Se afișează postările cu eticheta alegeri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alegeri. Afișați toate postările

miercuri, 13 noiembrie 2019

Jidadul globalist aplică “sharia”: “Biciuirea” publică a infidelului Iohannis . Care îşi va încheia noul mandat prin demitere!


În ultimile 3 zile Iohannis a fost mustrat cu asprime în media și nu de oriunde, nu dinspre cei care îl critică în mod constant, ci dinspre cei care l-au susţinut.  Dincolo de mirare, şi după o primă reacţie fondată numai pe baza articolului din Der Spiegel, am înţeles repede că aceasta nu se datora numai faptului că guvernatorul Iohannis a fugit din braţele merkeliene ale Germaniei în cele trumpiene ale SUA, ci emană dintr-un fundament ideologic adânc, şi este rezultatul acrobaţiilor insalubre pe care le executase în ultimii ani în plan intern, şi, cu precădere, în ultimul an în plan extern numitul individ.
În analiza din septembrie în care prevedeam situaţia de acum, am analizat cele două acumulări politice negative ale lui Iohannis: schimbarea dramatică de la închinarea faţă de “monarhia” germano-UE, la declararea vasalităţii necondiţionate faţă de cancelaria imperială americană, pe plan extern şi întinderea sulfuroasă în încercarea de a acoperi tot spectrul, aparent anti-psd, dar de fapt anti-românesc, – pnl, usr, plus, resist de orice tip, onguri soroşiste, corporaţii, pe plan intern.  O frază oarecum sinteză din aceea analiză era: Dorindu-se cavalerul apocaliptic al liberalilor, useriştilor, cioloşiştilor şi în general al tuturor „rezistenţilor” produşi, conduşi şi finanţaţi, ca şi Usr-ul şi Plusul, de ongeurile globaliste şi/sau servicii, Johannis uită că postura de dulău axiomatic al lui Trump poate trezi curenţi subterani potrivnici ambiţiilor sale.
Datele concrete ale acestei dezvoltări recente sunt următoarele: critici prin cotidianul Der Spiegel şi radioul de stat cu emisie internaţională Deutsche Welle, reluate de Europa Liberă România, iar la intern dinspre G4Media, Ziare.com, HotNews-Contributors, Adevărul. Motivele şi consecinţele pot fi discutate pe mai multe planuri: cel al relaţiilor cu Germania/intra-UE şi cel ideologic al globalismului.

Presa germană, trompetă a guvernului german; şi nu numai
Este indubitabil că poziţiile exprimate de cele două organe de presă germane, unul de stat, celălalt lucrând în bună cooperare cu guvernul german, reprezintă de fapt nemulţumirea şi avertismentul guvernului german direct. Dar cum Germania este şi liderul UE, le putem citi şi ca o exprimare a nemulţumirii birocraţiei UE, armata cea mai fidelă şi active a proiectului globalist în Europa.

Europa Liberă şi dimensiunea “progresistă” a globalismului
După cum ştim deja, articolul din Spiegel a fost comentat pe larg, cu pasaje generoase, pe saitul Europei Libere România. Dar Europa Liberă este un post de radio internaţional finanţat de guvernul SUA şi aflat sub oblăduirea CIA şi a Departamentului de Stat. Nu reprezintă Europa, sau state din continent, ci, în principiu, SUA. De fapt poziţia celor două entităţi amintite mai sus care în acest moment este disjunctă de cea a Casei Albe.
Poziţia acestui post coincide deci cu cea a globalismului la zi: anti-creştină, anti-identitară, anti-naţională. Opusă, pe aceste repere, poziţiei lui Trump. Ajungem astfel la dimensiunea ideologică şi la forţele globale în (aparentă sau reală) înfruntare: mafia financiar-bancară globalistă opusă lui Trump, care vrea finalizarea rapidă a transformării lumii şi o altă parte a ei care pare (sau foloseşte acest tertip pentru a-i prinde în plasă şi a-i manipula şi pe răzvrătiţi) a alege o cale a păstrării unora dintre valorile anterioare, şi care l-a propulsat pe Trump la conducerea Americii.
Îngenuncherea la picioarele ui Trump, în mod clar pe dimensiunea jefuirii resurselor şi bugetului României, nu poate fi acceptată, chiar dacă Iohannis nu s-a dezis de desconsiderarea familiei, promovarea lgbt-ismului, sau a migraţiei. Dacă mâine se ajunge la mai mult? Dacă se încurajează rezistenţa popurului la spălarea pe creier şi la atomizarea lui? Trădarea şi pericolele ei nu pot fi trecute cu vederea.

Europa Occidentală este în linia întâi a “progresismului” globalist
Iată deci că semnalul dinspre presa germane şi preluarea lui de postul CIA reprezintă mai mult decât frustarea nemţilor. Generic vorbind, tot “deep state”-ul mondial, aflat la ordinul mafiei financiar-bancare globaliste, poate fi regăsit în spatele acestui avertisment dur primit de Iohannis. Şi aici nu putem să uităm mâna, uneori nevăzută, a lui Soros, maestrul organizator şi finanţator al deep state-ului de pretutindeni, mult iubit de elitele “progresiste” europene. Mână pe care o vom regăsi şi în plan intern.

La intern: “democraţie progresistă”, servicii, umbra lui Coldea
Presa care l-a susţinut (şi îl susţine) , dar care a a declanşat acum atacul la Iohannis a fost/este doar conjunctural alături de el. Pentru că deocamdată a fost şi este calul câştigător care să asigure continuarea transformării “progresiste” a României pe drumul spre noul comunism. De fapt, preferatele  sunt construcţiile tip USR şi PLUS, adică  cele încadrate organic în acest curent de transformare a lumii.
Media respectivă, direct, sau prin oamenii lor sunt afiliate/susţinute de organizaţiile lui Soros. Indivizii implicaţi în ele au beneficiat de fonduri, programe de formare, deplasări în afara României. Ele promovează agresiv aşa-zisul progresism cu toate noile dezvoltări ideologice, inclusiv trans-umanismul, atacă credinţa, familia, identitatea. Susţinerea lui Iohannis le-a convenit şi sunt forţaţi să le mai convină, dat fiind că USR-ul se poate dovedi un cal mort din cauza lui Barna (criticat la rândul lui pentru dezamăgirea produsă) şi nu numai. Dar este deja o susţinere condiţionată public. Şi nu de cele i se reproşează în respectivele articole, ci de agenda ascunsă, care i-a fost anunţată şi îi este reamintită cu acest prilej.
Serviciile speciale române, lopeţile şi târncoapele groparilor lumii libere, sunt şi ele prezente în tot acest tablou dinamic, ca un segment dintre slugile interne ale mafiei anticreştine. Şi aş aminti, în primul rând, afilierea certă în unele cazur, sau bănuită în altele, a cel puţin unora dintre “progresiştii” de serviciu din “organele” de presă amintite.
O dimensiune interesantă a prezenţei serviciilor în acţiunea de pedepsire a lui Iohannis ar fi eternul şi binevoitorul domn Coldea, despre care cineva scria că după căderea lui Barna a ieşit cu adevărat la pensie; adică va fi pedepsit să joace şah în Cişmigiu. Părerea mea este că ceea ce vedem acum la intern este şi urmarea comenzii acestuia către “pupilii” lui din presă, nu numai ca urmare a directivelor primite direct de afară. Sau, altfel: directivele de afară au venit chiar/şi prin domnul Coldea, şi muştruluiala lui Iohannis este şi o plată pentru atacarea “frankesteinului” Barna, creaţia numitului domn şi a puterii întunecate pe care o reprezintă.

Câteva concluzii şi un prognostic: Iohannis nu-şi va duce la final noul mandat
Adunate astfel, indiciile, dovezile, deducţiile conturează adevăratul motiv al aceste campanii de presă împotriva lui Iohannis: pedepsirea lui printr-un avertisment public, cu plusl de câştig că arată pisica şi altor posibili zburdalnici. Nicidecum însă o încercare de a-l înfunda pe acesta, o întoarcere a armelor şi armatelor  securiste împotriva lui, după cum presupun unii, şi o posibilă victorie a Vioricăi Dîncilă. După cum am mai spus, momentul ales pentru “biciuirea” publică a trădătorului nu e întâmplător ales:  destul de târziu pentru o înfrângere, suficient totuşi pentru a provoca o dezbatere cu ceva efecte reale. Iar faptul că Iohannis refuză o dezbatere publică este mult prea puţin pentru a reduce apetitul de a-l vota al fanatizaţilor anti-psd.
Este în acelaşi timp o dovadă a caracterului tranzitoriu al susţinerii lui Iohannis şi a PNL-ului, până la un personaj şi un partid cu totul dedicaţi înfăptuirii sclavagismului mondial de tip nou în România, sau în ceea ca va mai rămâne din ea.
Pe această linie, a construirii în laborator a unor servitori politici mai performanţi şi mai devotaţi, putem chiar presupune că Iohannis nu-şi va duce mandatul la capăt în cazul în care nu se va dezice de Trump. Mai ales dacă Trump reuşeşte să vină din nou la Casa Albă anul viitor. Şi că trădătorii nu mai inspiră încredere, ei putând doar să fie folosiţi până la înlocuire.

marți, 12 noiembrie 2019

Merkel îi transmite lui Iohannis că e un guvernator al României eşuat, incapabil, mic-oportunist, dezamăgitor!

La începutul lui septembrie publicam o scurtă analiză privitoare la baletul dizgraţios al lui Iohannis, dinspre Germania, prima mare iubire, către SUA, noua mare iubire: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/09/iohannis-se-rupe-l-au-cracanat.html
Cum nu apăreau semnale dinspre iubirea trădată, se părea că am forţat realitatea suprapunând ceea ce aş fi dorit să se întâmple peste realitatea mult mai mercantilă, şi că guvernatorul actual al României îşi păstrează, bine-mersi, stăpânii de dincoace şi de dincolo de ocean într-o cuvioasă armonie. Şi, dat fiind faptul că România este plină de stăpâni, ce se adapă de la ugerul ei încă plin, şi că încă mai e loc, adică mai sunt destule de jefuit, exploatat, distrus, inclusiv neamul românesc, posibil opozant, părea şi logic. 
Iată că în ultimile trei zile, dincolo de ce ne transmite cancelaria guvernatorială de la Cotroceni, presa afiliată şi ongurile păpătoare de fonduri de la mafia financiar-bancară globalistă, dar şi de la statul român, par a se aduce în spectrul vizibil, oarece fisuri, nemulţumiri, avertismente adresate "eşuatului", conform analizei externe, preşedinte al României.
Este vorba despre cotidianul Der Spiegel, care, în ediţia sa online din 10.11.2019, adresată, deci, mai ales străinătăţii, adică şi României, îl seceră pe Werner de sub genunchii mereu expuşi ai consoartei sale întru cele casnice, cele excursii şi cele case, acestea din urmă luate, justiţia o spune, în mod necurat. 
Dar staţi! Asta nu e totul. Ca şi cum ar dori să ajungă cât mai repede la cititorul român, Europa Liberă România, 11.11.2019 comentează şi exemplifică în limba română, cu extrase  respectivul articol, scris de expertul pentru Europa de Est al Der Spiegel, deci nu de opozanţii români.
Cum voi pune aici linkurile către cele două, nu mă voi apuca să comentez textul sentinţei de "eşuat" , nici să includ fragmente din aceasta. Voi face, în schimb alte două comentarii.
În primul rând, un astfel de articol în acest cel mai important cotidian german, legat strâns de guvern, după cum s-a dovedit în situaţii anterioare - amintesc doar acoperirea agresiunilor sexuale ale migratorilor, culminînd cu cele de la Koln, de anul nou 2016 - nu este o întâmplare. Chiar dacă, să zicem, acum era un moment de interes, căci urmau alegerile. Interes oriunde altundeva decât la publicul german, aşa că articolul este scris clar cu bătaie în România. Pisica neagră arătată lui Iohannis este extrem de vizibilă.
Într-o decriptare asemănătoare, poate fi citită şi preluarea lui de către Europa Liberă în limba română, astfel ca analiza să ajungă cât mai repede şi uşor la destinatarii de facto. 
Urmarea posibilă: dacă argumentele opozanţilor lui Iohannis şi dovezile clare privind implicarea în traficul de copii, acapararea tâlhărească de case şi jefuirea patrimoniului imobiliar şi funciar al judeţului Sibiu, prin acţiuni dincolo de lege, nu îi conving pe alegătorii săi, o astfel de judecată aspră s-ar putea să mai clatine ceva din soclul, pe care aceştia l-au aşezat. Mai ales dacă ea se repetă şi se amplifică.
La cele de mai sus am să mai adaug propunerea de a privi cu ceva atenţie fotografiile care însoţesc articolele pe cele două saituri, un mijloc de a comunica mai puternic, de multe ori, decât comentariul care urmează. Iar atunci când cele două se conjugă, efectul este, evident, încă mai penetrant. 


Atunci când mesajul textului este unul de susţinere pentru personajul la care se face referire, imaginile sunt alese astfel încât să-l pună într-o lumină cât mai atrăgătoare, convingătoare, sprijinitoare. În cazul de faţă, avem două imagini care îl arată pe chiriaşul de la Cotroceni confuz, nesigur, oarecum încolţit şi agresiv, deloc carismatic, chiar ridicol.
Dacă forţez decriptarea acestor articole, după cum spuneam, funcţie de ceva secrete dorinţe personale, rămâne să aflăm din alte semnale, pe alte canale, din alte întâmplări. 
Este evident însă că astfel de articole în ziua primului tur al alegerilor nu sunt un semn de bun augur pentru personajul de tristă realitate pomenit mai sus. 

vineri, 8 noiembrie 2019

Noi pe cine votăm? Sau, mai votăm? Cum? De ce?


Un candidat a dispărut în noapte. Altul este subminat tocmai de cei care au anunţat că-l sprijină. Cel principal se comportă ca un grăjdar pus şef peste o crescătorie de vaci, oi, capre. Dintre cei 14 aspiranţi la fotoliul de la Cotroceni niciunul nu are date care să-l recomande pentru postul de preşedinte al României; ba, dimpotrivă. În spatele tuturor, alături de ei, prezenţa concretă, vizibilă, sau ascunsă în umbră, dar duhnind a hoit, a serviciilor (O dovadă: oare cum altfel decât din visteria de identităţi a serviciilor au primit candidaţi pentru care (aproape) nimeni nu a adunat voturi pe stradă, sutele de mii de semnături necesare? Personaje despre care 99,99 % dintre români nu ştiu nimic?). A celor din noua securitate care fac şi desfac jocurilor acum. Sau a celor reşapaţi, care se adună şi ei în parculeţ printre copii şi, cu ordin sau fără ordin de zi pentru agenţii pensionari, se apucă de năzdrăvănii securistice, fac partide, susţin candidaţi. Pentru a mai reduce şansele unora. A le ridica pe ale favoritului. A ameţi, încurca, deruta, deturna votanţii. Orice e bun, atât timp cât crează un haos controlat. Iar în spatele serviciilor şi celorlalţi vânzători de ţară, slugile din afară ale mafiei globaliste.
Nu am să mă apuc acum să analizez fiecare candidat în parte; sunt materiale destule în media oficială şi mai ales în cea alternativă de pe net. Şi sunt traseele, vorbele lor rostite într-un moment sau altul, simpatiile, slugărniciile, oportunismele lor, trădările, vânzările, egoismele, indiferenţa faţă de aproapele. În faţa acestei situaţii, stârnit fiind şi de întrebările unora şi altora privind cine ar fi mai acceptabil pentru a fi votat, şi în lumina ultimelor analize şi autolămuriri în legătură cu care este reala situaţie din această lume şi, evident, din bucăţica numită România, am ajuns la a decide între următoarele:
1.       Votez răul cel mai mic.
2.       Nu votez. Un număr mic de votanţi ar deligitima orice ales.
3.       Merg şi anulez buletinul şi la turul 1 şi la turul 2. Pentru ca buletinul meu să nu fie folosit. În felul acesta îmi arăt nemulţumirea, opoziţia faţă de întregul sistem, şi încerc să reduc posibilitatea de fraudare -  ceea ce nu sunt sigur că şi reuşesc, din moment ce scorurile sunt grav alterate de tehnologia pusă în slujba ticăloşiei noii securităţi.

Şi am ales: anularea buletinului de vot

Decizia finală a fost, în lipsa unei variante a binelui, aceea de a anula votul, de a refuza să votez răul cel mai mic, care, oricum l-ai denumi, este „răul”, deci refuzul de a fi complice cu el. Este o problemă de conştiinţă, de aşezare personală, a fiecăruia dintre noi, în înfruntarea din Bine şi Rău. De a nu ne mai face frate cu dracu’ până trecem puntea, înţelegând că, de 31 de ani, tot asta facem, iar puntea nu o trecem pentru că dracul ne aruncă de fiecare dată în prăpastie. Apoi ne prinde şi ne aşează, iar la capătul punţii. Şi iar ne aruncă; de fiecare dată tot mai jos. Ceea ce se întâmplă oricui face un pact cu diavolul. De orice fel. În faţa căruia, niciodată, niciun om nu poate câştiga.
Deci de a anula votul, chiar dacă unii dintre candidaţi vorbesc despre Dumnezeu, neam, România, familie. Nu sunt primii ca o fac şi niciunul dintre cei care anterior au promis şi au ajuns pe o poziţie din care să poată face ceva pentru  cvartetul de mai sus, nimic nu au făcut. Şi nici nu i-au denunţat public pe ceilalţi, nu s-au delimitat de ei. Ca să nu mai vorbesc despre demagogia imensă, în care se scaldă atunci când ne anunţă ce vor face, ştiind bine că nu au nici oastea necesară cu care să cucerească poziţiile din sistem şi să treacă la treabă, nici pârghii, şi că sistemul, în primul rând serviciile, este de altă părere. Nu l-am auzit pe unul spunând că e conştient că nu poate face ceea ce pretinde că ar vrea să facă, dar că a ridicat un steag şi aşteaptă să-l ajutăm, că doar cu noi alături poate încerca să lupte cu balaurul, că e datoria noastră să luptăm pentru noi, el fiind doar un trezitor de conştiinţe şi un stimulator al determinării noastre de a ieşi la luptă.
În cele ce urmează, în loc de a continua să vă enumăr motivele deciziei mele, asdupra cărora voi reveni dacă veţi avea comentarii, nelămuriri, întrebări,  vă propun citirea unei discuţii avută cu mai mulţi prieteni pe tema votului de duminică, în care veţi găsi argumente şi contraargumente, pentru şi împotriva variante mele şi a celei de a vota răul cel mai mic. Numele celor implicaţi, cu excepţia mea, nu sunt cele reale.

Ion: Ar trebui votat și la primul tur. Macar pt a nu le facilita băieților misiunea de a ciordi: buletinele nefolosite pot fi mai usor "reciclate".
Ion: În rest... greu de identificat răul mai mic. Doar alea mari sunt evidente: KWI și Barna.
Vasile: Mă gândesc la asta serios, deși eram hotărât să nu merg la vot.
Ion: E sigurul motiv pt care as iesi din casa
Vasile: Pragmatic, votul trebuie dat Vioricăi 🙂
Ion: offf
Vasile: 😂
Ion: in ce hal am ajuns!!! da...
Gheorghe: Ai dreptate. Voi da vot nul
Gheorghe: No way
Ion: votați toți... :)))
Pătru: Din pacate voi merge si voi vota pragmatic. Mi se vor sterpezi dintii...
Pătru: Am ajuns si la Vasilica Viorica
Pătru: Asa e
Gheorghe: Si eu: voi anula votul!
Paul Ghitiu: Am să scriu azi și un text pe tema asta sugerând cititorilor anularea votului pe principiul că tot ce ne este prezentat este rău şi că votarea cu răul cel mai mic este tot alierea/complicitatea cu răul.
Pătru: Cat timp exista riscul sa intre Barna in 2, cred ca ar trebui votata Viorica
Gheorghe: Nu exista. S-au asigurat baietii de asta.
Pătru: Daca nu ar exista, ar trebui anulat, da
Marin: Eu voi anula votul
Marin: Dancila va face tot ce va face și iohannis
Marin: Doar ca mai pe ascuns
Marin: O prezenta scăzuta la vot e cel mai bun semnal ca suntem sătui de ăștia. Eu unul sunt
Paul Ghitiu: Aşa am gândit mult timp: să merg cu unul ca să nu intre altul. Şi? S-a întâmplat ce au vrut ei, iar eu am fost complicele tâmp al lor, adică al manifestării răului în lume. Nu mai accept acest lucru. Mai ales că asta mai înseamnă şi a juca la nesfârşit după regulile lor. Trebuie să ieşim din acest ţarc, să jucăm după ale noastre. Un prim pas: anularea votului, refuzul practic de a accepta ceea ce ei îmi propun-impun. Sau neparticiparea la vot; contraargumentul ar fi că votul tău e folosit. ŞI? Oricum aranjează cum vor ei. Să fim serioşi, participarea noastră nu face decât să-i legitimeze.
Vasile: Am auzit mulți johanniști care, văzând scorul imens al ficusului, vor vota Barna în primul tur, ca să nu intre ciuma roșie. Nu e nimic jucat. Ura încă funcționează.
Pătru: Inca se joaca primul tur, da. Sa nu ne furam singuri caciula...
Paul Ghitiu: Şi dacă vine Barna ce e? Se vor "implementa" aceleaşi obiective transmise de afară şi executate sub supravegherea serviciilor. Oricum, cu Iohannis sau cu Barna, tot acolo vom ajunge căci pun în aplicare aceeaşi agendă.
Vasile: Păi tocmai. Toți sunt ai Sistemului, dar sunt unii imbecili cinici, anticreștini, anticlericali cu spume, cu empatie ZERO. Nu-i poți lăsa pe ăștia la butoane.
Paul Ghitiu: Indică-mi tu un creştin printre ei. Dar creştin, nu vopsit. Dacă vine preşedinte un creştin d'ăsta vopsit nu are nicio putere căci nu are oameni, nu are armată. Dacă vine Barna nu are nici el decât una încă prea mică. Cine le asigură armata sau le dă la cotoaie? Băieţii. Poate fi oricine la butoane, în 3-4 ani tot praful se alege de România, români etc.
Vasile: Nu există comparație între cuplul Johannis - Barna și restul. Ăști sunt nu numai anticreștini, dar detestă orice e românesc, sunt anti-români. Ca Băsescu. Nu trebuie lăsați să conducă statul.
Pătru: Iohannis e favorit clar și cele mai mari șanse date de pariuri pt turul 2 le are barna
Pătru: urmat la ceva distanță de Diaconu. Dăncilă e pe patru, cam cot la cot cu Paleologu :)))
Pătru: Nu vă mai prostiți cu anularea votului in turul 1...
Ion: ?!?!? Atunci votam Veo! Nu avem ce face...
Marin: Mulțumesc pentru urări
Marin: La vot, oricum am da-o, tot iohannis iese: dacă veorica ajunge in turul 2, o sa câștige iohannis cu 80%.
Marin: Mai bine sa câștige iohannis cu prezenta scăzută la vot, care nu i ar acorda nicio credibilitate
Pătru: Barna in 2 e un dezastru din multiple motive. Unu, chiar ar avea șanse. Sunt mulți nehotarați sătui de Iohannis. Doi, și ca semnal, simbolic, e unul foarte prost. Trei, avem nevoie de un PSD contrapondere, partid mare cu candidat în turul 2 etc.
Gheorghe: 🤮
Pătru: Si apoi, cu Barna in 2, probabil ca ar trebui sa îl votăm pe Iohannis. Voi vă dați seama?!
Marin: Om bun, tot acolo ajungem:  pentru ca un tur 2 iohannis dancila înseamnă ce s a întâmplat acum 5 ani, doar ca veorica ar fi mult mai slaba
Pătru: Doar că Barna... chiar ar putea să castige.
Marin: Mi se pare un cerc vicios
Iustin: Iadul unei democrații condiționate.  Cineva de deasupra mass media își freacă mâinile cu satisfacție demonică
Paul Ghitiu: Apropo: e f bună discuţia asta căci îmi dă noi idei şi argumente pentru articol. Uneori, dacă grăbești manifestările extreme ale unei boli este mai bine decât boala lungă cu moarte sigură. Sunt astfel de proceduri în medicină, între care cele mai simple provocarea unor creşteri mari ale temperaturii, sau folosirea frigului. Venirea unui Barna acum, cât încă mai sunt ceva conștiințe, ar putea provoca o reacție de respingere mai puternică și trezirea mai multora. Peste încă 5 ani, când sigur el sau unul asemeni lui va veni, vom fi mai puţini, mult mai amputați și neputincioși şi fără reacţie. Poziţionarea cu răul cel mai mic seamănă mult cu povestea cu a fi călduţ.
Pătru: Pai pe logica asta, mai bine mergem si votam direct cu Barna. :)
Pătru: Dumnezeu ne va da oricum pedeapsa si plagile, dar nu cred ca trebuie sa le grabim noi.
Pătru: Si nu m-as baza pe constiinta romanului, nici pe trezirea lui...
Paul Ghitiu: Nu votezi cu el pentru că nu vrei/nupoţi/nu trebuie să fii aliatul lui. Asta e poziţionarea personală. Dacă un medic va veni şi-ţi va propune într-o situaţie de boalăp grea o procedură neobişnuită care să accelereze unele procese, dar să dea în acelaşi timp şansa altora să se opună mai puternic, vei refuza? Iar ceea ce se întâmplă cu România nu ne-o dă Dumnezeuz, ne-o dăm noi.
Gheorghe: Ce se petrece aici 🧐
Iustin: Se intampla ca paul a început să țină cu barna si ne păcălește.  Lăsând gluma, nu cred ca barna va executa, stupid, lovituri grabit-marxiste asupra poporului român. Cei din spatele lui  sunt [arhi!]suficient de inteligenti cât să lucreze la gratii (la fezandarea culturală a populației)  înainte de a se delecta cu loviturile de bâtă.
Paul Ghitiu: Argumentam fraţilor de ce propun anularea buletinului de vot şi de ce soluţia răului mai mic mi se pare soluţia călduţă, de complicitate cu duşmanul dar şi cu conştiinţa împăcată.
O comparație mai reușită ar fi probabil următoarea: mai bine să-ți vină o încercare grea - de ex. boală - atunci când ești mai tînăr, mai în vigoare, decât atunci când eşti un hormon fleşcăit şi neputincios. Evident nu-mi doresc să vină nici Barna, nici Iohannis; dar vedeţi voi vreo cale să evităm acest lucru acum? Şi cu atît mai mult peste 5 ani? Aduceţi-vă aminte unde era usr-ul acum 5, 4,3 ani. Aşa că derapajele pot fi mai utile acum decât peste 5 ani în ideea unei posibile revolte a populaţiei. Cam ca în Chile (unde nu ar da Domnu', deşi greu de crezut!).
De 30 de ani votăm răul cel mai mic şi uite cum am ajuns (eu şi pe Constantinescu tot aşa l-am votat. ) Ca să nu mai spun că răul cel mai mic Băsescu a fost cel puţin egal cu răul Iliescu.
Vasile: Subscriu. Nu nu jucăm noi de-a dumnezeii
Vasile: O finală Johannis - Barna e horror pentru români.
Ar fi victoria simbolică a Sistemului.
Marin: Chiar e victoria sistemului. E pe toate planurile.
Vasile: De ce să o privim ca pe o fatalitate?
Paul Ghitiu: Unde vezi joaca de-a dumnezeii? E doar refuzul de a merge cu răul, fie el mic sau mare. Noi nu suntem în politică, unde nu ai ieşire întotdeauna, trebuie să faci compromisuri ca să-i aperi pe oameni (în cazul în care vrei să-i aperi). Iar legat de fatalitate: vezi tu luminița aia de la capătul tunelului? Păi arată-ne-o şi nouă!
Marin: Nu e o fatalitate, dimpotriva. Eu gandesc din perspectiva celui care isi concentreaza energia pe adaptarea la situatia de fapt, nu pe incercarea, futila, de a mai amana inevitabilul.  PSD-ul e solutie foarte proasta: nici nu lupta cu noi si nici nu ne lasa de capul nostru. Ne da cate un zaharel (adica tine legea vaccinarii la sertar, nu o retrage, organizeaza referendumul dar nu-l sustine, parteneriatul civil, etc) cu care ne da iluzii. Si la final, deznodamantul e acelasi. Cata vreme ne iluzionam ca PSD este o solutie, pierdem timp si energie de a ne organiza noi, ceva.  E si logic de altfel: avem „ceva”, nu ne simtim motivati sa luptam. Eu nu mai am nicio motivatie sa lupt pentru psd, dancila, etc. Oricum daca dancila nu intra in turul 2, va fi debarcata si poate se separa apele si-n psd.
Marin: Sa nu mai zic de zona euro, grupul de la visegrad, migratie, etc, faţă de care psd sustine pozitia globalistilor fara rezerve.
Ion: Sa nu mai vorbim de intenția Dăncilei de a modifica legea offshore, amnezia in legătura cu abuzurile statului de drept, et caetera
Marin: Corect, bine punctat. De astea uitasem.
Marin: Cum simt eu lucrurile: românii nu cred în psd. Dar dacă am fi mulți care am da un ton de „Ne-am saturat de toti si creăm propria solutie” am putea starni un oarece entuziasm.  Mai ales ca intr-un an avem alegeri parlamentare, nu?
Vasile: Când o să fie Barna sau Johannis 5 ani la butoane, Dăncilă o sa vi se pară o petală suavă.
Ion: Pare de acum
Ion: Fata de cei 2
Marin: Dăncilă nu are nicio șansă, în niciun scenariu, să ajungă președinte. Numai dacă pică avionul cu barna si iohannis, si nici atunci nu e clar. E un consum de energie inutil...

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...