţă de codurile de drepturi ale omului , sau faţă de Constituţia României care, vorbeşte la articolul 34 despre Dreptul la ocrotirea sănătăţii şi nu despre obligativitatea de a fi sănătos sau despre cea de a ne lăsa trataţi cu tot ce vrea muşchiul funcţionarului roman din sistem.
Ca unul care am parcurs peste jumătate din viaţă în comunism, retrăiesc cu oroare aceeaşi categorisire de către guvernanţi drept exemplar idiot dintr-o turmă care trebuie mânată, biciuită, înfometată şi îndobitocită, pe scurt trebuie exploatată după şi cum vor interesele lor. De exemplu, pentru a băga banii cu nemiluita în buzunarele fabricanţilor de vaccinuri. Mai ales acum, că tot a fost pusă pe butuci producţia internă.
În acelaşi timp în care prea puţin respectabilii noştri responsabili cu sănătatea ne pregătesc astfel de măsuri tembele, pasă-mi-te preocupaţi de soarta copiilor noştri, în România noastră cea de toate zilele, în fiecare an,zeci de mii de oameni, mii de copii mor cu zile din cauza problemelor sistemului medical. Şi nu aş aminti decât un singur caz, poate cel mai grav: moartea celor aproximativ 1800 (unul la 5 ore) de nou-născuţi prematur din cauza lipsei incubatoarelor speciale. Care nici nu costă o avere: doar câteva mii de euro bucata, funcţie de marcă şi complexitate.
Aşadar, statul roman nu este prea interesat atunci când e vorba de nou-născuţii prematur, de bolnavii de cancer, de diabet, de hepatite, de HIV şi de alte boli grele, ba nici chiar de cei cu banale gripe şi răceli, dar este interesat de a ne vaccina copiii, care reuşesc să scape cu viaţă după aplicarea mortală a măreţului drept la ocrotirea sănătăţii în primele lor zile de viaţă fără incubatoare performante.
Nu am să intru într-o discuţie de detalii ştiinţifice despre necesitatea sau inutilitatea vaccinurilor, despre efectele benefice, sau efectele negative, inclusiv moartea multor copii, despre calitatea de cobai pentru experimente a acestora etc.; este este un teren complicat pe care fiecare vine cu statisticile, experimentele, cazuistica sa şi, în lipsa unor date decisive, se ajunge la o discuţie fără sfârşit, iar eu nu am nici calificarea necesară. În plus, găsiţi pe internet suficient material atât despre toate acestea cât şi despre interesele marilor concerne farmaceutice, despre corupţia şi implicarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi ale altor organisme internaţionale, şi cunoaşteţi (in)competenţa, (i)responsabilitatea, (i)moralitatea vajnicilor şefi ai sănătăţii româneşti şi ai politicii româneşti în ansamblu. Aşa că voi rămâne pe zona mult mai sigură şi clară cea constituţională şi legislativă.
Şi pentru a nu reinventa roata, în cele ce urmează voi prelua argumentaţia de bază dintr-o scrisoare deschisă a Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe PRO VITA din România adresată ministrului sănătăţii, scrisoare pe care mi-am asumat-o ca opinie şi argumente şi am trimis-o semnată de mine şi de alţi protestatari către diverse instituţii ale statului, ceea ce puteţi face şi dumneavoastră adăugând la textul de mai jos adresantul şi eventual o scurtă introducere.
Deci, în plus faţă de articolul 34 al constituţiei referitor la ocrotirea sănătăţii, pe care l-am menţionat deja, vă invit să luaţi în considerare şi următoarele motive/argumente pentru judecarea cu dreaptă măsură a acestei aberaţii legislative:
Potrivit disp art. 13 din Legea nr. 46/2003 pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa.
Este evident că in conţinutul noţiunii de responsabilitate a părinţilor intră şi acest drept prevăzut de art. 13 din Legea nr. 46/2003. În mod logic un părinte nu-şi poate asuma responsabilitatea decât numai în măsura în care este informat asupra aspectului cu privire la care urmează să-şi asume responsabilitatea. În mod corelativ tocmai din această informare decurge şi dreptul de a refuza intervenţia medicală.
A nu recunoaşte acest drept – ca şi element esenţial al responsabilităţii părinţilor – înseamnă a anihila responsabilitatea părinţilor prin forţa coercitivă a statului.
Potrivit art. 67 din Noul Cod Civil (NCC) nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Or legea nu prevede obligativitatea efectuării acestor intervenţii medicale care sunt vaccinurile, ci dimpotrivă prevede dreptul de a accepta sau refuza o intervenţie medicală (art 13 din Legea 46/2003).


Orice încercare de redactare a unei norme contrare, este făcută doar cu:
A. Încălcarea principiului inviolabilităţii libertăţii persoanei reglementat de art. 23 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că simplul act al vaccinării constituie o contrângere a voinţei persoanei copilului, având în vedere că actul normativ incriminat reglementează posibilitatea efectuării vaccinului fără acordul prealabil al părinţilor.
IN LIPSA ACESTUI ACORD AL PĂRINŢILOR, EFECTUAREA INTERVENŢIEI MEDICALE ASUPRA COPILULUI ECHIVALEAZĂ CU ÎNCĂLCAREA PRINCIPIULUI ENUNŢAT (particularizat şi in art 64 NCC unde de asemenea se statuează aceeaşi condiţionare de o obligativitate legală care nu există).
B. Încalcarea dreptului constituţional la viaţă şi dreptul integritate fizică şi psihică a persoanei consacrate de art. 22 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că actul vaccinării reprezintă un act medical preventiv, facultativ, fără să existe o garanţie suficientă şi rezonabilă împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică.
Nu s-ar pune problema acestei încălcări dacă nu ar exista LIPSA TOTALĂ A UNEI GARANŢII SUFICIENTE ŞI REZONABILE ÎMPOTRIVA RISCURILOR.
Din toate cazurile dramatice apărute în presă urmare aplicarii unor vaccinuri si chiar din cuprinsul oricărui prospect de vaccin, rezultă că nu există nici o garanţie împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale unui vaccin.  Aceste riscuri şi reacţii adverse pun in pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copilului.
C. Încalcarea principiului constituţional al dreptului persoanei umane de a dispune de ea însăşi, principiu prevăzut de art. 26 alin. 2 din Constituţia României deoarece actul vaccinării constituie o ingerinţă nelegală în viaţa intimă şi privată a copilului şi în familia acestuia ÎN MĂSURA ÎN CARE NU EXISTĂ UN ACORD PREALABIL EFECTUĂRII ACESTUIA .
D. Prin constrângerea efectuării unui vaccin se aduce atingere şi dreptului reglementat constituţional al libertăţii conştiinţei consacrat de art. 29 din Constituţia României, fiind obligatoriu să se reglementeze în conţinutul oricarui proiect legislativ dreptul părinţilor de a refuza administrarea vaccinului din motive religioase sau de conştiinţă (dreptul la obiecţiune de conştiinţă).
E. Prin reglementarea efectuării vaccinurilor în mod obligatoriu s-ar aduce o atingere gravă şi dreptului la ocrotirea sănătăţii şi a dreptului special de protecţie a copiilor şi tinerilor, drepturi consacrate de art. 34 şi art. 49 din Constituţia României, prin faptul că nu se prezintă o garanţie suficientă şi rezonabilă de statul român că prin administrarea unui anumit tip de vaccin unui subiect uman nu i se pune în pericol acestuia viaţa sau integritatea fizică sau psihică.
Din aceasta perspectivă există două probleme esenţiale legate de administrarea unui vaccin:
1. administrarea lui nu garantează necontactarea bolii respective – a se vedea in acest sens şi explicaţiile oferite de sistemul medical după fiecare dramă produsă urmare unui vaccin (de ex. cazul fetitei decedate in judetul Suceava [1] in anul 2012 sau al sugarului paralizat in Slatina [2] in anul 2011);
2. riscurile si reactile adverse pe care le presupune sunt menţionate in chiar prospectul vaccinului dar şi in nenumărate studii medicale de specialitate devenite publice odată cu mediatizarea cazurilor frecvente de producere a reacţiilor adverse şi a riscurilor menţionate;

F.  Printr-un asemenea act normativ s-ar aduce o atingere gravă şi prevederilor constituţionale prevăzute de art. 53 alin. 1 şi 2 din Constituţia României care reglementează cazurile excepţionale când se permite ca exerciţiul unor drepturi sau libertăţi să fie restrâns.
Obligativitatea efectuării vaccinurilor nu se impune pentru cazurile enumerate expres de Constituţie, şi anume: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; pevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru destul de grav. Recurenţa epidemiilor în cadrul populaţiilor vaccinate arată clar eficienţa nesigură a imunizării prin vaccinare în masă şi importanţa discutabilă în consolidarea sănătăţii publice  (e.g.  Actuala epidemie de TBC din România se petrece într-o populaţie vaccinată cu BCG in proporţie de 95%).
G. Obligativitatea unui act medical (vaccin) prevăzut intr-o lege este in contradicţie cu reglementările internaţionale privind atât etica şi cercetarea medicală, cât şi profesia de medic in general, reglementări legate de drepturile pacienţilor, consimţământul informat şi obligaţiile autorităţilor medicale.
S-ar încălca astfel Declaraţia de la Helsinki (Art. 3-10, 16-18, 25-32 ), Codul Nuremberg (Punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10), Raportul Belmont (Cap. 2, 3, 4, 6), Declaraţia de la Geneva.
H.  Existenţa efectelor adverse grave ale vaccinurilor (întregi clase noi de patologie certificate de studii publicate în literatura de specialitate sau chiar de producătorii de vaccinuri, în prospectul oficial) împiedică posibilitatea stipulării într-o lege a obligativităţii acestora.
Deontologia medicală şi jurisprudenţa internaţională nu admit ca rezonabilă nici măcar recomandarea unor acte medicale a căror beneficii sunt inferioare riscurilor, cu atât mai puţin obligativitatea unor proceduri dovedite drept potenţial periculoase şi controversate în ce priveşte eficienţa.
Astfel, in literatura ştiinţifică medicală se menţionează faptul că vaccinurile pot provoca: boli autoimune [3],[4],[5], boli neurologice [6], autism [7] , encefalită [8], diabet(tip I) [9], sindromul morţii subite a sugarului [10] şi alte afecţiuni grave [11].
Aceste afecţiuni postvaccinale au fost certificate şi de instanţe judecătoreşti sau medicale, iar producătorii responsabili puşi să platească despăgubiri victimelor [12], in jur de un milion de dolari pe caz [13].
I.  Printr-un asemenea act normativ s-ar aduce atingere Art. 2, Art. 3 şi Art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului.

luni, 29 decembrie 2014

FAŢA NEVĂZUTĂ A HOMOSEXUALITĂŢII

LA EDITURA CHRISTIANA:


Cuvîntul Editorului

Volumul de faţă constituie un nou semnal de alarmă pentru lumea românească, dar şi pentru restul lumii. O excepţională monografie a fenomenului homosexualităţii şi a mişcărilor pro-homosexualitate din ultimele patru decenii, cartea Faţa nevăzută a homosexualităţii, printr-o minuţioasă documentare, scoate la iveală adevăruri ştiinţifice care aruncă în aer întregul edificiu ideologic pe care se sprijină propaganda homosexualităţii astăzi. 
Lucrarea se justifică mai ales în contextul actual, în care homosexualitatea nu mai poate fi considerată doar o problemă a unui grup de persoane, ci constituie deja unul dintre elementele dominante ale ideologiei zilei, impus legislativ în tot mai multe ţări ale lumii, într-o polemică deschisă faţă de familie şi credinţa creştină. 
Cel mai îngrijorător ni se pare însă faptul că tot mai mulţi copii şi tineri din familiile creştine, botezaţi în numele lui Hristos, riscă azi să adopte un comportament homosexual, pătîndu-şi haina botezului, căzînd din sistemul moral al Bisericii creştine şi riscînd, de asemenea, toate bolile şi suferinţele descrise în această carte. Ei devin astfel victime ale unui context ce favorizează şi chiar cultivă tulburările identităţii de gen (atac frontal şi lipsit de scrupule la adresa antropologiei creştine), abuzurile sexuale şi homosexuale şi alte asemenea fenomene prezentate cu multă acribie ştiinţifică pe parcursul cărţii. Spunem că aceşti tineri pot ajunge victime în primul rînd pentru că, sub presiunea dezinformării şi a manipulării mediatice, ei nu au nicio idee despre bolile şi suferinţele ce-i aşteaptă dacă vor urma calea homosexualităţii. În acest sens, prezenta carte putem spune că li se adresează în primul rînd lor, ca şi tuturor celor care şi-au însuşit deja acest stil de viaţă, cu tot ceea ce presupune el. Iată cîteva doar dintre consecinţele comportamentului homosexual ce rezultă din studiile citate în carte: 
- în medie, homosexualii care trăiesc în cuplu întreţin relaţii sexuale cu 8 parteneri pe an, iar cei care nu trăiesc în cuplu cu aproximativ 20 de parteneri pe an; 
- dintre homosexuali, 43% întreţin relaţii sexuale cu peste 500 de bărbaţi pe parcursul vieţii, iar 28% cu peste 1.000 de parteneri; 
- între 70% şi 78% din homosexuali raportează că au contractat o boală cu transmitere sexuală (BTS); 
- probabilitatea ca un homosexual să dezvolte cancer anal este de 38,8 ori mai mare decît în cazul unui heterosexual; 
- homosexualii prezintă o probabilitate de cel puţin 160 de ori (cu 15900%) mai mare de contaminare cu HIV decît heterosexualii; 
- rata consumului de droguri şi alcool este de trei ori mai mare la bărbaţii gay, lesbiene şi bisexuali decît la heterosexuali;
  
Prof. Univ. Dr. Pavel  Chirilă
 
Mai mult pe http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2014/12/fata-nevazuta-homosexualitatii.html

miercuri, 6 aprilie 2011

Omul vrăjit (VI): Un stupefiant, incredibil, inimaginabil caz real

       Vorbeam în episoadele anterioare despre faptul că diavolul i-a oferit omului mărul otrăvit al împlinirii dorinţelor lumeşti: iată câte poţi avea, munceşte până la epuizare, trădează, fură, omoară; lasă-i pe ceilalţi, uită de copiii tăi, lasă-i în grija mea, fiecare e pe cont propriu.  Căci cum altfel s-ar putea citi întâmplarea, desprinsă parcă dintr-un terifiant film absurd, pe care v-o voi povesti; un caz real cu niște elevi de liceu din România.
          Mai mulţi copii de clasa a zecea, băieţi şi fete, au plecat de acasă şi stau împreună la unul dintre ei, ai cărui părinţi sunt plecaţi care pe unde. Bref, băiatul e singur cu casa şi cu bani pe mână. Alţi colegi vin şi îşi petrec timpul cu ei dar se duc totuşi acasă. Consumă cu toţii droguri - probabil şi din cele dure şi din cele, zise, uşoare, care par a fi la fel de distrugătoare de minţi ca şi celelalte. Au, la școală vorbesc, accese de euforie incontrolabilă, după care lungi timpi de cădere în prostaţie. Nu mai învaţă. Nu se mai poate comunica cu ei decât minimal. Unii în pericol de a pierde anul - sunt chiar şi din cei la care repetarea clasei a zecea ar fi a treia oară. S-au transformat fizic, şi-au tăiat părul în fel şi chip, s-au vopsit, au slăbit, s-au urâţit. Ceva hidos pare a veni din interiorul lor şi a li se aşeza pe chip. Ochii sunt pustii; devin agitaţi sau cad în somnambulism ca la comanda cuiva. Nu e clar când şi dacă îşi spală hainele. Nu vreau să trec dincolo de ceea ce ştiu, dar e de presupus că promiscuitatea nu se opreşte la uşa relaţiilor sexuale de toate soiurile.
          Poate vreţi să ştiţi, aşa cum m-am întrebat şi eu, ce mănâncă, cu ce bani îşi cumpără drogurile şi celelalte. Nicio problemă; de exemplu, numai unul despre care știu, primeşte de acasă, câteva sute de lei pe zi - este probabil unul din cei care trece şi pe acasă. Nişte fete le aduc mâncare din frigiderele familiilor lor. Probabil că şi alţii aduc bani.
          Dar nu acesta este de fapt cazul pe care voiam să vi-l relatez; nu acest tablou, altfel destul de aprins, constituie incredibilul, stupefiantul, inimaginabilul, pe care le aminteam la început. Nu copii şi "rebeliunea" lor (V-aţi gândit vreodată că primii rebeli au fost Adam şi Eva!). Ci PĂRINŢII. 
          Primele întrebări, atunci când am auzit cele pe care vi le-am povestit, au fost: Dar părinţii? Păi cum au plecat de acasă şi ei nu-i caută? Sau le mai dau şi bani? Şi am aflat că părinţii aceia şi ai altora, de obicei oameni înstăriţi, nici nu trec pe la şcoală, nu vin la şedinţe, nu se interesează de situaţia şcolară a copiilor lor. Sunt oameni ocupaţi, oameni cu bani - se pare că în toate cazurile - oameni care nu mai au timp de altceva şi care probabil dispreţuiesc şcoala şi profesorii.  Gândiţi-vă că unul dintre copii este pe pragul de a pierde, după cum spuneam a treia oară anul, şi deci de a fi eliminat complet din şcoală. Dar el are în continuare bani, face ce vrea.
          Cineva spunea că poate nici nu ştiu (părinţii) ce fac odraslele lor. Dar problema iniţială şi de fapt principală nu este ce fac, ci unde sunt? Cum, când copilul tău lipseşte de acasă n zile, tu nu ai nicio problemă? Nu vrei să afli - în caz că ştii totuşi că stă la un coleg sau la o colegă - la cine stă, cum stă? Un adolescent de 16 - 17 ani? În această lume care numai sănătoasă nu e? Sunt aceşti oameni sănătoşi? Mai pot fi ei numiţi oameni? Mai au ei întregi echilibrul, discernământul, responsabilitatea? Ca să nu mai vorbesc de grijă, atenţie, bun simţ, respect, blândeţe, gingăşie, dragoste.
          Pe cine are răbdare, îl rog să se mai uite odată pe cele scrise în episoadele anterioare ale acestui ciclu şi apoi, dacă diagnosticul sub care am așezat acest caz nu li se pare corect, să mă anunţe. Poate eu greşesc: poate greşesc în tratarea acestui lui sau poate greşesc, aşa, în general. Dar pe cei care gândesc la fel îi rog - chiar dacă nu le ştim numele, Dumnezeu ştie despre cine este vorba - să se roage pentru aceşti copii. Căci măcar unii dintre ei - ştiu asta sigur - chiar dacă nu toţi, pot fi salvaţi. Şi rugaţi-vă şi pentru mulţi - când spun mulţi înseamnă realmente mulţi - alţii în situaţii similare.
 

duminică, 3 aprilie 2011

Omul vrăjit (V): CRIZA ca bătaie de joc

          Diavolul, spuneam, ne arată lumea (fiecăruia acea lume care se potriveşte nivelului şi poftelor lui) şi ne spune: Uite, tot ceea ce vezi poate să fie al tău, să consumi, să stăpâneşti, să fii teribil.; ca un rege.
          Dar perioada dulce nu durează mult (pentru că nici viaţa nu prea durează; par uriaşi optzeci de ani în comparaţia cu secunda, dar cum par ei în comparaţia cu veşnicia?) şi omul vrăjit se trezeşte într-o zi fie că a devenit dependent fie de droguri, fie de sex, fie de putere, fie de burtă, fie, mai nou, de shopping, de clubbing, fie de atâtea altele. Şi mai descoperă el că ceea ce s-a substituit sângelui şi sufletului său şi care, până la acel moment, îi fusese livrat cu dărnicie, dispare brusc.
          De cele mai multe ori, omul vrăjit ajuns într-o stare atât de dărăpănată, ca o clădire fantomă gata să se prăbuşească, nu se trezeşte din vrajă, ci vrăjit în continuare fiind intră la şi mai mare batjocură: la chinuri, la suferinţă, la o mai aprigă degradare, chiar la violenţă şi crimă ori la propria-i moarte.
          Toate aceste se petrec atât individual, cu fiecare, dar şi într-un proces comun cu ceilalţi, într-un soi de turmă (Cer iertare animalelor pentru folosirea în acest text a unor  termeni zoologici pentru sub-oamenii cu care ele nici nu pot să fie comparate!) mânată de la spate către prăpastie de vrăjitorul-ciurdar de oameni. (Este relatată în Noul Testament eliberarea de către Hristos a unor îndrăciţi de sub stăpâniea unei legiuni de draci în ţinutul Gargasenilor. Ieşti din oameni, necuraţii îl roagă pe Iisus, să-i lase să intre într-o mare turmă de porci. Ceva pare aici în neregulă: adică au intrat în oameni fără să ceară voie şi pentru nişte porci au nevoie de încuviinţare? Da, pentru că oamenii le-au deschis uşa cu păcatele lor, pe când în animale, fiinţe fără păcate, ei nu pot intra. De aceea oamenii şi, mai ales, sub-oamenii nu pot fi comparaţi cu animalele.)
      
          Iată CRIZA! Un bun prilej, un socotit, un premeditat, aşteptat şi savurat moment pentru ca această a doua etapă a distrugerii noastre să fie aplicată nu unuia aici, altuia acolo, ci unor sute de milioane, miliarde chiar, de maimuţe fără păr trepanate pe raţiune. O omenire întreagă, devine în astfel de momente, victima râsului infernal al Batjocoritorului.
          Căci, după ce oamenii s-au învăţat să aibă aia şi aialaltă, să cumpere încă ceva şi încă ceva, chiar dacă nu aveau nevoie de 90% din cele cumpărate, după ce au ajuns să creadă că sunt asemenea puternicilor zilei doar pentru că privesc lumea prin rumegătura prezentată pe  acelaşi televizoare, sau socializează în aceleaşi grupuri, sau intră în acelaşi magazine (mă rog "aceleaşi" are un anume grad de relativitate, senzaţia lor însă asta este), iată că vine o zi a căderii în realitate: când nu-şi mai pot cumpăra , uneori, nici mâncarea necesară, când nu mai pot plăti întreţinerea casei, când rămân fără casă pentru că s-au împrumutat, când noii stăpâni cu care socializează sunt lipsurile, foamea, frigul, murdăria, dispreţul.
          Şi, dacă atunci când ai trăit greu, în lipsuri, modest, răul sau, mă rog, lipsa prea-plinului, este oarecum normală, cunoscută, şi suportabilă pentru că eşti antrenat şi vaccinat, atunci când cazi din puful celor 7 sau 77 de perne virtuale îngrămădite sub fundul tău prin minciuna magiei, pare că pentru tine s-a deschis iadul pe Pământ.
           Numai că în iad erai de mult; într-o cameră de intrare cu oglinzi şi geamuri mincinoase, în care vedeai ceea ce doreai să vezi şi prin care Vrăjitorul îţi arăta o lume plăsmuită din aceleaşi minciuni.
Va urma.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...