Se afișează postările cu eticheta conservatori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta conservatori. Afișați toate postările

vineri, 19 martie 2021

Uniunea Europeană finanţează, cu banii contribuabililor europeni, reţeaua ong-urilor lui Soros din întreaga lume. Numai în 2019 peste 100 milioane euro!

 

OPEN SOCIETY a creat o rețea mondială de ong-uri care promovează o agendă de stânga a frontierelor deschise, LGBTQ, avortul, venitul de bază universal, combaterea discursului urii, și a partidelor de dreapta, toate sub pretextul „drepturilor omului”, după cum arată un nou raport al Parlamentului European. Raportul Echo Chamber:  The Quango Feedback Loop a fost lansat de European Center for Law and Justice, subsidiara UE a ACLJ. a lui Jay Sekulow.

Comisia Europeană finanțează o gamă largă de organizații neguvernamentale (ong-uri) care sunt aproape exclusiv de stânga, şi care fac lobby pe lângă guvernele membre ale UE și la UE însăși pentru a-și continua agenda politică și pentru mai multă finanțare”, scrie raportorul pe bugetul UE, Joachim Kuhs, „creând astfel o buclă de feedback finanțată de contribuabili și o „cameră ecou” care discriminează pe nedrept conservatorii și încalcă obligațiile UE față de neutralitatea politică”.

Aceste ong-uri ale „societății civile” sunt „adesea legate de rețeaua de stânga centrată pe Fundația pentru o societate deschisă (OSF) și organizațiile asociate; Care au perfecționat practica de a sifona euro contribuabililor pentru lobby politic în favoarea unei agende de stânga a No Borders, a migrației ilegale, a campaniilor mass-media împotriva politicienilor și opiniilor conservatoare, care sunt delegitimate ca așa-numitul „discurs de ură”, afirmă Kuhs.

Departe de a fi organizații „neguvernamentale”, multe dintre aceste ong-uri au devenit astfel organisme cvasiguvernamentale (quangos) pe care UE și guvernele le utilizează pentru a-și externaliza agendele politice și activismul pe cheltuiala contribuabililor, atacând și subminând guvernele conservatoare din țările membre ale UE și din străinătate, în special din Israel, dar, de asemenea, în Europa de Est, Africa de Sud, India, Brazilia, Myanmar și chiar în SUA.

Biroul lui Kuhs a identificat o finanțare de 98.108.326 EUR (116.667.478 USD) pentru proiectele de stânga ale UE în anul 2019 doar pentru ong-urile afiliate la OPEN SOCIETY. Din cauza lipsei de transparență, cifra reală este probabil mult mai mare.

Kuhs a scris pentru Gateway Pundit  despre aproximativ 13.124.712 EUR (15.607.513 USD) cheltuiţi de Comisia Europeană pentru ong-uri și organizații anti-Israel în 2019. Gateway Pundit a relatat deja despre 30 milioane EUR (35 milioane USD) pe care UE le-a cheltuit pentru ong-uri cu legături cu OPEN SOCIETY în Europa în 2019. UE a finanțat, de asemenea, grupuri legate de radicala Muslim Brotherhood cu 1.869.141 EUR (2.222.726 USD) în 2019, după cum a raportat Gateway Pundit.

În Balcani, UE a cheltuit cel puțin 4.117.137 EUR (4.895.975 USD) pentru ong-urile legate de OSF (Open Society Foundation) în 2019, în special în Macedonia de Nord, Serbia și Kosovo. OSF Macedonia a primit 1.225.528 000 EUR de la UE în 2019 pentru proiectul „Stay @ School – Action for Inclusion of Roma in Primary Education” și 199.998 EUR pentru proiectul „accesul la justiție pentru cei mai marginalizați”.

Civil Organization Institute for Human Rights Skopje a primit 66.043 de euro pentru proiectul „Drepturile omului pentru toți”. Proiectul media Metamorphosis a primit 997.394 € în 2019 pentru “creșterea implicării civice în Agenda digitală”. Reactor – Research in Action a primit 1.241.535 EUR pentru proiectul „Promovarea egalității de gen prin procesul de aderare la UE”. Margins Skopje a primit 140.000 de euro pentru proiectul „Accesul la justiție pentru comunitățile marginalizate”. 12.002  de euro au fost alocate pentru proiectul „Consolidarea capacităților: Explorarea rolului tinerilor în reconciliere și consolidarea păcii”.

58.213 de euro au ajuns la Islamic Youth Forum North Macedonia, care isi enumera printre obiectivele sale “incurajarea valorilor islamice universale” si “protejarea tinerilor de abateri”.

În Kosovo,
Balkan Investigative Reporting Network a primit 397.204 de euro pentru “Întărirea rezilienței actualilor și viitorilor jurnaliști ai Kosovo” 2019. Aproape un milion de euro au fost alocați între Metamorphosis North Macedonia (997,394 €) și Open Data Kosovo, Centrul pentru transparență și responsabilitate în cercetare Serbia (CRTA) și ong-urile din Estonia, Albania și Muntenegru pentru proiectul „Creșterea implicării civice în Agenda digitală”. Peste un milion de euro au fost alocați Reactor North Macedonia (1,241,535 euro), Kosovo Women’s Network și ong-urilor din Albania, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Suedia pentru proiectul „Promovarea egalității de gen prin procesul de aderare la UE”.

În Africa de Sud, UE a cheltuit cel puțin 3,599,614 EUR (4,280,552 USD) în 2019 pentru ong-urile  care urmăresc agenda de stânga avansată de OSF-uri, cum ar fi Southern Africa Human Rights Litigation Centre (SALC), care „sprijină avocații pentru drepturile omului în Africa de Sud cu consultanță juridică, suport tehnic și finanțare de specialitate”. SALC este un proiect comun al International Bar Association’s Human Rights Institute (IBAHRI) și al Open Society Initiative for Southern Africa (OSISA). SALC a fost finanțat cu 1,992,350 000 EUR de către UE în 2019, împreună cu alte 5 de ong-uri, pentru proiectul “Out & Proud: LGBTI Equality and Rights in Southern Africa.”

African Policing Oversight Forum, care enumeră fundațiile societății deschise printre finanțatorii săi principali, a primit 475,000 EUR din partea UE pentru „Dezvoltarea capacității Serviciului de Poliție sud-african de a preveni și de a răspunde la violența xenofobă și la infracțiunile motivate de ură conexe”.

Ong-ul Gender Links, care are Fundațiile Societății Deschise printre sponsorii săi, a primit 142,500 EUR din partea UE pentru „a pune capăt violenței bazate pe gen a comunității din Botswana”.

Gender links și Women and Law in Southern Africa Research Trust (WLSA), partener al OSISA, au primit 989.764 EUR din partea UE pentru „Responsabilizarea socio-economică prin politici, legislație și acțiuni sensibile la gen” în Lesotho.

În urmă cu 7 de ani, India, condusă de conservatori, nu era încă supusă la lecţiile Societății deschise, după cum arăta NGO Monitor în 2014: „OSF nu sprijină nici o organizație din India.” Acest lucru pare să se fi schimbat acum: În discursul său anual de la Forumul Economic mondial de la Davos 2020, George Soros a anunțat că vom cheltui 1 miliard de dolari pentru “lupta împotriva naționalismului”, ţintind în special guvernul Narendra Modi din India. În februarie 2021, după cum a raportat Jack Posobiec, activista schimbării climatice Greta Thenberg a provocat indignare în India prin accidentally tweetingun Toolkitpentru declanşarea de revolte violente, probabil un produs al rețelei OSF.

 

În 2019, Ong-urile afiliate la OSF din India au fost finanțate de UE cu cel puțin 4.596.255 EUR (5.465.728 USD), inclusiv proiecte precum “WorkFree – Slavery, Work and Freedom: What Can Cash Transfers Contribute to the Fight for Decent Work?” cu 1.499.203 EUR, inclusiv 100.000 EUR pentru INBI Foundation (India Network for Basic Income) și 75.001 EUR pentru OpenDemocracy UK. 947.591 000 EUR au fost donați de UE către Childfund finanțată de OSF pentru „Consolidarea organizațiilor societății civile în vederea promovării emancipării femeilor în Uttar Pradesh de est”. 854.725 000 EUR au fost alocate „Habitat for Humanity India” pentru „Un model de întreprindere socială care să permită femeilor marginalizate să beneficieze de un acces sporit la servicii și drepturi legate de îmbunătățirea habitatelor”. 544.736 euro au mers la Foundation for Social Transformation și National Foundation for India pentru “Nelăsând pe nimeni în urmă: Construirea de căi pentru pace în Nord-Est, prin implicarea societății civile și liderilor de tineret“. 750.000 EUR au fost primiți de World Organization against Torture (OMCT) din Elveţia, care a primit 1,470,000 $ din Open Society în 2019 și de la diferite grupuri indiene.

George Soros a înființat un OSF officeîn Myanmar 1994, care a fost făcut propagandă  pentru minoritatea etnică musulmană Rohingya din 2015, care acum primește o acoperire neobișnuit de largă în mass-media occidentală. În 2019, UE a plătit cel puțin 5.499.750 EUR (6,540,137 USD) pentru proiecte derulaste în Myanmar, inclusiv „Gendered Land and Extractives Action for Social Accountability” împreună cu Oxfam înfiinţată de Soros,(200,000 EUR), „Cultural Bridges”, împreună cu ActionAid finanțată de Soros (1.999.750 EUR), „Strategic and integrated Response to Online Hate Speech and Disinformation Campaigns in Myanmar” împreună cu Phandeeyar Foundation finanţată de Soros (1,500,000 EUR). 1,198,683 EUR și 601,317 EUR au plecat de la UE pentru “Safeguarding Journalists and Freedom of Expression in Myanmar”, cu Canadian Centre for Law and Democracy finanțată de OSF.

3.979.975 000 EUR (4.732.866 USD) au fost alocate EU Aid Volunteerspentru programe care includ “Supporting and Complementing Humanitarian Aid” (€1.389.319), “Supporting Gender Mainstreaming in Humanitarian Action” (€1.261.361), “Building Resilience Through Gender and Youth Leadership in Humanitarian Action” (€1.329.295), inclusiv €113.333  pentru “ActionAid Myanmar”, iar restul pentru grupuri “ActionAid” din Brazilia şi Zimbabwe.

În Brazilia lui Jair Bolsonaro, de asemenea o țintă preferată pentru stânga globală, 1.000.000 0 EUR au plecat de la UE către I
nstituto de Tecnologia e Sociedade pentru “Exposing Bot Disinformation in Brazil”. €330.000 s-au dus la Oxfam for “Barrios, Perspectives and Youth: Multidimensional Inequities  in Local Politics of Developing Nations”. €1.338.854  s-au dus la Rede Jubileu Sul for “Civil Society Protagonists in Macroeconomic Politics,” şi €1.300.000 pentru “Habitat for Humanity Brazil” pentru “Strengthening the National Network  of the Urban Reform Forum” – pentru un total de cel puţin €3.968.854 ($4,719,642) de la UE pentru proiecte ale OSF in Brazila.

€6.993.936 ($8.316.978) au plecat pentru proiectul “Food Wave” for “Empowering Urban Youth for Climate Action” în Brazilia şi în lume, împreună cu  ActionAid.

UE a finanțat chiar și ong-uri cu sediul în SUA, cu cel puțin 26.984.681 EUR (32.089.373 USD) în 2019. 494.681 de euro au mers la Groundswell International  pentru protecția climei în Haiti, care a primit 900.000 de dolari de la Open Society în 2016. 300.000  EUR din fondurile UE pentru perioada 2019 au fost alocate Institute for Women’s Policy Research, alsofinanţatr de asemenea de Open Society. €24,690,000 a dat UE către World Bank’s International Bank for Reconstruction and Development (IBRD), whicare a primit $1.585.000 de la Open Society 2017-2018. Şi $1.500.000 s-au dus la International Rescue Committee, care a fost finanţat cu  $75000 de către Open Society  în 2018.

La 1 martie, raportorul pentru bugetul UE pe 2019, Joachim Kuhs, a decis să amâne descărcarea de gestiune a Comisiei Europene pentru bugetul pe 2019, din cauza numeroaselor întrebări nerezolvate. Comisia pentru controlul bugetar va vota în 22 martie această moţiune şi dacă  ceilalți membri ai Comisiei aprobă sau nu cele aproape 100 de milioane de euro cheltuite pentru Ong-urile de stânga.

Sursa:  https://www.thegatewaypundit.com/2021/03/brazil-india-usa-eu-funding-worldwide-open-society-network-116-million-2019/?utm_source=Email&utm_medium=the-gateway-pundit&utm_campaign=dailyam&utm_content=daily

duminică, 12 mai 2019

Unde este partidul pentru ROEXIT care să câştige alegerile şi să scoată România din ghearele imperiului??


Toate partidele naţionaliste, suveraniste, independentiste şi consevatoare din România susţin integrarea europeană şi cea euro-atlantică. Două cepe putrede. Sau două otrăvuri sigure pentru ceea ce a mai rămas din ceea ce odată era poporul român, învingător smerit a peste 6 milenii milenii de istorie. Timp în care s-au ridicat şi prăbuşit multe imperii. Cum ar fi, în curs, Europa Occidentală şi SUA.
Din ce cauze această situaţie neagră aici la noi? Din cea a serviciilor (interne şi externe), aflate la comanda mafiei globaliste, dar şi din cauze care ne privesc personal: lipsă de cultură, lipsa de informare, lipsă de iniţiativă, lipsă de viziune şi de voinţă.
De-a valma, o mulţime de specialişti în fotbal, femei şi politică, bine intenţionaţi sau bine-manevraţi, ne asigură că nu se poate face nimic, că meciul e pierdut, că nu avem şanse, că o astfel de direcţie nu are succes aici, unde oamenii sunt încă vrăjiţi de mirajul îmbogăţirii cu orice preţ în şi prin intermediul UE. (Ca şi cum bogăţia ar ţine neamul, oricum ar fi dobândită ea, cu compromisuri care ţin de anularea personală şi comună, şi nu demnitatea, curajul, credinţa, tradiţiile.) Şi în parte au dreptate, căci manipularea şi prostia nu lucrează numai cu minciuni; dar până la un punct. Acel punct în care un grup de români, adunaţi într-un partid vin să le propună românilor o schimbare majoră -cum ar fi un Roexit, recuperarea bogăţiilor naţionale, a valorilor, construirea unei economii proprii, scoaterea serviciilor şi armatei  de sub conducerea străiniulor şi altele asemenea; nu lozincile copiate de la unii la alţii sub formă de principii, obiective, programe şi care toate propun imposibilul: o Românie demnă şi prosperă în această Uniune Europeană.  
Un partid care să propună DEMNITATE pe bune şi AUTO-ADMINISTRARE reală a ţării. Ceea ce nu s-a întâmplat încă.
Că, totuşi, se poate ne-au arătat-o o serie de partide identitare/suveraniste/naţionaliste, care s-au ridicat în mod miraculos în numai câteva săptămâni sau luni de la înfiinţare până la a fi pe primele locuri ale politicii din acele state. Unul dintre ele este "Brexit party" al lui Nigel Farage.
Anunţat în 20 ianuarie 2019, înscris în United Kingdom Electoral Commission în 5 februarie 2019, este astăzi, la 3 luni de la înscriere, pe primul loc în cursa pentrru alegerile europene după cum o arată graficul de mai jos:

 

departe în faţa laburiştilor şi conservatorilor, ceea ce transformă participarea Marii Britanii la aceste alegeri într-un al doilea referendum, cu mari şanse de a-l confirma pe primul.
În ceea ce priveşte poziţionarea pe plan intern, în perspectiva viitoarelor alegeri generale, Brexit party se găseşte pe locul 3, în creştere permanentă, în timp ce laburiştii şi conservatorii, care încă îl depăşesc, destul de debil, scad permanent.



O să-mi spună unii că e altă ţară, altă situaţie, alţi oameni alte şi alte .... Pot veni cu exemple de aici din est şi centru, avem exemple de peste tot care ne arată că e posibil, dar că trebuie să porneşti la drum. Cât despre handicapul lipsei unor figuri carismatice şi universal cunoscute - cum e cazul lui Farage - am să vă răspund că este un argument al lipsei de inteligenţă, imaginaţie şi informare. Se poate şi fără Farage. Cam cum a putut echipa de fotbal a Islandei la campionatul european din 2016.
Mai multe despre starea actuală a Brexit party găsiţi aici:
https://www.zerohedge.com/news/2019-05-12/only-way-brexit-farage-surges-again

vineri, 7 aprilie 2017

Dragi creştini: Nu mai e îndeajuns să muncim, să ne creştem copii şi să sperăm că vom fi lăsaţi în pace. Trebuie să luptăm; altfel pierim!

Autor: Jonathon Van Maren
Traducere: Paul Ghiţiu
O nemulţumire obişnuită în cercurile pro-viaţă: De ce este adesea atât de greu ca oamenii credincioşi să fie implicaţi în cauzele sociale? Ştim că creştinii fac şi ei avorturi, lucru care ne afectează pe toţi personal. ştim că creştinii sunt, în cea mai mare parte, foarte împotriva avortului – deci nu sunt în dezacord cu mişcarea pro-viaţă. Atunci, ce îi împiedică pe atât de mulţi oameni să se implice?
Apatia este una dintre cauze. Dar adevăratul motiv este o atitudine care e mult mai adâncă. Răspunsul e simplu: oamenii care merg la biserică sunt, adesea, persoane tradiţionale, conservatoare. Şi nu fac referire aici la niciunul dintre acei termeni prin care obişnuieşte analiza politică să descrie poziţiile politice specifice. Înţeleg pur şi simplu că ele sunt persoane care vor să muncească, să-şi crească copii şi să fie lăsate în pace.
„Aţi întâlnit vreodată un părinte a nouă copii care să fie un activist democrat?” a întrebat Dennis Prager în cadrul unei întâlniri. Au râs cu toţii. Chiar dacă poate că nu toţi ştiau de ce e atât de amuzant – era totuşi un gând absurd. Un astfel de părinte, presupune fiecare, ar avea lucruri mai bune de făcut. Oameni ca bunicii mei, care au imigrat practic fără niciun ban în Canada din Olanda în 1953, au început să lucreze pământul, au crescut 11 copii în ferma pe care au construit-o cu sudoare, sânge, trudă şi lacrimi. Erau prea ocupaţi cu creşterea copiilor şi asigurarea hranei pentru a da atenţie cârâielilor feministelor canadiene sau altor activişti.
Aici se ascunde problema pe care o are mişcarea pro-viaţă şi pro-familie în a recruta persoane conservatoare, care să implice cultura pentru a combate relele sociale ce infectează societatea noastră: Este în mod fundamental străină de „activism”. Însăşi expresia „activist conservator” pare a fi ceva de genul unei contradicţii în termeni. Conservatorii şi tradiţionaliştii obişnuiţi nu vor să schimbe lumea. Ei vor să trăiască în ea şi să nu fie deranjaţi.
Este vorba despre însăşi esenţa cuvântului – „a  conserva”. În mod evident diferit ca temperament de „liberal”, care înseamnă acţiune de „liberalizare”. De aceea, mulţi oameni credincioşi şi mai neîncrezători vor considera că cuvântul „activism” poartă cu el un damf de liberalism. Ambrose Bierce a definit în mod strălucit diferenţa dintre cele două temperamente atunci când a definit un conservator ca fiind „Un politician care este îndrăgostit de relele existente, spre deosebire de un liberal care vrea să le înlocuiască cu altele”.
Şi astfel ajungem la descoperirea neplăcută din prezent că, dintr-o perspectivă culturală, tradiţionaliştii şi conservatorii au fost înfrânţi pe toate fronturile în războiul cultural. În cea mai mare parte nici nu ne-am manifestat. Ne-am crescut familiile, am construit ferme şi afaceri şi am fost prezenţi la ceremoniile religioase, în timp ce revoluţionarii secularişti au cucerit industria divertismentului, media, universităţile şi, în final, sistemul de educaţie public, care acum serveşte supus ca o conductă pentru „valorile” seculare. Rugăciunea este dată afară, teoria sexului liber este băgată înăuntru şi mulţi conservatori de vârstă mijlocie au avut recent ocazia să se înece cu cafeaua în timp ce se holbează la ziarul lor: „Cum au putut să se schimbe atât de repede lucrurile?”
Ele, desigur, nu s-au schimbat foarte repede. Revoluţia sexuală s-a declanşat în urmă cu peste 60 de ani. Dar doar acum, pentru prima dată, oamenii încep să se trezească şi să realizeze că ceea ce se întâmplă nu este ceva ce se poate ignora, deoarece, foarte repede, a început să ni se întâmple nouă. Deja, influenţele industriei de divertisment şi ale pornografiei sunt evidente la tineri. este motivul pentru care publicaţiile creştine deplâng apariţia “ateiştilor sexuali” – oameni care încă cred în Dumnezeu, dar nu consideră că regulile Sale se aplică vieţii lor sexuale. Bisericile din toată America de Nord îi pierd masiv pe tineri pentru că sistemul public de educaţie face ceea ce este pus să facă: să planteze scepticismul, să submineze credinţele oricărui copil dintr-o familie creştină, şi apoi îi trimite la universitate pentru ca facultăţile de acolo să termine treaba. Acesta este motivul pentru care un uriaş număr de creştini îşi pierd credinţa în timpul universităţii.
Nici guvernul nu ne mai lasă în pace. După cum am mai scris  referitor la războiul din Ontario privind educaţia sexuală, guvernul are nevoie de posibilitatea de a reeduca copiii după valorile seculare ale sistemului lor secular şi va porni războiul cu părinţii pentru dreptul de a face astfel. În unele state europene copii sunt luaţi de lângă părinţii lor pentru că credinţele creştine îi pot „afecta” pe copii – iar unii universitari deja anunţă că creştinătatea persoanei va fi în curând „tratabilă”.
Conservatorii doresc să fie lăsaţi în pace să-şi crească copii. Din nefericire ei nu vor fi.
Seculariştii nu au avut niciodată intenţia de a ne lăsa să ne croim enclave în care să putem trăi în pace  – iar legislaţia, precum Alberta Bill 10, care îi va forţa pe cei ca fac şcoala acasă, sau în şcolile particulare, să-şi schimbe programa privind educaţia sexuală, este pur şi simplu cea mai recentă dovadă.
Rolurile s-au inversat. Acum ideologia progresivă seculară este status quo-ul, după ce s-a infiltrat şi s-a stabilit în fiecare instituţie importantă.  Ei au câştigat un nou status quo pe când noi, tradiţionaliştii, am rămas cu nimic pe care să-l putem „conserva”. Nu mai putem fi Chamberlain care cedează teritoriu bucată cu bucată – suntem de fapt broasca din oala cu apă fierbinte şi trebuie să ne decidem cum să înfruntăm aceste uzurpări pentru a păstra libertatea de care avem nevoie ca să trăim ca creştini într-o societate care ne tratează cu tot mai mult dispreţ.
Cum mai poate fi cineva un conservator într-o societate în care nu i-a mai rămas nimic de conservat şi totul pentru a se lupte? Este o întrebare presantă, iminentă, care necesită atenţia noastră. Sarcina dublă de a trece copiilor noştri credinţa noastră creştină şi de împiedica guvernul de a interfera în acest proces era odată uşoară – puteam trăi şi să-i lăsăm şi pe alţii să trăiască. Aceasta a fost însă o strategie nefericită, în special pentru că ignora masiva pierdere de viaţă prin avort care avea loc în oraşele şi cartierele noastre. A ne ridica pentru vecinii noştri pre-născuţi nu este numai o „cauză”, ci şi o poruncă biblică. Şi acum, este în chiar interesul nostru să ne implicăm. Nu sunt numai copiii altora pemtru care trebuie să ne facem griji, ci chiar ai noştri. Nu vom mai avea liniştea de a ne creşte copiii în felul în care au făcut-o părinţii şi bunicii noştri. A venit momentul să-i spunem Adevărul puterii.
Sursa: LifeSiteNews

joi, 23 februarie 2017

Facebookul platformă a terorismului. Conservatorii urmăriţi şi interzişi. Pentru statul mondial, Zuck reprimă libertatea exprimării opiniei.



Articolul „Facebook vrea să mă izoleze”al Cynthiei Farahat (editorialist al cotidianului egiptean Al-Maqal), de pe Middle East Forum, mi-a amintit de discrepanţa dintre miile de cazuri de acest tip şi prezentarea aurită a FB din recenta scrisoare a lui Zuckerberg (în continuare Zuck, se potriveşte mai bine cu faţa lui). O scrisoare politică, o declaraţie politică, care vine să confirme ceea ce am scris recent despre visul imperiului mondial al lui Zuck şi care ne oferă o perspectivă „roz bonbon” asupra viitorului DACĂ vom fi cuminţi şi vom face ce ne spune el.
Articolul Cynthiei, care ne arată o altă faţă a basmului, porneşte de la o „ciocnire” personală cu politica de reprimare şi de intimidare de pe FB, mai precis descoperirea că cititorii şi comentatorii ei de pe FB primeau următorul anunţ-ameninţare:
Recent aţi comentat o postare a Cynthiei Farahat. Vrem să fim siguri că ştiţi cine poate vedea că interacţionaţi cu postările. Pentru a afla mai multe verificaţi Privacy Basics.
Acţiunea FB vine în continuarea altora, de pe întreg globul, dar mai ales din spaţiul Occidental, prin care echipa acesteia încearcă să izoleze, să vâneze şi să interzică persoanele implicate în susţinerea valorilor spirituale şi morale identitar-creştine şi libertatea opiniei.
Ne spune Zuck ceva în scrisoarea lui despre această parte întunecată a FB-ului? Nici vorbă. Totul e bine, numai unii oameni „e răi”. Ideea principală din scrisoarea lui Zuck, declarată imediat „manifest” de către progresişti, este aceea că rezolvarea tuturor problemelor actuale stă în puterea statului mondial către care ne conduce „prietenosul” zeu al progresului întrupat în FB.
Istoria este povestea despre cum am învăţat să fim împreună în număr tot mai mare – de la triburi la oraşe şi naţiuni.... Astăzi suntem în faţa unei noi etape. Cele mai mari oportunităţi actuale sunt globale – răspândirea prosperităţii şi a libertăţii, promovarea păcii şi a înţelegerii, ridicarea oamenilor din sărăcie şi accelerarea ştiinţei. Provocările noastre cele mai mari cer de asemenea răspunsuri globale – cum ar fi înfrângerea terorismului, lupta cu schimbarea climei şi prevenirea pandemiilor. Progresul cere acum umanităţii să treacă de la oraşe şi naţiuni spre o comunitate globală.
Lăsând de o parte lipsa completă a autocriticii, textul de mai sus este o gargară de cea mai proastă calitate intelectuală şi chiar manipulativă (conceput pentru persoane spălate pe creier, fără cultură, sau jalnic oportuniste).
De exemplu, pentru Zuck, omenirea a trecut de la triburi la oraşe şi naţiuni. De ce? Pentru că aşa trebuie să arate istoria rescrisă, care susţine argumentaţia necesităţii şi implacabilităţii statului global: trib-oraş-naţiune-Terra. Zuck nu pare a fi auzit de regatele şi imperiile antichităţii şi ale tuturor etapelor istorice următoare.  Şi nu ar fi de mirare, la anii lui (32) şi la cum se face şcoală progresistă azi. Oricum ar fi, este jalnic şi arată cine ne croieşte viitorul, sau/şi cât de tâmpiţi îi crede Zuck pe supuşii săi de pe FB (care, în marea majoritate, au desfiinţat atât scrisoarea cât şi autorul).
De la istorie, Zuck trece la oportunităţile pe care le deschide statul mondial: properitate, libertate, pace, înţelegere, bunăstare, un viitor stat stângist mondial. Chiar aşa? Păi nu e deja Occidentul socialist şi nu funcţionează globalizarea  stângii, bine mersi, de atât timp cu rezultatele: sărăcie, dictatură, terorism, războaie între state, dar mai ales în interiorul acestora, ură, genocid, pogromuri, purificare etnică, migraţie, restrângerea libertăţii de opinie, avorturi, sexualitate agresivă şi opresivă? Şi toate astea nu numai în lumea a treia, ci şi în Occident, ba în chiar inima acestuia, SUA, în care astăzi 50 % dintre americani beneficiază de o formă de asistenţă socială. Unde clasa de mijloc este într-o regresie acută, unde societatea este împărţită între 1 % cei care au şi conduc şi 99 % care se luptă pentru supravieţuire.
Zuck ne vorbeşte „înălţător” despre eforturile Fb pentru a conecta oamenii, familiile, prietenii. Nu recunoaşte nimic din numeroasele reproşuri care sunt aduse companiei. Cynthia, în schimb, ne dezvăluie o altă imagine.
Cu o lună în urmă, am raportat o pagină de propagandă teroristă pentru recrutare şi am primit următorul mesaj: „Am revăzut pagina pe care o raportaţi ca fiind o incitare credibilă la violenţă şi am descoperit că ea nu încalcă Standardele noastre de comunitate.” Pagina pe care am raportat-o este foarte periculoasă şi se spune că ar fi administrată direct de Abdul Rahman al-Sudais, imamul principal al Marii moschei de la Mecca. Acestui predicator al terorii wahhabiste i-a fost anterior interzisă  intrarea în SUA şi Canada din cauza incitărilor la anihilarea evreilor, creştinilor şi hinduşilor şi este cunoscut pentru că îi numeşte pe evrei „porci şi maimuţe”.
Această pagină de FB face apel zilnic la omorârea evreilor, creştinilor, budiştilor şi ateilor. Ea găzduieşte regulat concursuri cu premii, cum ar fi telefoane, maşini de spălat şi excursii la Mecca. Premiile sunt acordate celor care distribuie cât mai mult propaganda lor jihadistă pe FB.
Acesta este numai un exemplu al numeroaselor pagini de terorism pe care le-am raportat în decursul anilor. FB nu a acţionat niciodată împotriva site-urilor raportate, dar Fb încearcă să mă izoleze pe mine ca parte a politicii lor de eliminare a opiniilor conservatoare sau obiective.
În septembrie trecut, foşti angajaţi FB au recunoscut că ei suprimau zilnic ştirile de interes pentru cititorii conservatori din secţiunea de ştiri de mare impact - vezi aici.
PS1 - În timp ce redactam acest text am primit semnalarea unui alt caz, care întăreşte spusele Cynthiei şi afirmaţiile mele. Elizabeth Johnston, care administrează popularul blog conservator  "The Activist Mommy," afirmă că FB i-a suspendat contul pentru trei zile şi i-a şters o postare în care spunea că cartea „Leviticul” din „Vechiul Testament” (şi nu ea) condamnă homosexualitatea ca „detestabilă” şi „dezgustătoare”. Mai multe despre acest caz la http://www.christianpost.com/news/facebook-suspends-christian-homeschool-moms-account-over-posts-citing-bible-on-homosexuality-175521/.
PS2- În articolul de mai sus veţi găsi şi referirea la cazul lui Kristi Merritt, care pentru a protesta împotriva impunerii de către Obama a toaletelor comune a postat nişte poze în care apărea în diverse costumaţii împreună cu un carton cu o întrebare. De exemplu: Dacă m-am îmbrăcat aşa sunt eu oare Russell Wilson (un jucător de fotbal american)?
PS3 – O simplă căutare de net vă va duce către multe alte cazuri. În ceea ce priveşte scrisoarea lui Zuck, voi reveni mai pe larg într-o analiză viitoare. 

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...