Se afișează postările cu eticheta cioloş. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cioloş. Afișați toate postările

vineri, 12 aprilie 2019

Cei care l-au ucis pe Ceauşescu şi i-au omorât, chinuit, schilodit, terorizat pe români din 1944 până astăzi



Este momentul. Este în mod clar acel moment când cad măştile, se dau cărţile pe faţă, sunt anunţaţi câştigătorii reali. Şi ei sunt: COMUNIŞTII! Noii comunişti. Aceiaşi comunişti.Ciuma roşie.

Spuneam, în textul Diavolul în istorie şi în politică. Adam şi Eva, paleo-comunişti? , publicat în urmă cu doar câteva zile, că comunismul nu a fost învins, nu a fost stârpit, ci doar retras în culise pentru a apărea în travesti. Că el este o manifestare făţişă şi declarată a Răului, este lupta diavolului cu Dumnezeu, răzvrătirea perpetuă a acestuia împotriva lui Dumnezeu.

Diavolul este real, de aceea el nu trebuie relativizat. Şi nici nu trebuie să cădem în plasa minciunii sale, cum că nu există. Răul l-a însoţit şi hărţuit pe om încă de la crearea sa; cum am putea să credem că, acum, deodată, el a încetat, sau, în curând, va înceta să existe? Lumea nu este ameninţată cu distrugerea de un monstru sau de extratereştri; ea este ameninţată, pe o parte de uneltele răului, de slugile sale, de mercenarii săi, adică, pentru perioada modernă şi contemporană, de cei care au finanţat şi impus comunismul sub toate formele sale, de la Revoluţia Franceză până la neo-marxismul de astăzi, pentru a aduce pe lume supunerea faţă de diavol în  noua ordine mondială, adică în ordinea lui. Pe de altă parte de noi înşine, de pactizarea cu el, de agrearea lui, de încântarea şi grabnica cedare în faţa ispitelor lui.

Cazul procurorului-securist-comunist-torţionar Lazăr este acel moment în care brusc se petrece o relevare a unui adevăr, o developare a unei imagini reale. În acest caz, imaginea comunismului şi a comuniştilor din România, tropăind prin sţngele şi peste cadavrele victimelor lor.

Şi nu existenţa acestuia, şi a altora, în funcţii importante, vitale ale statului român, în prezent şi în toţi cei 30 de ani care au trecut, este dezvăluirea cea mai importantă, ci dezgolirea comunismului, împărat al zilei, în toată nuditatea şi hidoşenia sa.

Nu refuzul acestuia şi al altora de a-şi recunoaşte greşelile, nu refuzul de a pleca din posturile pe care le ocupă, ca aleşi sau numiţi, sunt cele mai grave elemente ale cutremurătoarelor şi pe deplin clarificatoarelor evenimente.

Nu, nici măcar seninătatea şi impertinenţa cu care îşi expun ticăloşia.

Ci, reacţia celorlalţi, a anticomuniştilor de tradiţie şi de meserie, a celor care şi-au făcut din anti-comunism un stindard, un blazon şi o „sacră” misiune publică. Apărarea de către aceştia a lui Lazăr, descins direct din infernul concentraţionar comunist şi a "duduii" Kovesi, şefă de securitate, Piteşti, Aiud, Jilava, canal, Deltă pe stil nou este developarea cea mai crudă, mai fără cosmetizări, mai clară a minciunilor, uneltirilor, abuzurilor, agresiunilor, reţelelor, slugilor şi stăpânilor, ticăloşilor şi ticăloşiilor pe stil nou, „democratic”.

Îi apără vremelnicul ocupant al birourilor de la Cotroceni, marele „anti-comunist”, cel care ar fi trebui să fie preşedintele românilor şi nu e decât o jalnică unealtă a Ocultei. Marele justiţiar, la rândul lui, penal.

Îi apără pnl-ul, care se laudă de 30 de ani cu lupta anticomunistă şi jertfele înaintaşilor lor. Ce rămâne din această luptă? Cum se simt cei care se văd jertfiţi mereu şi etern?

Îi apără aceste două expresii ale mizeriei şi decăderii naturii umane, usriştii şi cioloşiştii. Ca să nu mai vorbim că în beţia minciunii în care trăiesc, primii tocmai ce porniseră cu tam-tam lupta lor împotriva comunismului:  Deputații USR Cristian Ghinea și Vlad-Emanuel Duruș au depus o propunere legislativă privind interzicerea organizațiilor și propagandei comuniste în România, se arată într-un comunicat al partidului.

Campania este explicată de noul ideolog al usr, Andrei Caramitru, o caricatură de Robespierre al zilelor noastre:

Lecția de istorie – de ce comunismul este o ideologie criminală

.....

Problema lor este că – deși se cred “intelectuali” – nu sunt capabili să citească. Așa că o să le explic mai jos cu câteva citate ca să înțeleagă. Pe scurt – ideologia comunistă militează clar pentru o perioadă (lungă) de “dictatură a proletariatului” în care dușmanul de clasă este eliminat fizic. Este similar cu ce spunea Hitler – doar că pentru el inamicul erau evreii. Pentru comuniști inamicul este “burghezul” – inclusiv toți cei care se opun comuniștilor. Toți trebuie omorâți pentru ca “omul nou” să apară. Metoda pe care o susțineau explicit era cea a Revoluției Franceze și teroarea ghilotinelor.

Îi apără fiul de miliţian cu grade şi, probabil, „fapte” mari, umilul slujbaş al Globalistei, Cioloş, fost, la rândul lui, securist.

Îi apără acea intelectualitatea „elitistă”, care a supt, până ce a făcut crampe la gură, în aceşti 30 de ani, din sângele bugetar al naţiunii, anticomunistă, dar care premiază un securist-procuror-torţionar-comunist. Adică, nişte lichele care îşi fac meseria ticăloasă şi îşi duc în tihnă existenţa sulfuroasă.

Îi apără tineri care habar nu au ce a însemnat pe bune comunismul, sau care sunt plămădiţi din aceeaşi plastilină bună pentru a fi orice e nevoie şi care nu vor altceva decât să parvină.

O întreagă bucată din societatea românească s-a prăbuşit brusc în mizerie, derizoriu, lichelism, crimă, genocid. S-a întors cu fundul în sus, deodată, împins de evenimente, acest aisberg al ticăloşiei fără limite; îi putem vedea dimensiunile uriaşe şi întunericul anihilant ascunse sub oglinda minciunii şi îi putem simţi duhoarea pestilenţială. Căci iadul e îngheţat, întunecat şi puturos.

Măcar, acum ştim cum stăm. „Suntem în clar” cu mulţi dintre ei. Avem nişte modele de developare pe care le puteam aplica şi altora. Nu ne mai facem iluzii. Şi nici nu-i vor mai crede mulţi când se vor da mari anticomunişti.

Nicolae şi Elena Ceauşescu au murit ca să nu vorbească. Dar şi ca un ritual prin care duhul demonic trece de la cei care şi-au făcut datoria către cei care le vor continua opera. Şi dacă în 1944 comunişti erau cât de un pluton, şi ăia în mare parte informatori ai siguranţei, iar comunismul a fost introdus prin teroare, astăzi sunt mulţi cei care l-au îmbrăţişat de bună voie. NOUA CIUMĂ ROŞIE!

Şi pentru ca ei să se bucure de această îmbrăţişare a trebuit să moară, să sufere, să-şi vadă viitorul distrus, din 1944 şi până în 2019 milioane de români. Din păcate, se pare că nu vor fi ultimii.

miercuri, 18 noiembrie 2015

Minciuna merge mai departe cu guvernul bâlbâit şi măsluit al domnilor Iohannis şi Dragnea



Bâlbâit:
·         nominalizări şi retrageri de candidaţi ca într-un serial de telenovelă;
·         program de guvernare de acelaşi tip telenovela făcut, refăcut, depus şi retras de la parlament în episoade, dintre care ultimul chiar în ziua votului;
·         greşeli elementare pentru personaje cu o aşa de bună cunoaştere a UE, şi pentru nişte candidaţi cu aşa cv-uri, cum ar fi: renegocierea MTO (MTO sau obiectivul bugetar pe termen mediu  este un indicator care măsoara echilibrul bugetar structural al unei ţări la un anumit moment. El este asumat prin programul de convergenta pe care fiecare stat membru UE il redacteaza si il trimite Comsiei Europene, in conformitate cu cerintele Pactului de stabilitate si de crestere semnat şi de România), care nu poate fi renegociat; schimbarea Constituţiei de către guvern (???), sau schimbarea legilor electorale în ultimul an dinaintea alegerilor, la fel de imposibile;
·         un program final care nu conţine mai nimic concret (spune dl Cioloş că urmează a se consulta cu colegii săi şi apoi cu parlamentul ), o sumă de enunţuri vagi, pălării croite din limbaj birocratic (într-o scriere fără diacritice, cu o punctuaţie specifică limbii engleze - de unde probabil că au fost copiate şi tradus) pentru ansambluri vaste de strategii şi măsuri posibile fără termene şi fără certitudini.
 Măsluit:
Păi şi naşul prezidenţial şi finul guvernamental au afirmat că este vorba de un guvern de tehnocraţi făcut de mânuţa nominalizatului. Mai mult chiar, l-am auzit în discursul final – dar nu prima oară – pe Dacian Cioloş afirmând cu emfază că a ales pentru guvernul său pe cei mai buni tehnocraţi. Las deoparte chestia asta cu cei mai buni, lucru imposibil de stabilit de dl Cioloş în câteva zile, după cum ar fi extrem de greu de stabilit în mult mai multe zile, de echipe profesioniste (relativismul unei astfel de declaraţii ne duce însă către zona naivităţilor lingvistice ale unui personaj mai degrabă tehnic, dar şi spre limbajul lozincard de dinainte de 1990, când întotdeauna erau aleşi cei mai buni dintre cei buni). Dar cum stăm cu guvernul de tehnocraţi, pe care, ne-a asigurat alesul preşedintelui, l-a însăilat de unul singur, într-un exerciţiu de figuri libere, fără ingerinţe, sau figuri impuse de la partide? Un răspuns ne dă preşedintele UDMR, Kelemen Humnor:
Am constatat că PSD a rămas la guvernare în continuare, deci spatele pentru activitatea guvernamentală, pentru iniţiativele guvernului anul viitor, este asigurat. Cel mai puternic şi important minister, cel al Dezvoltării Regionale, condus de cea mai importantă persoană după cea a premierului, cu cel mai mare buget şi care controlează şi administraţiile, deconcentrate, prefecturi este şi rămâne la PSD, prin Vasile Dâncu. Cu tot respectul pentru el, este profesor, sociolog extraordinar de bun, dar este strategul lui Liviu Dragnea, a fost al lui Ponta, al lui Geoană, este un om de stânga, din Grupul de la Cluj, este pesedist, este social-democrat. Cred că din acest motiv, PSD rămâne în acest guvern în continuare”.
Şi Vasile Dâncu nu e singura figură din guvern din zona personajelor fermecate de magia politică a PSDului. Consistentă pare a fi şi prezenţa prietenilor, rudelor, cunoscuţilor unor consilieri prezidenţiali. Ştim, în mare şi cum au stat lucrurile cu PNL-ul. Şi, mai mult ca sigur, că şi UNPR-ul are un oscior pe undeva. 
Mincinoşii şi fraierii
Din păcate, domnul Dacian Cioloş, probabil un bun specialist şi un dedicat funcţionar,  porneşte la drum aplecat sub cocoaşa minciunii pe care tocmai a acceptat-o de la sistem. Ceea ce se întâmplă acum este, în realitate, o perpetuare a minciunii sub care s-a desfăşurat viaţa noastră politică, într-o piesă de teatru de prost gust în care noi suntem fraierii.
Domnul Iohannis, într-un elan tineresc ne-a promis la anunţarea nomnalizării sus-numitului, că începe o nouă eră, că totul va fi resetat, că prin acest om şi guvernul lui profesionalismul, dăruirea, responsabilitatea, cinstea vor reveni brusc şi amplu în politica noastră şi, de aici, în întreaga societate. Nu face pentru prima dată astfel de afirmaţii riscante. În urmă cu un an, după alegera sa, ne-a anunţat, printr-o declaraţie, care ţine fie de aroganţă, fie de naivitate tinerească, fie de puţina cunoaştere a firii umane (fie de o combinaţie a acestora), că din acel moment politica românească se resetează, că suntem la momentul Punct şi de la capăt. Hoţoman bătrân, hârşit prin porturi şi prin politică, Traian Băsescu i-a propus formula mult mai realistă: Punct şi virgulă şi continuarea cu o nouă etapă.  Domnul Iohannis a refuzat-o demn, fără a părea că măcar a auzit-o, şi a trecut imperial. Şi iată că după un an, domnul Iohannis nu marchează cu nimic notabil deviza pe care şi-a şi ne-a propus-o. Trăim în acceaşi făţărnicie, ipocrizie, minciună. Iar momentul Guvernul Cioloş este unul din această ţesătură.
Guvernul nu este tehnocrat şi nu este făcut de domnul Cioloş. Nu era şi nu este posibil. Ar însemna să nu ţină seama de parlament, adică de partide. Ar însemna să aibă în mână nişte cărţi imposibile, sau la poarta parlamentului forţele speciale cu glonţul pe ţeavă. Ar însemna să trăim în altă realitate. Şi nu e aşa. Nimic din toate astea nu s-au întâmplat. Suntem tot în mizerabilul cotidian politic românesc care nu poate fi amputat brusc fără a risca pierderea întregului organism. Este, legal, logic să fie aşa, este realitatea. Dar oare era chiar aşa o problemă ca domnul Iohannis şi domnul Cioloş să vină şi să ne spună acest lucru. Să ne anunţe că astea fiind regulile, trebuie să joace după ele, altfel aruncă în aer şi ce a mai rămas din formula palidă numită democraţie? Să nu ne ia de proşti, ci să ne propună să fim parteneri? Să fie parteneri cu noi, nu cu partidele? Să conteze pe noi pentru a impune partidelor acestora bolnave de ticăloşie, dispreţ, hoţie, egoism atroce o schimbare reală? Să facem schimbarea împreună? Eu zic că puteau. Era un moment excepţional pentru asta, de un dramatism nemaiîntâlnit după 1990, cu o tragedie adâncă în spate, cu moarte şi furie, cu atâţia ochi pe lumea politică, cu atâta revoltă şi cu atâtea suflete pline de speranţă. Dar trebuiau să fie din alt aluat; un aluat care se găseşte tot mai rar în politică, şi nu numai în cea românească. Trebuiau să fie bărbaţi de stat.
O maşinăreală ca atâtea altele
Guvernul Cioloş nu este făcut de dl Cioloş. L-a primit în plic de la PSD, de la Iohannis şi de la PNL (poate a avut şi el voie la 1-2 nume). Aşa cum a primit şi câteva indicaţii valoroase cum ar fi, ca să amintesc doar două, menţinerea actualului aparat administrativ central şi din deconcetrate (90 % pesedist), sau renegocierea MTO pentru a acoperi minciuna stării înfloritoare în care se află România după guvernul Ponta. Vom trece, mai ales din 2017, prin seceta rezultată din aceată politică „binefăcătoare”, prin care banii au plecat către consum şi către hoţii din sistem şi nu către investiţii, sau au rămas ca surplus bugetar bun pentru pomeni electorale ale anului viitor. Bani morţi, care aduc pierderi nu dezvoltare.
Liviu Dragnea spune că PSD lasă în conturi 10 miliarde de euro. Dar ce sunt acești bani? Sunt blocarea investițiilor și lipsa de atragere a fondurilor europene (adică banii economiți de la cofinanțare) din ultimii aproape 2 ani, lipsa care ne scade PIB-ul potențial pe anii 2016 și (drastic) pe 2017.
Nu de 10 miliarde de euro avea economia nevoie : ci de autostrăzi, spitale, digitalizarea administrației etc – cu locurile de muncă aferente, care să mai primenească bugetele sociale.
Acești 10 miliarde sunt tocmai diferența de deficit potențial cu care depășim ținta pe 2016 și care se rostogolește – cu marjă de multiplicare – în 2017.
Pentru fiecare miliard, din cele 10, pe care l-ar fi investit Victor Ponta, s-ar fi întors 3-5-7 miliarde – indice de multiplicare a investițiilor sau pur și simplu bani europeni. Acum multiplicarea funaționează invers: pentru fiecare miliard neivestit, zboară niște zeci bune de procente din deficitul structural peste țintă.
(http://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-pentru-dacian-ciolos-de-10-miliarde-de-euro-mto-de-la-liviu-dragnea.html).
Este adevărat că în formula ultimă a programului renegocierea MTO-ului dispare. Dar cum a ajuns acolo? Cine a scris-o? Cine a aprobat-o? Nu e domnul Cioloş venit de la Bruxelles? Nu stă acolo de vreo 4-5 ani? Nu ştie nici el ce e cu MTO-ul? Sau nici nu avăzut-o pentru că programul era, după cum ziceam, venit în plic?

Nu bâlbele sunt imputabile, nu faptul că nu e un guvern technocrat, nu faptul că l-a primit în plic; toate acestea pot şi puteau fi înţelese şi acceptate dacă erau mărturisite. Şi în această mărturisire şi asumare publică ar fi stat cu adevărat puterea dlui şi guvernului Cioloş, care i-ar fi avut pe români alături şi care nu ar fi avut de dat socoteală decât acestora, nu fiarelor, care acum l-au înconjurat şi îl pun să joace cum vor ele. Bâlbele ne-au ajutat doar să înţelegem ce se întâmplă şi sunt, în final, omeneşti. Imputabile sunt prefăcătoria, minciuna, înscenarea, înşelătoria, dispreţul cinic şi criminal faţă de existenţa celorlalţi.
Noul guvern a pierdut şansa de a fi guvernul Cioloş; el doar îl are pe dl Cioloş carte de vizită. Şi atunci ce mai rămâne? Ce mai rămâne din discursurile frumoase, din plecăciunile către naţiune, din cenuşa în cap, din promisiunile prezidenţiale, din guvernul acesta şi din programul său?
Dincolo de posibila valoare individuală a celor mai mulţi dintre cei cel compun, şi pe care nu o contest, o maşinăreală ca atâtea altele.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...