Se afișează postările cu eticheta desfrâu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta desfrâu. Afișați toate postările

marți, 22 noiembrie 2022

Desfrâul generalizat, cauza Apocalipsei. Pompei, Port Royal și St. Pierre, trei orașe pe care Dumnezeu le-a distrus pentru că au păcătuit ca Sodoma.

 de Fr. Joseph Gleason

Celebre pentru activitatea homosexuală, bordeluri și nenumărate forme de desfrânare lascivă, orașele ticăloase Pompei, Port Royal și St. Pierre au fost distruse rapid prin acte cataclismice ale lui Dumnezeu.

La fel ca în cazul Sodoma, Canaan și Ghibea din antichitate, care au fost distruse în mod divin din cauza activității homosexuale, aceste orașe au refuzat să se pocăiască de răutatea lor și, în cele din urmă, și-au găsit sfârșitul.

 Mount Vesuvius Eruption What Volcano Destroyed Pompeii The Story of the Ancient City of Rome

Muntele Vezuviu erupe, distrugând orașul Pompei


Pompei - 79 d.Hr.

Pompei și Herculaneum din apropiere au fost Sodoma și Gomora Romei. Depășind chiar și desfrâul găsit în alte părți, Pompei este singura parte a imperiului unde arheologii au scos la iveală reprezentări grafice ale activității lesbiene.

De asemenea, aceștia au descoperit numeroase imagini de sex în trei, în patru, pedofilie, bestialitate și întâlniri homosexuale masculine. Oraș cu 12.000 de locuitori, Pompeiul avea cel puțin 25 de bordeluri. Alte orașe romane aveau prostituate și artă explicită, dar niciunul mai degradante decât cele descoperite la Pompei.

Într-un articol intitulat, Pompei: Echoes of Sodom and Gomorrah, o populară revistă arheologică descrie desfrâul din Pompei și Herculaneum: Nu numai că orașele erau pline de artă sexuală explicită - fresce, inscripții, statui (și mii de exemple de graffiti gravate) - chiar și obiectele de uz casnic de zi cu zi erau concepute pentru a semăna cu organele genitale - lămpi cu ulei, clopoței de vânt, talismane, figurine de animale. Falusul, simbolul de facto al Pompeiului, era folosit ca un talisman "norocos" și putea fi găsit literalmente peste tot - în tot felul de forme obscene. . . . Graffiti atestă homosexualitatea și chiar violul copiilor.


The Destruction of Pompeii and Herculaneum, de John Martin (1821)

La fel ca Sodoma, Canaan și Ghibea, locuitorii din Pompei nu erau interesați să se pocăiască, așa că a sosit timpul pentru judecată. Cu aproape două mii de ani în urmă, cartea 4 din Oracolele sibiline a oferit o relatare captivantă despre distrugerea completă a Pompeiului:

Când un foc de foc, întors de la o crăpătură în pământ [Vezuviu] în țara Italiei, ajunge până la cerul larg, va arde multe orașe și va distruge oameni. Multă cenușă fumegândă va umple cerul mare și ploi vor cădea din cer ca pământul roșu. Cunoașteți deci mânia Dumnezeului ceresc.

Mai mulți istorici au scris despre soarta Pompeiului și a Herculanumului în termeni la fel de apocaliptici. Amploarea distrugerii a fost de proporții legendare. Căldura intensă degajată de erupție a făcut ca creierul unei victime să se transforme în sticlă. Sute de cetățeni prinși în barăci au avut parte de o moarte atroce - literalmente, au fost prăjiți încet de vii, în timp ce se sufocau cu vapori nocivi.


Muntelui Vezuviu se profilează pe fundalul ruinelor din Pompei

 

Victimă carbonizată a erupției Muntelui Vezuviu din anul 79 d.Hr.


Pliniu cel Bătrân, un cunoscut filozof, a murit la Pompei în timp ce încerca o misiune de salvare. Celebrul său nepot, Pliniu cel Tânăr, a fost martor ocular al ororii:

Se auzeau țipetele femeilor, plânsetele pruncilor și strigătele bărbaților; unii își chemau părinții, alții copiii sau soțiile, încercând să îi recunoască după vocea lor. Oamenii își plângeau soarta lor sau a rudelor lor și erau unii care se rugau pentru moarte în teroarea lor de a muri. Mulți implorau ajutorul zeilor, dar și mai mulți își închipuiau că nu mai existau zei și că universul era scufundat în întunericul veșnic pentru totdeauna.

După cum relatează Societatea de Arheologie Biblică în articolul "Distrugerea Pompeiului - Răzbunarea lui Dumnezeu?", un martor ocular din secolul I la ruinele orașului a analizat scena îngrozitoare și a dat un verdict de neuitat:


Schiță a inscripției "Sodoma Gomora" din Pompei, realizată cu cărbune.

După ce a străbătut pustietatea orașului, el (puțin probabil să fie o "ea") a privit în jur și nu a văzut decât distrugere acolo unde odinioară fuseseră clădiri și ziduri frumos pictate cu fresce.

Consternat și îngrozit, a luat o bucată de cărbune și a zgâriat pe perete cu litere mari, negre și latine:

SODOM GOMOR[RAH].

După cum a văzut el, pedeapsa divină a acestor două orașe biblice blestemate a avut un ecou în ploaia de foc asupra Pompeiului.

Port Royal, Jamaica - 1692

Cunoscut în mod universal ca "Sodoma din Caraibe", Port Royal a fost numit și "cel mai bogat și mai rău oraș din lume" și "Sodoma Lumii Noi". După cum relatează WND, Port Royal a depășit Boston ca fiind cea mai prosperă așezare din Lumea Nouă a Angliei, și avea băutură, case de joc, comerț cu sclavi, bordeluri, taverne și magazine de grog. Cu mai multe baruri și bordeluri pe metru pătrat decât oriunde altundeva în Caraibe, orașul atrăgea "pirați, tăietori de lemne, târfe și unele dintre cele mai josnice persoane din întreaga lume".

Brusc, la 7 iunie 1692, un cutremur și un tsunami, urmate de replici violente, au scufundat Port Royal sub mare. Peste 2.000 de persoane s-au înecat. Au fost deschise gropi și cadavrele au fost luate de ape. A existat un singur supraviețuitor.

Port Royal, 1792 (Image Source: WND)

Port Royal așa cum ar fi putut să apară acum câteva sute de ani

Marea a inundat debarcaderul orașului, cu toate acele case frumoase de cărămidă de pe el... și două străzi întregi dincolo de acesta. Valuri uriașe au aruncat navele din port în clădiri, iar în multe locuri pământul s-a deschis și a înghițit laolaltă mulțimi de oameni.

Membrii Consiliului din Jamaica au declarat:

"Am devenit... un exemplu de judecată severă a lui Dumnezeu Atotputernic".

Un locuitor, John Pike, a scris în 1692:

Ah, frate! Dacă i-ai vedea pe acei mari oameni care sunt acum morți pe apă, nu ai putea uita niciodată. Oameni mari care erau atât de înghițiți de mândrie, încât un bărbat nu putea fi admis să vorbească cu ei, și femei ale căror noduri de sus păreau să ajungă până la nori, acum zac împuțite pe apă și sunt făcute carne pentru pești și păsări.


O mare parte din Port Royal s-a scufundat definitiv în mare, așa cum se poate vedea în această fotografie subacvatică modernă

Martorul ocular, pastorul Emmanuel Heath, rectorul anglican pentru Port Royal, își terminase serviciul de rugăciune de dimineață la biserica St Paul și se întâlnea cu John White, președintele consiliului insulei, când podeaua a început să "vâjâie și să se miște" și au "auzit cum cad biserica și turnul". Reverendul Heath a scris: 

Port Royal a fost teribil de distrus de un cutremur și de spargerea mării peste el. Distrugerea a fost bruscă... în patru minute mulțimi au fost omorâte de casele care au căzut.... Cred că nu am văzut în viața mea o asemenea groază... pământul s-a deschis și a înghițit oamenii în fața mea.... Marea a înghițit cea mai mare parte a acelui loc păcătos și nenorocit.... Sunt atât de răi, încât mă tem că Dumnezeu... îi va distruge complet pe toți prin această cumplită Judecată.... Prin această judecată teribilă, Dumnezeu îi va face să-și reformeze viața, căci nu a existat un popor mai neevlavios pe fața pământului.

Un locuitor, Samuel Bernard, a scris: 

Vom fi nedemni de îndurările lui Dumnezeu dacă nu vom fi învățați prin judecățile Sale să învățăm neprihănirea."

Rev. John Shower a scris în lucrarea sa Practical Reflections on the late Earthquakes in Jamaica, în 1693:

Este îngrozitor să te gândești... cum predomină ateismul și infidelitatea, și deismul cu fața goală, cu respingerea creștinismului și a întregii religii revelate. ... Dacă nu vă pocăiți cu adevărat, astfel încât să urâți păcatul, să îl părăsiți și să vă întoarceți la Domnul; dacă nu vă predați cu desăvârșire lui Dumnezeu în Hristos, ca Mântuitor și Suveran al vostru, Judecata voastră este aproape, distrugerea voastră este aproape, trebuie să pieriți; și asta mai îngrozitor decât majoritatea celorlalți din lume.

St. Pierre, Martinica - 1902

St. Pierre a ajuns să fie cunoscut drept "Sodoma Indiilor de Vest" și, la fel ca și omologul său Port Royal, cu două secole mai devreme, a fost numit și "Sodoma din Caraibe". Un oraș plin de prostituție, decadență, blasfemie, homosexualitate și necredință, avea să sfârșească la fel ca Sodoma.

Ca și Pompei, insula Martinica se afla la umbra unui vulcan. Pentru Pompei, acesta a fost Muntele Vezuviu. Pentru Martinica, a fost Mont Pelée, un con ușor înclinat, înconjurat de păduri luxuriante, punctat ici și colo de râpe adânci, la aproximativ opt kilometri nord de orașul St. Pierre. Muntele, cu vârful său permanent acoperit de nori grei, servește drept fundal monumental pentru Golful St. Pierre, unul dintre cele mai frumoase porturi naturale din Caraibe. Vulcanul, în ciuda prezenței sale masive, nu a fost niciodată deosebit de temut înainte de explozia sa masivă din 1902.

Fotografia următoare a fost realizată de un fotograf britanic pe o navă în largul coastei St. Pierre, în ziua exploziei:
    
   
https://substackcdn.com/image/fetch/f_auto,q_auto:good,fl_progressive:steep/https%3A%2F%2Fbucketeer-e05bbc84-baa3-437e-9518-adb32be77984.s3.amazonaws.com%2Fpublic%2Fimages%2F2022da8c-e6d3-455b-a67b-f3974fb86bf6_241x320.png


    
   
https://substackcdn.com/image/fetch/f_auto,q_auto:good,fl_progressive:steep/https%3A%2F%2Fbucketeer-e05bbc84-baa3-437e-9518-adb32be77984.s3.amazonaws.com%2Fpublic%2Fimages%2F33ac3196-d4c3-4a13-9593-ae40d9f0c2d9_640x384.png

Fotografii înainte și după St. Pierre, fostul "Paris al Caraibelor".

Pe 8 mai 1902, vulcanul a erupt cu un flux piroclastic mortal. Avea să dureze doar trei minute pentru ca norul supraîncălzit de gaze fierbinți și materie vulcanică să ajungă în orașul St. Pierre. Temperaturile au fost suficient de ridicate pentru a topi monedele de aur și sticla. Clădirile au explodat, oamenii au fost incinerați, iar alții s-au sufocat. Marinarii au fost martori cum oamenii alergau în diferite direcții, se împrăștiau panicați, apoi cădeau când fumul îi lovea. St Pierre, "Parisul Caraibelor" și toți cei 30.000 de locuitori ai săi, cu excepția a 2, au murit.

Edward William Freeman, căpitanul navei Roddam, ancorată în plină vedere a orașului St Pierre în flăcări în ziua exploziei, a oferit această relatare a unui martor ocular:

    Am văzut totul - și cred că a fost cel mai groaznic, cel mai groaznic eveniment care s-a întâmplat vreodată în istoria lumii. Am citit despre soarta Sodomei și a Gomorei, despre cum Domnul a făcut să plouă cu pucioasă și foc peste ele din ceruri - despre Pompei - despre marile cutremure ca Port Royal, Lisabona, Yeddo, despre cum a erupt Krakatoa și a schimbat fața Java - despre valul puternic care a înghițit Galveston - dar nimic din ce am citit despre aceste lucruri nu egalează grozăvia condamnării de la St. Pierre. . . . Acest lucru a fost o imagine vie a iadului.

În detalii vii, el continuă, descriind explozia vulcanică neașteptată și consecințele ei îngrozitoare: 

S-a auzit un vuiet brusc care a zguduit pământul și marea. Muntele s-a înălțat, a sărit în aer, s-a rupt în două de sus până jos. Din imensa prăpastie a izbucnit în înaltul cerului o coloană de flăcări scânteietoare și un mare stâlp negru de nori. Asta a fost tot - doar un singur mare vuiet al exploziei sfărâmătoare, o singură flacără, apoi norul, ieșind din spărtură, s-a năpustit pe versantul muntelui spre orașul blestemat. A coborât ca o tornadă, distrugând totul în timp ce trecea, întinzându-se în evantai pe măsură ce se apropia de fundul muntelui - curățând dealurile mai joase, a sărit peste St. Pierre, unde oamenii se grăbeau să se adune la masă, învăluind într-o clipă fiecare stradă în întuneric și praf - și apoi, măturat, sărind în jos peste navele din port, s-a repezit direct spre Roddam - o tornadă de foc devoratoare din măruntaiele muntelui.

În Povestea completă a ororilor din Martinica și St. Vincent, primul capitol relatează urmările:

St. Pierre este la fel de mort ca Pompei. Cei mai mulți dintre locuitorii ei zac la brazde de adâncime într-un mormânt făcut într-o clipită de prăbușirea caselor lor și sigilat pentru totdeauna sub tone de noroi clocotitor, avalanșe de zgură și un uragan de praf vulcanic.

Treizeci de mii de suflete au fost aruncate în Eternitate într-o clipă. Vedeți următorul film pentru mai multe detalii despre istoria și soarta dezastruoasă a acestei insule:

https://www.youtube.com/watch?v=Zly6mMAKTFs 

Nu vă amăgiți, Dumnezeu nu se lasă batjocorit, căci tot ce a semănat omul, aceea va și secera. Galateni 6:7

Rusia a învățat lecțiile istoriei și se opune cu tărie asaltului perversiunilor homosexuale distructive. Între timp, America și Europa de Vest își continuă coborârea sinucigașă în necredință și desfrânare.

În antichitate, Sodoma, Canaan și Ghibea au îndurat pedeapsa dreaptă pentru răutatea lor. În timpurile moderne, Pompei, Port Royal și St. Pierre au avut, de asemenea, un sfârșit amar. Cât timp va mai dura până când America & Europa de Vest vor avea de suferit consecințe similare?

Sursa: https://movingtorussia.substack.com/p/more-cities-destroyed-for-sinning-like-sodom?utm_source=post-email-title&publication_id=1057303&post_id=85582541&isFreemail=true&utm_medium=email




miercuri, 15 ianuarie 2020

Desfrâu, moarte şi putreziciune în Occident! Cineva are grijă de acuzatorii lui Kevin Spacey. Să fie oare Bill Clinton?


 Kevin Spacey Posted a Chilling Video on YouTube One Day Before the Sudden Death of His Accuser
Ar putea fi timpul să analizăm cu seriozitate ceea ce se întâmplă în jurul lui Kevin Spacey. În cazul în care trăiești într-o peșteră din 2017, Spacey a fost acuzat de agresarea sexuală a mai multor persoane în ultimii ani – majoritatea băieți sub 18 de ani. Acest lucru a dus la lansarea mai multor investigații în statele Unite și în Regatul Unit și la intentarea mai multor procese. Iată câteva dintre acuzații:

Actorul Anthony RAPP a afirmat că Spacey i-a făcut avansuri sexuale în 1986, când era 14. Rapp a spus ca Spacey era întins deasupra lui la o petrecere si a pretins ca "incerca sa-l seduca".
Producătorul american de filme Tony Montana a susținut că a fost “puternic” pipăit de către Spacey într-un bar Los Angeles în 2003.
Un bărbat anonim a pretins că s-a trezit cu Spacey întins pe el, în timp ce se afla în casa sa din New York la mijlocul anilor 1980. Omul avea 17 ani la acea vreme.
Un actor anonim s-a trezit cu Spacey care efectua un act sexual asupra lui în 2008. Actorul avea 23 de ani la acea dată.
Fiul actorului Richard Dreyfuss a afirmat că Spacey l-a pipăit în 2008 în prezența tatălui său.
Barmanul Kris Nixon a afirmat că Spacey l-a pipăit la un o petrecere ţinută în apartamentul actorului din Londra în 2008.
Fostul ginere al regelui Norvegiei l-a acuzat pe Spacey de hărțuire sexuală în urma unui concert pentru Premiul Nobel pentru pace din 2007.
În 2016, Spacey a fost acuzat de atacuri sexuale asupra unui adolescent la un bar din Massachusetts în 2016.
Aceste acuzatii (si altele) au facut ca Spacey sa fie inlaturat din serialui Netflix Hause of Cards şi din alte cateva proiecte. Chiar dacă Spacey aproape că a dispărut din spațiul public în ultimii ani, el a avut totuși câteva apariții remarcabile.
 
Let Me Be Frank
În 24 decembrie 2018, Spacey a postat un film ciudat pe YouTube numit “Let Me Be Frank”, unde a preluat rolul celebrului său personaj din Haouse of Cards. Și întregul video era straniu.
În acest monolog enigmatic, Spacey vorbea fie cu publicul în general, fie cu cineva în special, deoarece părea să abordeze acuzațiile împotriva sa. La un moment dat, el spune:
“Dacă nu am plătit prețul pentru lucrurile pe care amândoi le știm, cu siguranță nu voi plăti prețul pentru lucrurile pe care nu le-am făcut. Desigur, vor spune că sunt lipsit de respect … că nu mă joc după reguli … așa cum înainte am jucat după regulile oricui. N-am făcut-o. Și ţi-a plăcut.”
Mai târziu, el spune o frază enigmatică:
"Acum, dupa ce maă gândesc, nu m-ai văzut niciodata murind, nu-i aşa?”
Apoi îşi pune un inel mare.
 Inelul simboliza ceva? Nu știu. Dar imi aduc aminte că am rămas cu o senzaţie total neplăcută după vederea acelui clip (si mai ales din cauza muzicii sinistre de la sfirsit) care a fost postat in 2018. Departe de a fi legat de regrete , filmul avea un ton sinistru și era oarecum amenințător.
 
Trei acuzatori au murit în 2019
În 2019, un total de trei acuzatori ai lui Kevin Spacey au murit – toţi în circumstanțe misterioase.
Pe Februarie 25, Linda Culkin, primulmacuzator public al lui Spacey, se îndrepta spre casa ei cind a fost secerată de o Toyota, in timp ce se afla intr-o intersectie foarte aglomerata, a declarat căpitanul John Dougan de las poliţia din politia Quincy. Ea a murit ulterior la Boston Medical Centre.
Nu au fost înaintate acuzații împotriva șoferului, care a rămas la fața locului.
“Linda a fost unul dintre primii care l-au acuzat pe Kevin Spacey de atacarea tinerilor, Și mi se pare foarte ciudat că nu mai auziți nimic despre accidentul ei — sau despre persoana care a lovit-o”, a declarat vărul lui Culkin, Cindy. „E ca şi cum s-a întâmplat și acum nu mai este nimic!”
Însă Felix Browne, un purtător de cuvânt al biroului examinatorului medical, a declarat că cauza și modul morții lui Culkin sunt încă în curs de investigare.
 
Șapte luni mai târziu; un alt acuzator a murit.
Un terapeut anonim de masaj care pretinde că a fost agresat sexual de Kevin Spacey a murit, potrivit unei notificări înaintate în instanță de avocații actorului.
Persoana, care a înaintat plângere ca “anonim” în septembrie 2018, a depus plângeri cu privire la acuzația de a fi forțat să maseze organele genitale ale actorului de două ori în timpul unui masaj cu doi ani mai devreme, la o reședință privată din Malibu. În luna mai, un judecător federal din California a permis ca cazul să continue, în ciuda obiecției lui Spacey că identitatea reclamantului a fost protejată.
Acum, la doar o lună după ce părțile au ajuns la un plan de a proceda în cadrul procesului care prevedea un proces de șapte până la 11 de zile, avocatul reclamantului l-a informat Spacey că clientul „a decedat recent”.
Nu se furnizează detalii suplimentare; și nu s-a răspuns la o cerere adresată avocatului reclamantului pentru mai multe informații.
– Hollywood Reporter, Kevin Spacey Accuser Dies in Midst of Sexual Assault Lawsuit
Acest proces a fost cea mai grava amenintare juridica la adresa lui Spacey. Câteva luni mai târziu, cazul a fost respins. În timp ce cauza morții “lui John Doe” a fost vag descrisă ca fiind “legată de cancer”, acest fapt important nu a fost niciodată dezvăluit în dosar, ceea ce este ciudat. Apoi, lucrurile au devenit mai ciudate.

Pe 24 decembrie 2019, Spacey a postat un alt CLIP video pe YouTube numit KTWK– care reprezintă “Ucideţi-i cu bunătate”.
În video, Spacey spune:
„Data viitoare când cineva face ceva ce nu vă place, puteți să ieşiţi la atac. Dar puteți, de asemenea, să vă țineți mânia și să faceți ceva neașteptat. Îi puteți … ucide cu bunătate”.

Kevin Spacey Posted a Chilling Video on YouTube One Day Before the Sudden Death of His Accuser Spacey trage furios de foc, in timp ce o muzică de rău augur se aude în fundal.

Având în vedere ceea ce s-a întâmplat în 2019, videoclipul respectiv era deja deranjant.
Chiar a doua zi, în 25 decembrie, Ari Behm – fostul soț al principesei norvegiene Martha Louise și un acuzator important al lui Spacey – a murit neașteptat la vârsta de 47 de ani. Cauza morții a fost descrisă ca fiind sinucidere. Nu au fost dezvăluite detalii suplimentare.
 
Kevin Spacey Posted a Chilling Video on YouTube One Day Before the Sudden Death of His Accuser
Deci, pentru a treia oara in 2019, un acuzator al lui Spacey a murit brusc. Şi, pentru a treia oara, imprejurarile care inconjura moartea au ramas un mister.
Dacă nu sunteţi prea impresionabili, vă sugerez să aruncați o privire pe pagina de Instagram a lui Behm(este încă online). Este plin de picturi tulburatoare care par sa dezvaluie cazuri de abuz si de control mental pe bază de traume. Stilul artei este similar cu al altui supraviețuitor MK,  Kim Noble. Iată una dintre ultimele picturi postate de Ari.

 
Un tablou postat de Ari Behn pe pagina sa de Instagram. „Mort accidental”?
 
În concluzie
Nu este nevoie de o teorie conspirației pentru a vedea că se întâmplă ceva extrem de ciudat în jurul lui Kevin Spacey. Decesele “comode”, combinate cu clipurile sinistre și obsedante, par să spună “cunosc oameni pe poziţii înalte”. Si chiar cunoaşte. Spacey este un prieten al unor oameni extrem de puternici precum Bill Clinton. El a avut chiar o apariție în scurtmetrajul President Clinton: Final Days, produs de administrația Clinton în 2000. Iar în legătură cu familia Clinton, avem o lungă listă de morţi ciudate ale celor cu care au ajuns în contact şi au devenit direct sau indirect o ameninţare pentru ei.
Toate aceste ciudățenii s-au întâmplat în 2019 – anul în care Jeffrey Epstein (un alt prieten al lui Clinton) a murit după ce a devenit o vulnerabilitate.

Totul se întâmplă la vedere ca și cum ei ar vrea să știm că crimele lor vor rămâne nepedepsite.


Sursa:  https://vigilantcitizen.com/latestnews/kevin-spacey-posted-a-chilling-video-on-youtube-one-day-before-the-sudden-death-of-his-accuser/

joi, 14 iunie 2012

Criza, usl-ul și Edmund Burke


Lumea noastră pare, pe ansamblu, întoarsă iremediabil către ceea ce e pieritor: către material. Omul de astăzi nu mai are întrebări legate de existenţă; nici măcar experienţele limită, cele de la pragul dintre viaţă şi moarte şi, mai mult, nici chiar moartea însăşi nu-l mai zdruncină: omul de astăzi are, în ceea ce priveşte existenţa doar certitudini: a fost conceput într-o bacterie, s-a născut dintr-o maimuţă păroasă şi este cumva, nu are importanţă cum, prin ceea ce adună, prin ceea ce consumă, prin satisfacere simţurilor, nepieritor.
De aceea trebuie să aibă. A avea este singurul verb conjugat astăzi de cei mai mulţi. A avea a devenit un verb existenţial. Singurele întrebări ale omului nostru sunt legate de cum, când şi cât din ameţitoarea ofertă a negustorilor de iluzii o să aibă.
Lumea noastră se desparte de trecut într-un mod agresiv, duşmănos: trecutul, înjositor, primitiv, necivilizat, inuman(ist), grosolan trebuie nimicit. El nu ne foloseşte la nimic, ba mai mult, ne complexează, ne tarează. Acolo găsim numai învăţături penibile, aberante despre cine suntem şi cum trebuie să ne comportăm. Trecutul este incorect politic, fundamentalist spiritual, desuet cultural. El este retrograd.
Şi invers: tot ce ţine de el, deci şi sentimentul religios, este la fel.
Lumea noastră este pe cale de a-şi pierde normele morale: ele sunt înlocuite cu nişte norme care se schimbă după modele politice şi presiunile grupurilor autointitulate progresiste. Bunul simţ este înlocuit de grobianism, decenţa de delir hedonist, moralitatea de desfrâu, responsabilitatea de egoism iresponsabil, adevărul de minciună, iubirea, prietenia, acceptarea măcar a celuilalt, de dispreţ şi ură nimicitoare.
Minciuna, falsitatea, ipocrizia corodează tot ce mai rămâne neatins. Am devenit nişte scaune, nişte posturi, nişte haine. Nonvalorile au devenit valori, valorile reale sunt puse la zid. Nu spui ca mine, nu crezi ce spun eu că cred (?), nu furi cu mine (sau pentru mine), nu înşeli cu mine (sau pentru mine), nu mi te supui, vrei să ai propria personalitate, vrei să trăieşti după alt model, vrei să fii liber – atunci eşti duşmanul meu.
În lumea noastră imaginaţia morală este înlocuită de imaginaţia diabolică şi, după cum zicea Burke, fie ca imaginaţia morală să lipsească şi vom fi aruncaţi „din această lume a raţiunii şi a ordinii şi a păcii şi a virtuţii şi a plinei de daruri căinţe, în lumea contrarie a nebuniei, discordiei, viciului, confuziei şi zadarnicei păreri de rău.”
Lumea noastră este, zice-se pe o spirală; numai că nu în urcare, ci în coborâre, şi nu pe o spirală a evoluţiei, ci pe una a nebuniei posesiunii şi arivismului, a degradării şi a distrugerii. O spirală a nimicului.
Scriu toate acestea pentru că privesc şi ascult ceea ce se petrece în lume, privesc şi ascult ceea ce se petrece la noi. Uneori simt că nu mai am suflu; uneori simt că nu mai am cuvinte; uneori simt că nu mai am logică; uneori simt că ies din raţiune şi simt nevoia de a-i urâ şi de a-i nimici pe cei care mă fac să simt astfel. În faţa manifestării răului sub toate formele lui invocate mai înainte şi nesfârşit de multe altele, pare că e tot mai greu să găsim mijloacele de a ne apăra şi de a-i apăra pe alţii, dar mai ales se pare că suntem săraci în cuvinte. Şi atunci trecem la instinct, la simţămintele telurice, la repulsie, respingere, desfiinţare. Îmi amintesc însă că nu trebuie să mă las atras în arena în care sunt înconjurat de monştrii furiei, lipsei de raţiune, urii. Pentru că atunci aş deveni ca ei. Pentru că asta este şi intenţia de profunzime a puterii întunecate care îi conduce: de a ne face să uităm că avem tot ce ne trebuie pentru a lupta, de a ne face să ne predăm, să tăcem. Să devenim ca ei, să gândim ca ei, să facem ca ei, să distrugem împreună cu ei.
E greu să găsim cuvinte pentru a ţine pasul cu produsele imaginaţiei demonice, dar nici nu e necesar: cele moştenite acoperă, dacă le cunoaştem bine, toate nevoile. Şi apoi, pentru cine-şi aduce aminte, avem Cuvântul.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...