Se afișează postările cu eticheta crimă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta crimă. Afișați toate postările

luni, 2 mai 2022

Legea lui Dumnezeu sau Legea naturală? Cum au fost vinovaţi Cain şi cei de după el până la Legământul cu Noe? Sau ei ştiau deja legea? Cum?

  


Anonim: Dacă ați petrece o fracțiune din timpul pe care îl petreceți studiind și promovând legea lui Dumnezeu, așa cum faceți cu așa-numita lege naturală, poate că am putea abate judecata lui Dumnezeu asupra acestei națiuni.

Înainte de toate, trebuie să spun: Nu aveam idee că dețin o asemenea autoritate și putere în destinul acestei națiuni; eu, un țânțar.  Da, bionic... dar totuși...

Totuși, subiectul mai interesant: Legea lui Dumnezeu vs. Legea naturală.  Nu, nu văd o diferență în sensul semnificativ, dar hai să vedem.

Aș putea sublinia capacitatea de a găsi legea naturală strict prin intermediul Scripturii, așa cum am făcut-o în trecut; sau aș putea sugera că Dumnezeu a creat un univers ordonat pe principii și modele (așa a făcut), fiecare ființă creată având un scop (așa este), un telos - prin urmare, "Legea lui Dumnezeu" și "Legea naturală" sunt, prin urmare, unul și același lucru (cel puțin pe toate trăsăturile semnificative, așa pare să fie).

Dar, în schimb, voi trage de data aceasta de o coardă care a fost explorată pentru prima dată aici, prin intermediul întrebării "de ce potopul?".  Cu alte cuvinte, pe ce bază a fost pedepsit omul înainte ca Legea să fie revelată?

Acum... acel cuvânt "revelat".  Să însemne doar "cuvintele pe care le citesc în Biblie"?  Mulți dintre cei care folosesc termenul "revelat" îl înțeleg astfel.  Dar nu poate însemna oare și ceea ce ne-a fost revelat în și prin creația Sa?  O întrebare simplă: nu cumva fiziologia, biologia și anatomia unui bărbat și a unei femei "dezvăluie" ceva din Legea lui Dumnezeu?

Pentru mine, răspunsul este da - și, prin urmare, nu aş avea nevoie să continui această postare; această "imagine" pe care ne-a dat-o Dumnezeu în creația Sa este cât o mie de cuvinte.  Dar pentru mulți, aceasta este un pod prea îndepărtat.  Așadar... cunoaștem scopul bărbatului și al femeii doar prin cuvintele din Scriptură (ca și cum actul sexual, și deci procrearea, nu ar avea loc niciodată dacă Dumnezeu nu ar fi poruncit acest lucru).  Sau...știm că crima este greșită doar pentru că așa a spus Dumnezeu (prin urmare, nu era greșită înainte ca El să o spună).  Prin urmare, pentru acestea, continui.

Geneza 2: 16 Şi Domnul Dumnezeu a dat omului următoarea poruncă: "Poți să mănânci din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit".

Aici avem prima poruncă a lui Dumnezeu pentru om.  Acum, această poruncă nu poate fi dedusă din legea naturală în nici un fel pe care îl văd eu, dar a rămas totuși o lege valabilă.  Pentru încălcarea acestei porunci, omul a fost îndepărtat din paradis.  După acest eveniment, porunca nu mai deținea nicio autoritate - omul a fost îndepărtat de pom și de fructele acestuia, prin urmare omul nu mai putea încălca această poruncă.

Fructul fusese deja mâncat.  Pisica era scoasă din sac.   Calul părăsise hambarul.  Ați prins ideea.

Așadar, ne întoarcem la ideea că nu avem nicio "lege a lui Dumnezeu", în sensul că găsiri de dovezi scrise despre aceasta în Scriptură.

Geneza 3: 22 Atunci Domnul Dumnezeu a zis: "Iată că omul a devenit ca unul dintre noi în cunoașterea binelui și a răului.

Omul cunoaște binele și răul (legea lui Dumnezeu), nu prin vreo revelație de la Dumnezeu, ci... în mod natural... odată ce a mâncat fructul.  Este important să fie așa, altfel rămânem cu acuzația pentru care nu avem nicio apărare: Dumnezeu este un Dumnezeu arbitrar.  Omul trebuie să cunoască diferența dintre bine și rău fără legea lui Dumnezeu; el trebuie să o cunoască prin natura sa, natura inerentă în el odată ce a mâncat fructul.

Geneza 4: 3 Şi a fost că, după un timp, Cain a adus din roadele pământului jertfă lui Dumnezeu
4. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi Domnul a căutat spre Abel şi spre darurile lui 5. dar spre Cain şi spre darurile lui n'a căutat. Şi s'a umplut Cain de mânie şi faţa-i era posomorată 6. Şi Domnul Dumnezeu i-a zis lui Cain: "De ce te-ai mâniat şi de ce-ţi este faţa posomorâtă? 7. Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine primit? Dar de nu faci bine, păcatul stă pitit la uşă: pe tine te pofteşte, dar tu cată să-i fii stăpân!"

Dumnezeu nu a avut nicio considerație pentru Cain și pentru jertfa sa?  De ce?  Dumnezeu se aștepta ca Cain să știe cum să "facă bine".  Pe ce bază s-ar fi așteptat Dumnezeu la așa ceva?

Nu găsesc nicio lege a lui Dumnezeu care să fi precedat aceste versete și pe care Cain ar fi putut să o încalce, nimic din partea lui Dumnezeu care să spună "Nu sunt vegetarian".  Pe ce bază a fost Dumnezeu nemulțumit?  A fost un capriciu, un haos întâmplător, cerințe arbitrare?

Sau a fost altceva, ceva care nu era scris sau vorbit, poate ceva insuflat în om la crearea sa?  A fost ceva din pomul cunoașterii binelui și răului?  Dacă da, nu avem cuvintele, nici Adam sau Eva nu au auzit vreun cuvânt.  Prin simplul fapt că au mâncat fructul, au descoperit legea... în mod natural?  Legea naturală?  Este aceasta ceea ce au transmis urmașilor lor?

Nu știu, dar știu că, indiferent ce a încălcat Cain, nu există nicio "lege a lui Dumnezeu" care să-l avertizeze împotriva acestui lucru.

Continuând cu acest pasaj:

8. Si Cain a zis catre Abel, fratele sau: "Sa iesim la camp!" Si a fost ca'n timp ce erau ei pe camp, Cain s'a aruncat asupra lui Abel, fratele sau, si l-a omorat. 9. Si a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Unde este Abel, fratele tau?" Iar el a zis: "Nu stiu; nu cumva sunt eu paznicul fratelui meu?...". 10. Si a zis Domnul: "Ce-ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga spre Mine din pamant. 11. Si acum, blestemat sa fii de pamantul ce si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau. 12. Cand vei munci pamantul, el nu-ti va mai da puterea lui; ratacitor vei fi si fugar pe pamant!"

Exista o lege împotriva crimei?  Dacă da, ea nu este consemnată nicăieri în versetele care preced acest pasaj.  Pe ce bază l-a pedepsit Dumnezeu pe Cain?  Nu exista o "lege revelată".  Cum se poate întâmpla acest lucru?  A fost din cauza fructului?

Pe repede înainte....

Geneza 6: 5
Dar Domnul Dumnezeu a vazut ca rautatea oamenilor s'a marit pe pamant si ca toata inchipuirea din gandul inimii lor era fara'ncetare numai spre rau.

Ce răutăți?  Ce răutate?  Arătați-mi legea revelată, arătați-mi regulamentul scris.  Sau, oare omul cumva doar "știe".  Dacă da, cum?

6.
Si S'a cait Dumnezeu ca l-a facut pe om pe pamant, si S'a mahnit intru inima Sa. 7.  Si a zis Domnul: "Sterge-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pan' la dobitoc si de la taratoare pan' la pasarile cerului, caci Ma caiesc ca le-am facut".

Pedeapsa asupra întregii rase umane (cu excepția lui Adam și a familiei sale, după cum știm)?  Pentru ce?  Ne aflăm cu mult înaintea celor Zece Porunci aici.

11. Pamantul insa se stricase in fata lui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicie. 12. Si a cautat Domnul Dumnezeu spre pamant, si iata, era stricat; caci tot trupul isi stricase calea sa pe pamant.


A spus vreodată Dumnezeu că violența este rea?  A descris El vreodată "corupția"?  Nu avem nicio dovadă în acest sens.  Totuși, dacă pedeapsa urma să fie atât de severă, nu este oare potrivit ca omul să fi fost avertizat?  A fost vorba de fruct?

În cele din urmă (și după pedeapsa devastatoare a potopului), primim prima lege "revelată" (și relevantă), în capitolul 9:

4.
Numai carne cu viata ei - sangele - sa nu mancati. 5. Cat despre viata voastra - sangele -, pentru ea voi cere socoteala 1 de la toata fiara; si de la fratele omului voi cere socoteala pentru viata omului. 

6. Cel ce va varsa sange de om, de catre om ii va fi sangele varsat, caci dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut Dumnezeu pe om.

Totuși, înainte de aceasta, Cain a fost pedepsit.  Cum putea el să știe?  Înainte de aceasta, toată omenirea, cu excepția lui Noe, a fost pedepsită.  Pe ce bază au fost judecați?

Și tot nu avem nimic despre furt, lăcomie etc.  Crima - asta e tot.  Ei bine, asta și interzicerea de a mânca carne cu sânge.  Nimic mai mult.  Și doar o singură familie a supraviețuit....

Concluzie

Cain a fost pedepsit.  Pe ce bază?  Toată omenirea, cu excepția lui Noe?  S-a înecat.  Dar cu ce au greșit?

Mă întorc la comentariul care a dus la această postare:

Dacă ați petrece o fracțiune de timp studiind și promovând legea lui Dumnezeu, așa cum faceți cu așa-numita lege naturală, poate am putea deturna judecata lui Dumnezeu asupra acestei națiuni.

Cine a promovat legea lui Dumnezeu înainte de Moise, sau cel puțin înainte de cele două legi date lui Noe?  Poate că întreaga omenire ar fi putut fi salvată de un Dumnezeu care pedepsea în mod arbitrar.

Dar știm că nu asta a făcut Dumnezeu.  Omul nu a fost pedepsit în mod arbitrar; omul a fost pedepsit cu dreptate.  Pe ce bază?  Poate că a fost atunci când Dumnezeu a suflat în om?  Cel mai probabil, a fost atunci când a mâncat fructul.  Pe această bază, omul cunoștea legea lui Dumnezeu, omul cunoștea diferența dintre bine și rău... și a cunoscut-o în mod natural.

Iar prin încălcarea legii lui Dumnezeu, înțeleasă în mod natural, omul a fost pedepsit pe bună dreptate.

Epilog

Unii se referă la mâncatul fructului ca fiind "păcatul originar".  Poate că, mai potrivit, acest eveniment ar trebui să fie denumit "însușirea originară a cunoașterii binelui și răului".  Cu alte cuvinte, a fost însușirea originară a legii naturale, scrisă pe inima omului.

Această lege naturală, ca și natura decăzută pe care fiecare dintre noi o moștenim ca urmare a acestei prime încălcări a primei porunci a lui Dumnezeu, este transmisă fiecăruia dintre noi - urmașii lui Adam și ai Evei.

Și iată de ce niciun om nu are nicio scuză.

Sursa: http://bionicmosquito.blogspot.com/

joi, 4 februarie 2016

Rezistenţa europeană anti-islamică între internet şi batalioane ale morţii (Apocalipsa Europei VII)*



A treia forţă din gigantica înfruntare în derulare, cea atacată de primele două (socialismul internaţional şi islamul) aflate într-o alianţă trasparentă, chiar dacă nu declarată ca atare, este cea a indentitarilor. Unii îi numesc naţionalişti, eu prefer însă termenul de identitar pentru că el înglobează tot ceea ce defineşte identitatea persoanei, în primul rând identitatea spirituală – creştină, în cazul nostru - inclusiv apartenenţa la un neam, o limbă, un teritoriu. Este forţa care contestă sistemul şi guvernările statelor europene pentru deriva lor antiumană, pentru corectitudinea politică, multiculturalismul, aberaţiile ideologice ale căsătoriilor homosexuale, politicii de gen, feminismului antifemeie, pentru terorismul de stat faţă de familie, religia creştină, devenite toate literă de lege. Tot această tabără contestă puternic UE ca formulă globalizatoare pentru impunerea aberaţiilor de mai sus.
Această a treia forţă este cea mai slabă şi cea mai în pericol de a fi învinsă. Şantajul confortului, al recunoaşterii sociale, frica de a nu le pierde, de a nu fi pus la colţ ca un nemernic fascist, rasist, xenofob sau nazist, laşitatea, lipsa de viziune, îi împiedică (sau încă îi împiedică), pe o mare parte dintre cei care simt că lucrurile nu merg de loc cum trebuie, să se manifeste. E adevărat, îngrijorarea, teama lor au un suport extrem de real. Ceea ce se întâmplă acum în Occident începe să amintească până la detaliu de comunismul pe care l-am trăit în Est şi Centru: orice părere critică, orice opoziţie la politica oficială, orice tentativă de protest sunt taxate imediat ca extremism de dreapta, fanatism, rasism, xenofobie, fascism, nazism, islamofobie, discurs al urii. Etichetarea aduce după sine avertismentele poliţiei de a nu-ţi mai exprima nici pe internet criticile, pierderea locului de muncă, arestarea, pierderea proprietăţii, condamnarea, ţintuirea la stâlpul infamiei, respingerea din societatea sănătoasă.
 Primul lucru care trebuie spus este acela că în acest moment forţa identitară nu este organizată, nu are o osatură şi nici o evaluare credibilă, sondajele, care o estimează în jos, fiind atât de uşor de falsificat şi folosind mai ales pentru dezinformare şi propagandă falsă. Mai multe sondaje efectuate în decembrie 2014 arătau că majoritatea populaţiei germane este critică faţă de politica oficială. Unul dintre ele, făcut pentru Der Spiegel în decembrie 2014 arăta că 65 % dintre cetăţeni consideră că guvernul nu ia în seamă îngrijorarea lor privind politica de imigraţie şi de azilare, 28 nu sunt de loc de acord cu ea, iar 34 observau o islamizare crescândă a Germaniei. Un raport al Fundaţiei Bertelsmann completat de o cercetare a TNS Emnid din noiembrie 2014 arăta că 57 % dintre repondenţi considerau islamul un pericol, 40 % se simţeau străini în propria ţară, 24 afirmau că ar dori să împiedice viitoare imigrări muslmane. Vă imaginaţi cum au evoluat aceste cifre după anul 2015 şi începutul lui 2016. Realitatea arată că, în cofnormitate cu standardele socialiste la zi, majoritatea populaţiei germaniei este rasistă, xenofobă, nazistă. Oare aşa să fie? Sau e doar îngrijorată, critică, dezamăgită, supărată?
Forţa identitară se găseşte, mai ales zona reacţiilor populare, la începutul implicării sale active fie pe internet, fie prin mitinguri şi marşuri, fie prin acţiuni de organizare a unor gărzi civile/formaţiuni paramilitare, sau la nivelul unor acţiuni agresive anarhice împotriva sistemului şi a migratorilor. După cum este şi firesc, numai unele dintre aceste forme de organizare sunt transparente, declarate, vizibile. O bună parte, care estimăm că va creşte, din cauza poziţionării autorităţilor în mod deschis de partea islamiştilor, va rămâne ascunsă, ilegală, clandestină. La 70 de ani după începerea celui de-al doilea război mondial, în Europa începe să se ţeasă o reţea densă de organizaţii de partizani. Cei mai mulţi dintre protestatari se autodenumesc patrioţi. În continuarea textului voi folosi această denumire.
Internetul este, deocamdată, principalul loc de confruntare, pe care îl stăpânesc identitarii şi datorită căruia au obţinut primele victorii. Aici se adună şi se răspândesc informaţiile, cetăţenii nemulţumiţi îşi spun of-ul, se comunică, se mobilizează, se organizează. Datorită lui s-a aflat de agresiunile de la Koln şi din celelalte oraşe germane, de multe alte acte de agresiune ale migratorilor, sau de actele de revoltă ale indigenilor. Aici este principala tribună a partidelor şi organizaţiilor care nu trec de bariera „mediei mincinoase” cum este catalogată media principală de către protestatari.
Cu toţii, şi cei de pe internet, şi cei de la mitingurile paşnice şi cei din formulele organizate sunt calificaţi de propaganda politico-civico-mediatică la putere, ca nazişti deşi criticile, cererile, propunerile, obiectivele lor sunt la ani lumină de ceea ce a caracterizat nazismul. Citiţi aici „tezele de la Dresda”. Veţi descoperi nişte revendicări de bun simţ şi întru nimic rasiste sau naziste. Despre multe dintre formulele clandestine, probabil, nu vom şti nimic mai mult timp, până când va veni vremea ieşirii la suprafaţă pentru înfruntarea deschisă. Unele deja acţionează. Evident este multă naivitate, entuziasm momentan, lipsă de pregătire, chiar prostie, greşeli, renunţări, dezertări, suişuri şi coborâşuri. Pe ansamblu însă asistăm la o multiplicare substanţială a manifestărilor de opoziţie la politica de islamizare a Europei de Vest.
În cele ce urmează voi semnala principalele planuri de dezvoltare a rezistenţei europene, cu nominalizări şi cu exemple de formule de organizare şi tipuri de acţiuni.
Pe nivelul politic, în ultimii ani şi, mai ales în ultimele luni, partidele identitare, etichetate şi ca eurofobe, islamofobe, au înregistrat avansuri considerabile situîndu-se în multe state vest-europene în primele trei poziţii. Frontul Naţional (Franţa), Partidul pentru Libertate (Olanda), Alternativa pentru Germania (ajunsă acum cîteva zile pe locul 3), Partidul Poporului (Danemarca), Partidul Poporului (Elveţia), Partidul Libertăţii (Austria), Noua Alianţă Flamandă (belgia), Partidul Finlandezilor, Partidul Progresului (Norvegia), Partidul Democrat (Suedia); Partidul pentru Independenţă (Marea Britanie) sunt cu toatele partide de peste 15 %, în creştere, prezente în parlamentele statelor respective şi uneori chiar în coaliţii de guvernare. Ele sunt din ce în ce mai populare în rândul bărbaţilor cu vârsta sub 30 de ani, comunică un studiu publicat la Bruxelles de centrul britanic de reflecţie Demos, extinderea islamismului fiind percepută ca o ameninţare şi unind tot mai multe persoane în Europa. Studiul poate fi citit aici: http://www.demos.co.uk/project/populism-and-its-moral-siblings/.
Aceste partide plus altele mai mici sau din Europa Centrală şi de Sud-Est s-au reunit săptămâna trecută la Milano, într-o primă mare întâlnire pan-europeană după formarea în iunie 2015 a unui grup parlamentar european “Europa Naţiunilor şi a Libertăţii”.
Pe un alt nivel avem zona civică, formată din mii de organizaţii civice cu o asumare identitară mai largă, sau nişate doar pe un anumit segment al problematicii, cât şi formule înscrise ca ong dar considerate grupuri sau mişcări politice, date fiind revendicările lor cu referire exclusive la politică.
Cea mai cunoscută dintre acestea este PEGIDA (Patrioţii europeni împotriva islamizării Vestului), născută în octombrie 2014 la Dresda, care a reuşit să scoată în stradă, la marşurile din seara zilelor de luni, mii şi zeci de mii de oameni – de la câteva zeci la înfiinţare, la 7.500 în peste numai două luni, în decembrie 2014. O cercetare a institutului Emnid din decembrie 2014 arăta că 53 % dintre germanii din estul Germaniei şi 47 % dintre cei din vest manifestau simpatie pentru demonstraţiile Pegida. La comemorarea recentă a atacurilor de la Charlie Hebdo au participat  40.000 de manifestanţi, după evaluarea Pegida, 25.000 după cea a politţiei. Pegida are mai multe surori în Germania cu nume adaptatee după localităţile în cre activează: Fragida (Frankfurt), Bogida (Bonn), Legida (Leipzig), Dugida (Dusseldorf), Dagida (Darmstadt) etc. Modelul Pegida a fost preluat de grupuri din alte state, recent anunţându-se lansarea Pegida Irlanda, al 15-lea din afara Germaniei.  Mişcarea are 200000 de simpatizanţi pe pagina de Facebook.
Cam în aceeaşi perioadă în care partidele se întâlneau la Milano, la Roztoky, în apropiere de Praga (Cehia) se întălneau reprezentanţii Pegida Germania şi ai altor 13 mişcări similare din Europa, unele filiale locale ale Pegida din alte state, pentru a pune bazele coaliţiei “Fortăreaţa Europa”. S-a semnat declaraţia de la Praga în care se afirmă că “istoria civilizaţiei vestice poate să ia sfârşit în curând prin cucerirea Europei de către islam” şi s-a anunţat organizarea de marşuri de protest în 6 februarie în 14 ţări printre care Elveția, Italia, Estonia, Franţa, Finlanda, Germania, Austria, Polonia, Republica Cehă și Slovacia.
În faţa indiferenţei poliţiei, cetăţenii europeni se organizează în gărzi civile/formaţiuni paramilitare (vigilante groups) care îşi propun patrularea pe străzi pentru protecţia localităţilor adică a cetăţenilor şi a locuinţelor. Contestate de autorităţile centrale şi locale şi de către poliţie, respectivele initiative funcţionează deja în oraşe din Germania, Finlanda, Suedia, Belgia, Olanda, Danemarca.
Primul grup lansat în Gernania a fost în 7 ianuarie 2016 cel din Dusseldorf denumit “Dusseldorf veghează”, asumat ca o ligă pentru protecţia cetăţenilor. În numai o zi de la lansare avea deja 2300 de membri. Ca răspuns la citici, fondatorul grupului a accentuat faptul că acesta nu-şi propune acţiuni de justiţie sau de violenţă, ci numai să fie “prezent şi atent” la evenimentele publice importante, în serile din weekend şi în jurul punctelor nevralgice, cum ar fi unităţile de învăţământ. În opt zile grupul avea deja 13.000 de membri şi patrule pe străzi.
Un grup similar „Kassel veghează” s-a format în Kassel în 26 ianuarie şi avea deja în 29 circa 2000 de membri, patrulele fiind organizate prin mesageria WhatsApp şi Facebook. Populaţia poate sesiza infracţiunile de pe mobil, iar membrii grupului, ca şi în toate celelalte cazuri de astfel de patrule, încearcă să oprească agresiunea şi să reţină agresorii până al sosirea poliţiei.
Printre oraşele în care s-au organizat astfel de gărzi civile sunt cele cu filiale Pegida dar şi altele, cum ar fi hamburg, sau Flensburg la graniţa cu Danemarca. Nu e nicio supriză că în timp ce nu reuşesc să prindă, sau eliberează migratori, care au săvârşit agresiuni sexuale, distrugeri, atacuri, jafuri, poliţia s-a dovedit deosebit de vioaie atunci când a fost vorba de membrii patrulelor civile, arestându-l chiar şi pe Ivan Jurevic, eorul din Koln (cel care a salvat 4 femei la Koln) după ce acesta s-a alăturat unei astfel de patrule.
În Finlanda  a apărut un grup numit „Soldaţii lui Odin”, ai cărui membri, purtând jachete negre şi pălării cu însemnele „S.O.O”,   patrulează pe străzi în mai multe oraşe în care au fost găzduiţi azilanţi, pentru a proteja cetăţâenii de „intruşii musulmani”.
O altă formă de formă de rezistenţă sunt revoltele spontane.
În noaptea de joi spre vineri, tinerii musulmani corsicani care controlează cartierul Jardins de l’ Empereur din Ajaccio, s-au gândit că n-ar fi rău ca, cu ocazia “sărbătorii satanice” a Crăciunului, să le facă un botez surpriză pompierilor din oraș. Adică, să organizeze și la Ajaccio, ceea ce în Franța continentală a intrat demult în tradiția urbană: pe cât de cunoscuta, pe atât de nocturna “guet apens”. Asta a fost cauza.
Pompierii trimiși la locul incendiului au realizat că nu este în regulă ceva și au încercat să întoarcă mașina. Prea târziu, erau deja înconjurați de câțiva zeci de “tineri” cagulați care, după ce au spart cu pietre geamurile mașinii, au atacat vehiculul de intervenție cu bare de fier și sticle cu acid clorhidric. Conform mărturiei unuia dintre pompieri, nu s-a strigat “Allah Akbar”, ci doar “Cărați-vă corsicani murdari” și “Aici nu sunteți la voi”! Normal, cartierul al cărui nume amintește de cel care i-a înfrânt pe musulmani la Abukir a devenit azi o parte din Dar Al – Islam. Doi pompieri și un polițist au fost răniți. Nu s-au efectuat arestări. Până aici “procedura” a fost respectată ad-litteram.
Dar Corsica nu este Franța. În noaptea aceea, pompierii răniți au fost vizitați la spital de rudele lor, iar a doua zi circa 600 de corsicani au luat cu asalt Jardins de l’Empereur, strigând “Arabi Fora” (Arabii afară) și “Aici suntem la noi”! Un “lacaș de rugăciune” musulman (neautorizat) a fost atacat, geamurile sparte, iar interiorul lui vandalizat. Numai intervenția salutară a forțelor de ordine a împiedicat ca situația să scape total de sub control. Acesta a fost efectul cauzei.- relatează Bogdan Calehari.
În 18 ianuarie, în oraşul Heesch, a patra revolta anti-invadatori din Olanda, a adunat în centrul oraşului peste 1000 de protestatari, care au atacat clădirea consiliului local cu diverse proiectile (ouă, pietre, lemne) (Anterioarele revolte avuseseră loc în Gendermalsen, Steenbergen şi Purmerend) în timpul unei şedinţe a consiliului în care se discuta construcţia unui centru pentru refugiaţi de 500 de locuri.
Vineri, 29 ianuarie, în centrul Stockholmului, în timpul unui marş, pe durata căruia au fost distribuiţi fluturaşi cu sloganul “ Acum e de ajuns”, peste o sută de bărbaţi cu cagule negre au atacat imigranţii întâlniţi pe străzi. A doua zi Partidul Democrat a organizat o demonstraţie în timpul căreia s-a cerut demisia guvernului pentru administrarea dezastruoasă a crizei refugiaţilor.
Astfel de revolte, marşuri şi mitinguri spontane, provocate cel mai adesea de intenţia aducerii în locaţităţile respective a unor migratori au avut loc în lunile din urmă cu sutele în toate statele Europei de Vest şi arată, alături de celelalte forme orgaizate de rezistenţă, o mobilizare tot mai amplă a europenilor. O forţă puternică, dar încă haotică şi condusă adesea doar de dorinţa confruntării, o formează suporterii echipelor de fotbal. În măsura în care aceştia reuşesc să depăşească această pornire, să înţeleagă cu adevărat fenomenele şi să se disciplineze, va constitui o component viitoare extrem de importantă a rezistenţei antiislamice.
Dar cea mai dură şi poate mai expresivă şi mai eficientă formă de rezistenţă este cea ascunsă, cea difuză, a anonimilor din populaţia largă. Date fiind ordinele de a ţine secretă revolta populaţiei, cifrele reale sunt rareori date publictăţii de către poliţie sau prezentate de media. Totuşi, un articol recent din  Tageszeitung (TAZ) despre natura tot mai violentă a mişcării anti-invazie, dezvăluia că poliţia germană înregistrase deja, în primele 25 de zile ale lui 2016, 35 de atacuri ale unor clădiri pentru refugiaţi. Conform lui TAZ, patrioţii germani înfăptuiseră, în perioada ianuarie-noiembrie 2015, 12.660 de infracţiuni anti-imigranţi, printre care 1005 împotriva unor clădiri şi a unor refugiaţi (de cinci ori mai multe decât în 2014), 846 de agresiuni violente (doar 28 în 2014), 92 de incendieri de aşezăminte (doar 6 în 2014). Atacurile au culminat cu aruncarea unei grenade, vinery 29 ianuarie, asupra unui astfel de centru.
În Suedia, patrioţii suedezi incendiază centrele pentru azilanţi în ritmul de unul la două zile, astfel că guvernul şi autorităţile locale au început să ţină secrete adresele locaţiilor în care sunt găzduiţi migratorii, iar poliţia efectuează în permanenţă raiduri nocturne cu elicopterele pentru a încerca să prevină noi atacuri.
Cele de mai sus sunt numai câteva exemple, linii directoare pentru a înţelege ceea ce se întâmplă de această parte a baricadei. Din citirea a sute de articole, de pe zeci de site-uri, a informaţiilor prezentate de surse oficiale, sau independente, de observatori, comentatori şi analişti, reiese o tot mai hotărâtă şi mai amplă replica faţă de politica de islamizare forţată a Europei şi de disoluţie a identităţii persoanei ca fiinţă complex construită în jurul unei axe spiritual verticale.
Cum pe de altă parte, monitorizările legate de incidentele, infracţiunile, crimele comise de migratori ne arată zilnic astfel de evenimente, tot mai multe, tot mai diverse, tot mai îndrăzneţe, este de aşteptat să crească nemulţumirea şi revolta şi să se înmulţească acţiunile rezistenţei. Desconsiderarea premeditată a siguranţei şi bunăstării cetăţenilor obişnuiţi va duce, ca răspuns la actele de violenţă şi de crimă ale migratorilor, la intrarea în acţiune a unor “plutoane ale morţii” organizate de foşti militari şi poliţişti, inclusiv personal din serviciile secrete, activi sau retraşi din activitate. Iar în timp, la aceştia va ajunge destul armament, dacă nu a ajuns deja, pentru a organiza o rezistenţă armată în previzibilele ciocniri sîngeroase care vor urma şi care vor conduce spre războaie civile în toate statele vest europene.
Pentru că tot vorbim despre arme, să ne întoarcem către populaţie şi înarmarea voluntară a acesteia. Comerţul de specialitate din Germania a înregistrat creşteri de peste 600 % în anul 2015 faţă de 2014 de vânzări ale produselor pentru autoapărare, de la sprayuri cu piper la pistoale şi carabine. Evenimentele din Koln, crimele din Suedia şi Austria şi violurile tot mai numeroase au făcut ca luna ianuarie 2016 să stabilească noi recorduri, unii comercianţi având vânzări cât pentru tot anul precedent.

Va urma.


*Nu am nimic cu islamul la el acasă. Pot să am reţineri, pot să fiu oripilat, aşa cum pot să fiu şi fascinat de unele, sau de altele, dintre feţele lui. Dar îl respect şi îi respect opţiunile. Nu-i cer să se schimbe. Nu-l condamn. nu-l resping, nu vreau să-l democratizez în contra specificului lui, nu-l acuz, nu-l urăsc.
Dar am împotriva lui tot ceea ce mă îndreptăţeşte să-mi apăr familia, aproapele, neamul, credinţa, atunci când vine la mine acasă şi îmi impune, cu biciul, satârul, glonţul sau cu bomba, să fiu aşa cum vrea el.
Acest text nu este îndreptat împotriva islamului, ci urmăreşte să semnaleze o foarte apropiată catastrofă civilizaţională, războaie inter-rasiale şi interconfesionale în care şi o parte dintre musulmanii atraşi în Europa sunt, de fapt carne de tun, să-i demaşte pe adevăraţii vinovaţi şi să ofere posibile soluţii pentru supravieţuire.

De acelaşi autor, pe aceeaşi temă:



sâmbătă, 30 ianuarie 2016

"Minori" musulmani refugiaţi în Suedia




 La fel ca refugiatul "minor" din Austria sunt zeci de mii de personaje de peste 20 de ani care pretind că sunt minori neînsoţiţi şi beneficiază de avantaje ce depăşesc visurile unui român mediu. Iată doi din Suedia.
Saad Alsaud în centrul fotografiei din stânga, un copil refugiat neînsoţit de părinţi, într-o imagine din 2012 când a fost declarat cel mai rapid suedez de 14 ani.  În dreapta, Ahmad Farid, fotografiat în 2011 când avea "16 ani" şi se juca cu un ursuleţ în timp ce discuta şi râdea cu reporterul suedez de la un ziar din Malmo.  Nu-i aşa că sunt "drăguţi mititeii"?!

duminică, 1 martie 2015

Când şi cum să-ţi elimini opozanţii



Dincolo de tragedie, de semnificaţia, implicaţiile şi urmările sale, asasinarea lui Boris Nemţov se poate dovedi un prilej nimerit pentru a răspunde la întrebarea: Câtă încredere putem avea în ceea  ce ne spune (că face şi că nu face) Puterea?
Nu vreau să afirm că cei de la Kremlin - Putin, mai exact - au aranjat asasinarea lui Nemţov. Aşa cum nici nu pot să contest această ipoteză. Nuanţa pe care vreau să o aduc opiniilor pe care le-am văzut expuse prin presă – în special la televiziuni - se referă la poziţia, la prima vedere raţională, cum că Putin are mai mult de pierdut din eliminarea acestuia acum şi că, în mod normal nu ar avea de ce să fie implicat în evenimente, ba chiar ar fi fost interesat ca ele să nu fi avut loc, aşa că trebuie să fie scos din ecuaţie. Adică, pe scurt, ar fi fost cel mai prost moment pentru o asemenea acţiune de eliminare a adversarilor politici.
          Dar dacă, de fapt, este cel mai bun moment? Dacă ieşim din această logică simplă şi directă şi ne punem întrebarea:  Ce moment mai bun ar putea alege Puterea  (mai ales o Putere arogantă şi plină de sine) pentru a-şi elimina adversarii politici decât atunci când, logic, toate argumentele raţionale spun că nu ar fi trebuit să o facă? Când este în lumina reflectoarelor şi toţi ochii sunt pe ea? Când pare cel mai departe de motivul, locul şi ora crimei? Când poate să te privească în ochi şi să râdă de tine pentru că nu poţi dovedi nimic,  în timp ce se miră condescendentă de puţina minte pe care o ai ca să ajungi să o bănuieşti? Când poate să vină şi să spună: Sunteţi nebuni, acum, cu toate bubele pe cap, când oricum mi se orchestrează tot soiul de campanii de defăimare, eram atât de tâmpită să-mi fac singură una ca asta? Măi băieţi, veniţi-vă în fire, hai că suntem ocupaţi, avem treabă, nu ne arde de prostii. Mai ales că ea înfiinţează comisia de anchetă şi coordonează cercetările?
          De aici încolo, cred că investigaţia (mai curând ipotezele şi construcţiile noastre deductive) trebuie să rămână deschisă oricărei dezvoltări. Chiar dacă nu vom afla prea curând - sau, niciodată - adevărul. Căci, din păcate, în umbra unui regim în care oamenii sunt omorâţi pentru că au opinii contrare; în care pe fundalul revendicării independenţei republicilor caucaziene înglobate cu forţa în marea Rusie, cel puţin la fel de legitimă ca aceea, recunoscută de Kremlin, a separatiştilor din Ucraina, nu am aflat încă un răspuns mulţumitor în legătură cu "orchestrarea" unora dintre aşa-zisele atacuri teroriste şi cu intervenţia deplorabilă, a forţelor speciale  (cum ar fi la şcoala din Beslan unde au murit 330 de persoane dintre care 196 de copii), nu te poţi aştepta să afli decât adevărul acestuia. Care poate să fie foarte departe de adevărul evenimentelor. Şi pe care, chiar dacă este real, ajungi să nu îl mai crezi tocmai pentru că minciuna stă zilnic cu autorităţile la masa (o ştim, din păcate, şi din experienţa cu guvernanţii noştri).

          Şi, pentru că tot vorbim despre Putere, adevăr şi mincină, să ilustrăm cu câteva concluzii dintr-o mult mai amplă dezbatere organizată de Europa Liberă pe 1 septembrie 2014 cu ocazia comemorării a 10 ani de la masacrul din Beslan:

            Editorialistul Radio Svoboda, Vladimir Voronov, povestește că în timpul acelor evenimente s-a aflat chiar lângă școală. „Impresia mea cea mai puternică, - spune Vladimir Voronov, - a fost cea de haos total: în școală erau teroriști și ostatici, iar în afara acesteia – lipsa oricărei coordonări. O mulțime de șefi de nivel local și federal, dar situația rămânea negestionată. Iată de ce nici nu mă miră prea mult faptul că chiar și după 10 ani versiunea oficială e plină de găuri negre și lucruri nespuse până la capăt. Iar întrebarea cea mai importantă care rămâne fără răspuns continuă să fie: cine a organizat atacul terorist – cine l-a planificat, cine a ales obiectul atacului și cine a tras nemijlocit de sforile care i-au pus în acțiune pe păpușile-marionete – pe teroriști”.        
           Vladimir Voronov: „Pe data de 3 septembrie nu putem spune că a fost o operațiune de salvare a ostaticilor – nu a existat o operațiune ca atare în acest sens, a fost doar haos și dezordine”.
Opinia este împărtășită și de editorialistul de la Novaia Gazeta, Elena Milașina:
           Elena Milașina: „Deja la sfârșitul primei zile toate persoanele oficiale știau că cifra reală a ostaticilor depășește mult 300 de persoane. Datele oficiale, care însă nu au fost făcute publice vorbeau despre peste 800 de ostatici și între 30 și 50 de teroriști. Presei însă i s-au comunicat date cu privire la 17 ostatici, apoi 120. Pe 2 septembrie numărul declarat de ostatici a ajuns la 354 și acolo s-a blocat. Supraviețuitorii povesteau ulterior că teroriștii au fost înfuriați de acest lucru. Și da, convingerea mea și a altor experți este că dacă atunci, pe 1 septembrie 2004, s-ar fi dat cifra reală a ostaticilor, dacă s-ar fi spus în presă că acolo sunt peste 800 de copii, asta ar fi determinat puterea să acționeze altfel, ar fi existat o altfel de presiune din partea societății. Și atunci serviciile speciale ruse nu s-ar fi pregătit doar pentru o operațiune în forță. Iar scopul operațiunii care a urmat a fost unul evident – de a-i lichida pe teroriști cu orice preț. Și pentru asta au fost folosite toate resursele, inclusiv cele informaționale. Deci, convingerea mea este că dacă s-ar fi spus cifra reală de ostatici, bilanțul tragediei ar fi fost mai puțin dramatic”.
          Avocatul Iurii Ivanov, unul dintre membrii Comisiei Beslan, creată pentru a elucida circumstanțele tragediei, spune că o mare parte din responsabilitatea pentru numărul mare de victime revine președintelui rus Vladimir Putin. Acest lucru însă a fost ascuns de Comisia Beslan, era practic un subiect tabu:
          Iurii Ivanov: „Suntem o țară autoritară, cu un regim autoritar. Tot ce se întâmplă, mai ales deciziile de un astfel de dramatism, au loc cu girul președintelui. Este evident că președintele a dat ordin să fie nimiciți teroriștii cu orice preț. Președintele oricărei țări are dreptul să adopte decizii la limită în situații extreme. Iar Putin a avut două asemenea situații – Beslan și Nord-Ost - și ambele le-a gestionat mizerabil – în ambele cazuri jumătate din victime au murit pentru că oamenilor nu li s-a acordat ajutor medical la timp. În cazul cu Beslan, sala sportivă a ars, fără să vină pompierii, două ore și un sfert și în consecință aproape 170 de copii au ars de vii sau s-au sufocat.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...