Se afișează postările cu eticheta bogăţie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bogăţie. Afișați toate postările

sâmbătă, 13 aprilie 2019

Şţiinţa ne spune că: mai bogat nu înseamnă mai sensibil; competiţia diminuează compasiunea.

   Vă voi prezenta în rubrica CINE SUNTEM texte care să ne ajute să aflăm şi să înţelegem răspunsul la această întrebare. Vor fi, mai ales, texte care pun în ecuaţia de egalitate a înţelesurilor spiritualitatea cu ştiinţa, sau invers, sau chiar ştiinţifice pe de-a întregul, uşor de citit şi de digerat de orice cititor cu o pregătire medie. Pentru că dorinţa mea nu este de a vă conecta ca specialişti la informaţii despre noi, sau chiar vechi, dar mai puţincunoscute, descoperiri ci de a încerca să înţelegem împreună CINE SUNTEM.
Abordaţi deci cu curiozitate, relaxare şi curaj aceste texte care, dincolo de unii termeni care vă par necunoscuţi sau greu asimilabili (din contră, textele îi vor descoperi ca fiind foarte uşor de digerat) ne vorbesc despre noi aşa cum nu se obişnuieşte în bombardamentul de informaţii, nefolositoare, superficiale, chiar nocive al televiziunilor, ziarelor, site-urilor dedicate ameţirii şi apoi distrugerii noastre.

Bunăstarea materială pe cântarul spiritului

.........
 .......
 Totuși, nu trăim doar un timp al oportunităților de dezvoltare materială, ci și un timp bogat în înțelesuri spirituale. Psihologia, medicina, neuroștiințele descoperă adâncurile omenești, oferind omului posibilitatea de a lucra direct în interioritatea lui, cu un efect direct asupra propriei vieți și asupra semenilor. E fascinantă această nouă condiție a științei, care este trasă, în virtutea unei cuprinderi cât mai exhaustive a realității, către perspective tot mai încăpătoare. În felul acesta, în rezultatele ei, altădată fragmentate, se întreză­rește acum o legătură tot mai strânsă între ceea ce facem și ceea ce suntem, între modul cum trăim, cu obișnuințele noastre zilnice, și putințele înțelegerii noastre spirituale. Astăzi există locuri din știință unde se afirmă că demersul cunoașterii nu este suficient pentru îmbunătățirea vieții omenești. Se constată, în mod remarcabil, că multe dintre suferințele și afecțiunile de ordin medical cu care ne confruntăm își au originea în dezechilibrele sufletești și în neglijarea coordonatelor spirituale ale vieții.

Ţinte antagonice: bunăstare personală și sensibilitate pentru suferința altora

De fapt, situația aceasta este polarizată. Bunăstarea materială, consolidând condițiile de viață ale omului, descurajează compasiunea. Unele cercetări au evi­dențiat că dispoziția de ajutorare a semenilor este mai puțin frecventă în societățile prospere. Mai precis, experiența acestei emoții cu valențe morale nu e egal distribuită, nici nu e prezentă la întâmplare în structura claselor sociale, ci se pare că este mai prezentă în repertoriul emoțional al persoanelor care provin din clasele de jos1.
Persoanele din clasele socio-economice mai puțin favorizate, având venituri mai mici, prezintă evidente semne de adaptabilitate psihologică și chiar fiziologică la situațiile în care întâlnesc semeni în suferință și trebuie să răspundă adecvat la această situație. Ele sunt mai dis­puse să exprime compasiune cu mai multă ușurință decât persoanele cu o situație economică mai bună. Având un nivel mare de venituri, mai consistent, respectivele persoane nu au parte de multe situații dificile, în care să întâlnească persoane suferinde, și de aceea ele recunosc cu mai multă dificultate expresiile exprimate de semeni. În condi­țiile acestei particularități de sensibilitate, persoanele cu situ­ație economică bună nu pot să ofere cu ușurință răspunsuri potrivite celor încercați de durere. Constatările acestea indică faptul că situarea socioeconomică mai înaltă corelează mai degrabă cu un nivel scăzut de empatie și compasiune2.

Mediul concurențial descurajează spiritul de cooperare

Pe de o parte, unele cercetări au arătat că atât activitățile de cooperare, cât și cele cu caracter concurențial activează o arie cerebrală comună, anume regiunea frontoparietală și regiunea anterioară a insulei. În afara acestora, însă, unele regiuni distincte au fost active, în cele două tipuri de comportamente, sugerând că pot fi în mod distinct asociate cu cooperare și, respectiv, cu expe­riența concurențială. În activi­tățile cu caracter de cooperare, s‑a înregistrat o activitate cerebrală mai intensă în cortexul orbitofrontal, în timp ce experi­ența concurenței a determinat activitate în regiunea parietală inferioară și în cortexul prefrontal medial. Aceste zone distincte indică faptul că cele două tipuri de experiență sunt reflectate distinct și la nivel neuronal. Com­parația a arătat, așadar, că cele două tipuri de interacțiune socială (cooperare vs concurență) corespund stimulării unor regiuni cerebrale distincte.3
Într‑adevăr, în cazul subiec­ților care au lucrat în situații de colaborare, s‑a înregistrat o mai mare activare a unei regiuni din creier implicate de regulă în cogniția socială (este vorba despre joncțiunea temporoparietală). Această regiune ar putea fi, în opinia unor cercetători, zona care ar putea răspunde de motivația pro‑socială, care face pe subiect mai dispus la efort pentru o situație de colaborare. Constatările sugerează că ten­dința unei persoane de a investi mai multă energie în colaborarea pentru unele activități cu caracter pro‑social ar putea corespunde unui tipar în arhitectura și în funcționarea creierului.4

Competiția și conflictul exclud compasiunea

Pe de altă parte, unele studii arată că și la nivel hormonal există indicii semnificative privind situația de cooperare sau de ­conflict. Este bine cunoscut faptul că oxitocina, hormonul iubirii sau hormonul social, corespunde comportamentelor colaborative. Investigațiile neurobiologiei ata­șamentului indică faptul că acest hormon contribuie decisiv la comportamentele de îngrijire și la cele materne5. Oxitocina e implicată, de exemplu, într‑un proces de remodelare a creierului, care se petrece în cazul mamelor, în perioada alăptării. Mai precis, câtă vreme ele hrănesc sugarii la sân, zona din creier ce controlează producerea de oxitocină are mai multe conexiuni, determinând creșterea cantității de hormon6. Pe de altă parte, tendințele agresive corespund unei activi­tăți mai intense a nucleului amigdalian, fiind însoțite de o creștere a nivelului de testosteron. O cantitate mai mare de testosteron în organism poate contribui la diminuarea capacităților empatice ale persoanei umane7. În această privință, unele studii evidențiază prezența unui nivel de testosteron endogen punându‑l în legătură cu o bună colaborare cu persoanele situate în același grup, dar care, într‑un context concurențial, corespunde unei tendințe de ostilitate orientată către cei din afara grupului.8 Practic, unele comportamente sociale sunt semnificativ influen­țate de dinamica neuromodulatorilor care pot susține dispoziția pentru colaborare sau tendința de competiție.9

Mediul concurențial și exigențele vieții spirituale

Date ca acestea ne evidențiază cum maniera în care ne raportăm la lume și la semeni este decisivă pentru întreg ansamblul vieții persoanei. Și, desigur, o poziție centrală în configurarea existenței personale și comunitare o are modul în care ne raportăm la lucruri, la bogăție, la bunăstare.
În cuprinsul constatărilor experiențiale ale Părinților filocalici găsim numeroase conside­rații care indică aspecte asemănătoare: nu orice întrebuințare a lucrurilor este folositoare. Viața sfinților, în special cea a nevoitorilor cuvioși care au lucrat despătimirea și au cultivat virtuțile, indică lucrul acesta: „Folosin­du‑ne cu dreaptă judecată de înțelesurile lucrurilor, dobândim cumpătare, iubire și cunoștință. Iar folosindu‑ne fără judecată, cădem în necumpătare, ură și neștiință”.10
În viețile sfinților, luminate de jertfă și dragoste pentru Dumnezeu și pentru semeni, găsesc tot atâtea lecții despre faptul că ajutorarea celuilalt e posibilă doar în condițiile unei renunțări la mine însumi. Mesajul desprins din viața cuvioșilor și a celor milostivi se situează diametral opus celui obișnuit în competiții și în mediile concurențiale: „Lasă‑te prigonit și nu prigoni! Lasă‑te răstignit și nu răstigni! Lasă‑te nedreptățit și nu nedreptăți! Lasă‑te bârfit și nu bârfi! Fii blând și nu zelos în rău!”11 Cuviosul Isaia Pustnicul ne invită, în aceeași manieră, să luăm aminte la noi înșine „cu amănunțime”, în așa fel încât: „de te va necăji cineva în orice lucru și aceasta îți va aduce supărare și mânie, să taci și să nu grăiești nimic contrar cu ceea ce se cuvine, până ce inima ta nu se va îmblânzi prin rugăciune și astfel va mângâia pe frați. Iar de ți se ivește trebuința să mustri pe fratele și te vezi pe tine aflându‑te în mânie și agi­tație, să nu‑i vorbești lui nimic, ca să nu te tulburi și mai mult, ci când te vezi și pe tine, și pe el în liniște și blândețe, atunci grăieș­te‑i, nu ca unul ce‑l mustri, ci ca unul ce‑i amintești ceea ce a spus cu toată smerita cugetare”.12
.......


Note:
1Cf. Jennifer E. Stellar, Class and Compassion: Socioeconomic Factors Predict Responses to Suffering, 2011 American Psychological Association 1528‑3542/11/$12.00 doi: 10.1037/ a0026508.
2 ‑Datele arată că ritmul cardiac al unei persoane care nu este adaptată la compasiune crește în prezența ­cuiva aflat în suferință, aceasta indicând o stare de stres. Dimpotrivă, evidențiază cercetarea, cel care poate exprima compasiune pentru cei suferinzi are un ritm cardiac mai scăzut, simțindu-se calm în timpul întrajutorării, cf. Jennifer E. Stellar, Vida M. Manzo, Michael W. Kraus, Dacher Keltner. Class and compassion: Socioeconomic factors predict responses to suffering, Emotion, vol. 12, nr. 3, 2012, pp. 449‑459, doi: 10.1037/ a0026508.
3Cf. Jean Decety, Philip L. Jackson, Jessica A. Sommerville, Thierry Chaminade, and Andrew N. Meltzoff, `The neural bases of cooperation and competition: an fMRI Investigation”, în Neuroimage, 23(2), pp. 744-751, octobmrie 2004, doi:10.1016/j.neuroimage.2004.05.025.
4Cf. Raphael LeBouc and Mathias Pessiglione, `Imaging Social Motivation: Distinct Brain Mechanisms Drive Effort Production during Collaboration versus Competition”, în The Journal of Neuroscience, 2 octombrie, 2013, 33(40), pp. 15894 -15902.
5Cf. Antonio Damasio, Eroarea lui Descartes. Emoțiile, rațiunea și creierul uman, Editura Humanitas, București, 2004, pp. 146‑148.
6Cf. Dionysia T. Theodosis ș.a., `Oxytocin induces morphological plasticity in the adult hypothalamo‑neurohypophysial system“, în rev. Nature, vol. 322, 21 august 1986, pp. 738‑740.
7Cf. J. van Honk ș.a., art. cit., pp. 3448‑3452.
8Cf. Diekhof EK, Wittmer S, Reimers L (2014), Does Competition Really Bring Out the Worst? Testosterone, Social Distance and Inter‑Male Competition Shape Parochial Altruism in Human Males, în PLoS ONE 9(7): e98977. doi:10.1371/journal.pone. 0098977.
9Cf. Nicholas D. Wright, Bahador Bahrami, Emily Johnson, Gina Di Malta, Geraint Rees, Christopher D. Frith and Raymond J. Dolan1, Testosterone disrupts human collaboration by increasing egocentric choices, în Proc. R. Soc. B (2012) 279, 2275-2280, doi:10.1098/rspb. 2011.2523.
10 ‑Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a treia, cap. 1, în Filocalia, vol. II, p. 87.
11 ‑Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 58, în Filocalia, vol. X, p. 304.
12 ‑Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, cuv. 27, cap. 9, în Filocalia, vol. XII, p. 236.

vineri, 27 ianuarie 2017

Ce „nu trebuie să ştiţi” despre legătura dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci oameni ai planetei şi stânga planetară



Să fiu clar de la început: averea, bogăţia în sine nu este un lucru rău, nu e o problemă, un păcat. Dar modul în care a fost obţinută şi/sau folosirea ei pot fi nişte probleme teribile. La cele din urmă mă voi referi în cele de faţă.
Nimic din ceea ce am să vă spun nu este un secret şi, probabil, mulţi dintre voi deja ştiţi aceste lucruri. Dar alţii nu. Şi nici nu le vor găsi în exprimările, tezele, studiile, viziunile, programele oficiale. Şi nici în presa afiliată puterii. Adică în 90 % din media clasică existentă pe piaţă: ziare, reviste, televiziuni.
În urmă nu cu multe zile, agenţiile de presă anunţau că : Cei mai bogaţi opt miliardari ai lumii au o avere de 426 de miliarde de dolari, adică echivalentă cu cea a jumătăţii sărace a populaţiei globale, formată din 3,6 miliarde de oameni, arată un raport publicat de Oxfam. Cei opt sunt (aveţi evaluarea averii lor pentru 2016 şi 2008, înainte de criză):Bill Gates, Microsoft, 75/58 mld, Amacio Ortega, Zara, 67/20,2 mld, Warren Buffett, Berkshire Hathaway, 60/62 mld, Carlos Slim Helu, Grupo Carso, 50/60 mld, Jeff Bezos, Amazon, 45/8,2 mld, Mark Zuckerberg, Facebook, 44,6 mld, Larry Ellison, Oracle, 43,6/  şi Michael Bloomberg, 40/11,5 mld. Acolo unde nu apar cifre pentru 2008 înseamnă că ele erau foarte mici şi nu intrau încă pe lista primilor 300.
1. Nu sunt cei mai bogaţi, nu şi-au făcut averile „singuri în garaje” şi nu sunt de capul lor.
Primul lucru pe care trebuie să-l ştim: bogaţii din topurile Forbes, Bloomberg şi oricare altele nu au ajuns la aceste sume pur şi simplu. Dincolo de ideile şi munca unora, sau de averile moştenite, au fost sume investitite de alţii în ei. Alţii care, evident, îşi trag partea leului şi sunt adevăraţii şefi.
Al doilea: nu sunt nici pe departe cei mai bogaţi. Ei sunt doar nişte „personaje de faţadă” care fac bani pentru ceilalţi (şi, evident, pentru ei) şi care sunt trimişi la înaintare pe aceste liste pentru a acoperi adevăraţii bogaţi despre care, astfel, nu mai vorbeşte aproape nimeni. Adică, familiile Rothschild, Warburg, Morgan, Lazard, Rockefeller, Kuhn Loeb, Schiff, Stillman, Lehman, Goldman Sachs, Schoellkopf. Evident şi altele în continuarea acestora şi în combinaţie cu acestea. Ca să aveţi o idee despre ce averi vorbim cu adevărat, numai averea familiei Rothschild era evaluată la finalul secolului 20 la peste 100.000 miliarde dolari, adică de peste 1300 ori mai mult ca Bill Gates!
Cum de apar unii şi nu apar ceilalţi şi cum se face evaluarea Forbes, Bloomberg etc? Simplu. În cazul celor 8, şi a restului celor de pe lista 300, este vorba de valoarea acţiunilor dintr-una sau mai multe companii publice, listate pe burse. E mult mai greu însă să cuantifici averea atunci când proprietăţile şi capitalurile nu sunt publice. Averea care e răspândită şi controlează sute de bănci şi fonduri de investiţii, sute de super-companii, mii de companii mari, zeci de mii de firme mijlocii, întinse imperii imobiliare sau latifundiare, ţări întregi, continente. Nu e imposibil însă e interzis. Încercaţi. Autorităţile nu vă vor da date. Nimeni de acolo nu vă va ajuta. Vi se va comunica că e vorba de chestiuni strict-confidenţiale. Voi reveni.
2. Cei mai mulţi dintre ceilalţi de pe lista de 300 şi toţi cei din umbră sunt de stânga. De unde ştim? Simplu: de exemplu, 7 dintre cei 8 i-au susţinut, inclusiv în alegerile recente, pe democraţii din SUA. Democraţi care sunt nu numai socialişti, ci, dovediţi, şi globalişti. Pentru că cele două, stângismul şi globalismul, merg de minune împreună. De fapt, lucrează permanent împreună. Voi reveni.
Gates a cooperat şi cu Bill şi cu Hillary atât direct cât şi prin fundaţia Clinton (acum pe moarte din moment ce nu mai primeşte şpăgile celor care căutau favoruri la guvernul SUA). Despre Barack Obama a declarat că „este fantastic să lucrezi cu el”.
Buffet s-a dovedit un mare susţinător public al candidaţilor democraţi, în special Clinton şi Obama. Şi unul financiar, de asemenea.
De la diverse firme ale sale, Carlos Slim Helu (Libanezul din Mexic, nu mexicanul. Ştiaţi de părinţii săi libanezi? Tatăl emigrat la 14 ani din Liban, iar mama fiica unor emigranţi libanezi anteriori.) a contribuit cu multe milioane la fundaţia Clinton şi s-a angajat cu 100 milioane în Clinton Giustra Sustainable Growth Initiative un proiect comun al fundaţiei şi magnatului canadian din domeniul minier Frank Giustra.
Jeff Bezos a sprijinit-o pe Hillary şi l-a atacat pe Trump prin „Washington Post”, pe care l-a cumpărat în 2013. A făcut donaţii către mai mulţi politicieni democraţi şi a donat fundaţiei Clinton prin fundaţia familiei Bezos. A şi primit un contract de 16,5 milioane de la Hillary pentru Amazon.
Zuckerberg a fost unul dintre cei mai mari susţinători ai lui Hillary şi ai democraţilor. Şi a pus şi Facebookul la bătaie pentru ei cenzurând site-urile, blogurile, vocile conservatoare. Să nu uităm nici de discuţiile cu Merkel şi de înţelegerile cu aceasta şi cu alte conduceri din Vest şi cu liderii UE pentru limitarea accesului la FB al criticilor migraţiei, lgbt-ului, autorităţilor.
Larry Ellison, sprijinitor al lui Rubio - fals republican, convergent în idei cu Hillary şi democraţii -, globalist, sprijinitor al politicii imigraţionale a lui Obama.
Bloomberg un suporter înfocat al lui Hillary şi al agendei liberale, finanţator al multor grupuri împotriva posesiei de arme de către cetăţeni.
3. În timp ce bogaţii stângii s-au îngrăşat, săracii au slăbit. Enorm.
Avem o serie de date din mai mulţi ani pe care trebuie doar să le comparăm. În 2016 Oxfam anunţase (pentru 2015) că 62 de miliardari (şi nu opt, ca la finalul lui 2016) aveau o avere cât jumătate din populaţia globului. În 2014 erau 85, iar suma comună era în jur de 1 000 de miliarde lire sterline (1210 miliarde euro), adică în jur 1300 miliarde dolari (la cursul actual).
În Europa, în 2015 aveam 489 de miliardari, a căror avere crescuse de la începutul la finalul anului de la 1.190 de miliarde de dolari la 1.830 de miliarde de dolari.
Soros, cel mai malefic personaj dintre cele vizibile, avea 9 mld în 2008 şi este estimat cu astăzi, pe locul 23, cu 24,9 mld.
Acum puţină aritmetică: 3,5 mld oameni aveau în 2014 o avere cumulată de 1300 mld dolari . În 2016, 3,6 mld oameni mai au numai 426 mld dolari, adică o avere medie de 118 dolari/persoană. Un calcul simplu ne arată o sărăcire uriaşă, de 300% a celor mai săraci oameni de pe glob în numai 2 ani.
Unde s-au dus banii săracilor? De unde provin aceşti bani ai miliardarilor? În cea mai mare parte şi pentru mulţi dintre miliardari de la cei săraci, care devin tot mai săraci – căci atenţie, accesul la unele dintre beneficiile tehnologiei, invocat adesea pentru a face comparaţia cu trecutul, nu este o condiţie necesară şi suficientă pentru a echivala cu o îmbogăţire. De multe ori, este chiar invers. De exemplu: când omul îşi lua apa din fântâna lui el avea o fântână pe care o folosea când şi cum voia, gratis, şi cu care putea face, la o adică şi bani. Azi, omul are o ţeavă fără valoare prin care vine apa pentru care plăteşte. Iar dacă nu poate plăti nu are nici apă.
4. Stânga iubeşte, nu combate sărăcia
Evident, sărăcia altora. Sărăcia maselor, care astfel devin „mase cerşetoare”, „mase asistate”,  cărora li se asigură mult circ (tehnologia a bătut aici orice imaginaţie) şi li se aruncă o pâine. În schimb, trebuie să voteze pentru „binefăcătorii” lor. Ceea ce şi fac. Iată exemplul cel mai edificator, imposibil de imaginat în urmă cu câteva zeci de ani, al Americii devenită un stat asistenţial cu peste 50 % din populaţie asistată social – de exemplu, 46 de milioane de americani primesc tichete de masă.
Detaliile acestei legături intriseci dintre stânga şi sărăcie se adună sub un singur termen: globalism. Tentaţia şi proiectul statului mondial totalitar. Esenţa viziunii şi activităţii stângii de la începuturile ei (finanţate de bancherii ce-şi doreau puterea mondială) şi până astăzi. Marele proiect al celor care nu ajung niciodată în topuri.
În articolul „Consensul de la Davos – Mai multă asistenţă socială mai mult războiNick Giambruno, senior editor al „International man” sintetizează simplu şi realist:
Nu contează care este problema, reţeta lor este întotdeauna mai multă asistenţă socială, mai mult război, mai mulţi bani tipăriţi, mai multe taxe şi, desigur, mai multă centralizare şi putere pentru instituţiile globale.
Aceasta este stânga şi aţi face bine, cei care aveţi încă alte idei, să începeţi să vă puneţi nişte întrebări şi să căutaţi răspunsuri. Voi reveni.
PS1. - Ştiaţi că Trump nu a fost invitat niciodată la Davos? Dar adversarii lui, au fost?
PS2 – Din fericire, nu toţi bogaţii sunt de stânga. Şi nici ticăloşi.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...