Se afișează postările cu eticheta dreptul la viaţă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dreptul la viaţă. Afișați toate postările

joi, 22 ianuarie 2015

Obama se va opune prin veto legii care ar interzice avortul după 20 de săptămâni de sarcină. Istoricul lui Obama în ce privește avortul

Cu ceva timp în urmă am avut un mic text - de fapt traducerea parţială a unui articol referitor la direcţia covârşitoare a planificării familiale în America - avortul - pe care l-am denumit "Avortul, politică de stat în SUA". Mi s-a reproşat că exagerez, că nu acesta este adevărul. (Am distribuit în acelaşi timp ştirea privind iniţiativa republicanilor de reducere a posibilităţii de avort doar pentru primele 20 de săptămâni). Poziţia exprimată de preşedintele Obama vine însă să întărească cele afirmate anterior. Căci simplificând oarecum (dar nu prea mult), statul, în acest moment, este Barack Obama. Mâine, poate, va fi altfel.

„Liderul lumii libere”, președintele american Barack Obama, se va opune prin veto legii care ar incrimina avortul după a 20-a săptămână de sarcină, a comunicat Casa Albă ieri, înaintea discursului anual privind starea națiunii.
Legea, a comunicat serviciul de presă al Casei Albe, „ar restricționa în mod inacceptabil drepturile reproductive și de sănătate ale femeii și este un asalt la dreptul femeii de a alege”. Proiectul legii urmează să fie votat de Camera Reprezentanților din Congresul SUA mâine.
Anunțul nu este o surpriză pentru nimeni. Obama este cel mai radical pro-avort șef de stat american din istorie. El are, conform dosarului alcătuit de organizațiile civice conservatoare din SUA care monitorizează activitatea politică, 0% voturi prolife în carieră, înainte de a veni la Casa Albă, și numeroase acte administrative de promovare și finanțare a avortului, din prima zi a primului său mandat. Iată mai jos, rezumate, câteva date.
Așadar, Barack Obama:
Între 2001 și 2007, în calitate de congressman:
  1. a votat de 4 ori contra Born Alive Protection Act – o lege care obligă medicii să acorde îngrijiri copiilor avortați târziu, care prezintă semne vitale; aceștia sunt lăsați să moară, deși sunt viabili;
  2. a votat contra interzicerii avortului cu naștere parțială – procedură de avort în ultimul trimestru de sarcină, deosebit de barbară (legea de interzicere a fost promulgată în 2003 de președintele G.W. Bush, dar aplicabilitatea ei este extrem de limitată);
obama-avortCa președinte și șef al guvernului american:
  1. în a treia zi a primului mandat a abrogat Mexico City Policy, decret al fostei administrații republicane, care interzicea finanțarea de la buget a organizațiilor care promovează avortul în afara SUA. Printre principalii beneficiari – Fondul Națiunilor Unite pentru Populație și Planned Parenthood, ambele implicate în politica de avorturi forțate din China;
  2. s-a opus interzicerii avortului selectiv motivat de sexul nedorit al copilului;
  3. a acordat anual, în medie, 400 milioane USD pentru Planned Parenthood, cea mai mare organizație de avort din lume (circa 50% din bugetul acestui adevărat business al morții) a cărei ramură românească este Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS);
  4. în timpul „crizei bugetului” din 2011, când guvernul a fost la un pas de a nu mai putea funcționa, a refuzat orice compromis, riscând colapsul instituțiilor centrale, până ce nu a obținut continuarea la același nivel a finanțării Planned Parenthood;
  5. a numit în Curtea Supremă doar judecători pro-avort – element-cheie în condițiile în care tabăra pro-life caută rejudecarea deciziei Curții prin care, în ianuarie 1973, s-a instituit „dreptul la avort”, Roe vs. Wade;
  6. a ales sau numit în posturi executive cheie persoane cu viziuni pro-avort declarate, precum vicepreședintele Biden, secretarul de stat H. Clinton, șeful cancelariei Rahm Emanuel sau ministrul sănătății Tom Daschle;
  7. autor și principal susținător al „Obamacare”, lege de reformă a sistemului sanitar care face avortul și contracepția și mai accesibile financiar, din bani publici;
  8. a abrogat decretul lui G.W. Bush care proteja spitalele care refuză să faciliteze proceduri avortive;
  9. a emis un decret care obligă spitalele confesionale să asigure anumite proceduri care violează convingerile religioase ale cultelor respective;
  10. a emis un decret prin care permite finanțarea publică pentru cercetarea distructivă pe embrion;
  11. și-a exprimat sprijinul oficial pentru politica antinatalistă a guvernului chinez, „O familie – un copil”, în ciuda practicii avorturilor forțate.
Legea cărei i se va opune vizează „protejarea nenăscutului care poate simți durere” – un artificiu la care au recurs congressmanii pro-life pentru a face o breșă în legislația federală. Reamintim, odată cu decizia Curții Supreme a SUA în cauza Roe contra Wade din ianuarie 1973, avortul este permis până la naștere, pentru orice motiv, în toate statele. În cei peste 40 de ani care au trecut opinia publică a devenit majoritar pro-life și au fost adoptate zeci de legi statale pro-life, însă decizia federală Roe nu a putut fi răsturnată.
Opinia noastră rămâne aceeași ca întotdeauna și nu ne ferim să o spunem, nici măcar în aceste vremuri tensionate în care orice cuvânt „nepotrivit” te poate aduce pe o listă neagră: ce autoritate morală poate avea un astfel de om pentru a se pretinde liderul lumii democratice? Ce este democratic în avort, și mai ales ce este democratic în avortul după 20 de săptămâni de sarcină? Din fericire, spre deosebire de alții, putem face diferența între o națiune și conducătorii săi. Doar să nu fie prea târziu pentru America…

Sursa: culturavietii.ro

joi, 4 decembrie 2014

Hidosul adevăr al sindromului post-avort

 În cele ce urmează găsiţi traducerea unui articol recent de pe platforma de ştiri Breitbart News Network referitor la efectele neştiute, nebănuite şi necrezute (atunci când sunt anunţate) ale avortului asupra femeilor care l-au experimentat. În cadrul articolului veţi găsi diverse link-uri către alte site-uri sau bloguri, pe care sunt diverse mărturii. În măsura în care există interes pentru ca acestea să fie traduse vă rog să mă anunţaţi.

  •  

Hidosul adevăr al sindromului post-avort: Mărturii ale unor femei care şi-au avortat copiii 


În 2007, ziarul New York Times a afirmat că dovezile ştiinţifice "dovedesc cu hotărâre faptul că avortul nu creşte riscul de depresie, consumul de droguri sau oricare altă prtoblemă psihologică". Această afirmaţie plină de siguranţă - deja îndoielnică atunci când a fost făcută - a fost copleşită de mulţimea de mărturii care au sugerat contrariul: avortul lasă în urmă o perceptibilă stare de amărăciune, suferinţă li devastare.  

Împreună cu statisticile care îngrijorează avem şi convingătoarele mărturii (https://www.lifesitenews.com/pulse/8-brutal-heart-rending-quotes-from-women-who-aborted-their-babies) ale femeilor care şi-au  avortat copiii despre ceea ce s-a petrecut cu vieţile lor ca urmare a avortului. Chiar dacă avortul asigură adesea o soluţie pe termen scurt la problemele reale cu care se confruntă femeile însărcinate, asigurând astfel o uşurare imediată, mitul că femeile scapă cu bine psihologic după un avort pare acum de nesusţinut.
Jewels Green este o fostă lucrătoare într-o clinică pentru avorturi care a făcut un avort în 1989, după nouă săptămâni şi jumătate de sarcină. După avort, Green şi-a continuat munca dar a început să vadă "copilul pe care îl avortase în fiecare vas cu bucăţi de copii avortaţi". A început să aibă coşmaruri "atât de groaznice şi înfiorătoare" încât a solicitat o întrevedere cu directorul clinicii şi a sfârşit prin a-şi părăsi slujba. Suferinţa ei este exprimată într-un limbaj pe care numai o mamă l-ar putea înţelege: "La nemulţi ani necopilule. Îmi lipseşti în fiecare zi. Dragoste şi lacrimi. Mama."

Fondatoarea grupului pro-viaţă And Then There Were None  este o femeie numită Abby Johnson, care a avut două avorturi. Într-una din zile, în maşină, a fost întrebată dintr-o dată de fata sa (http://www.abbyjohnson.org/our-five-surprises-after-abortion/) dacă ea va putea să-şi vadă vreodată fraţii săi în cer. Potrivit relatării lui Johnson, "Am întrebat-o ce vrea să spună cu asta ... sperând, sincer, că nu este vorba despre cele două avorturi personale. Mi-a răspuns că ştia că am avut două avorturi şi că dorea să ştie dacă va putea să-i întâlnească vreodată pe acei copii pentru că, zicea ea 'In inima mea, ei îmi lipsesc.'" 
Atunci când am avut avorturile mărturisea Johnson, "Nu m-am gândit vreodată că aceasta îi va afecta pe alţii. Nu m-am gândit la viitorii mei copii. Nu m-am gândit vreodată  la cum voi putea să le explic egoismul meu ."

Mărturia lui Lori Nerad (http://liveactionnews.org/women-share-their-post-abortion-pain-and-tegret/) este încă şi mai chinuitoare. Fostă preşedintă naţională a Women Exploited by Abortion, Nerad descrie că a intrat întravaliu la două săptămâni de la avort. Acolo, în camera de baie, povesteşte ea, "cu soţul meu lângă mine, a ieşit din mine o parte a copilului meu, pe care doctorul o uitase. Era capul copilului meu."
Nerad povesteşte că încă se mai trezeşte în mijlocul nopţii, crezând că aude un copil plângând. "Şi încă mai am coşmaruri în care sunt forţată să văd cum copilul meu este rupt în bucăţi în faţa mea. Îmi este pur şi simplu dor de copilul meu. Mă trezesc în mod frecvent cu dorinţa de a-mi alăpta copilul, de a-l ţine în braţe. Sunt lucruri pe care, doctorul nu mi-a spus că le voi trăi."

 Katrina Fernandez nu ezită în legătură cu adevărul a ceea ce a făcut. "Mi-am ucis doi dintre copiii mei," spune ea, "i-am lipsit pe părinţii mei de nepoţi şi i-am omorât pe fraţii copilului meu". Mai spune că ar fi dat orice numai pentru ca cineva să-i spună pur şi simplu: "Nu trebuie să faci asta."
Avorturile au făcut de asemenea ravagii asupra vieţii lui Fernandez şi sănătăţii sale mentale, un factor uitat în dezbaterea privind avortul. În conformitate cu Fernandez, avorturile sale "au provocat în mod direct o stare medicală cunoscută sub numele de insuficienţă cervicală care a avut ca rezultat naşterea prematură a unui alt copil care a murit după o luptă de o săptămână în NICU în 2001. Suferinţa pe care am îndurat-o şi am provocat-o altora este nemăsurabilă iar sentimentul de vinovăţie m-a dus aproape la sinucidere. Sunt o laşă pe toate fronturile".
Dar acum, convinsă că tăcerea le face să greşească pe femeile care au nevoie de încurajarea de a-şi duce sarcinile la bun sfârşit, Fernandez declară: "Refuz să mai fiu o laşă."

Thomas D. Williams poate fi urmărit pe Twitter @tdwilliamsrome

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...