Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările

luni, 14 martie 2022

România pe lista unor experimente biologice ale Pentagonului, asemănătoare celor cu rezultat potențial letal pe 4.400 de soldați din Ucraina și 1.000 din Georgia

 Documentele dezvăluie experimente biologice ale SUA pe soldaţii din Ucraina şi Georgia

autor: Dilyana Gaytandzhieva

În timp ce SUA intenționează să își sporească prezența militară în Europa de Est pentru a-și "proteja aliații împotriva Rusiei", documentele interne arată ce înseamnă "protecția" americană în termeni practici.

Pentagonul a efectuat experimente biologice cu un rezultat potențial letal pe 4.400 de soldați din Ucraina și 1.000 de soldați din Georgia. Potrivit documentelor care au făcut obiectul unor scurgeri de informații, toate decesele voluntarilor ar trebui raportate în termen de 24 de ore (în Ucraina) și 48 de ore (în Georgia).

Ambele țări sunt considerate cei mai loiali parteneri ai SUA în regiune, o serie de programe ale Pentagonului fiind implementate pe teritoriul lor. Unul dintre acestea este programul de angajament biologic al Agenției de reducere a amenințărilor la adresa apărării (DTRA), în valoare de 2,5 miliarde de dolari, care include cercetări asupra agenților biologici, virușilor mortali și bacteriilor rezistente la antibiotice care sunt studiate pe populația locală.

Proiectul GG-21: "Toate decesele voluntarilor vor fi raportate cu promptitudine"

Pentagonul a lansat un proiect cu o durată de 5 ani, cu o posibilă prelungire de până la 3 ani, cu numele de cod GG-21: "Infecții transmise de artropode și zoonotice în rândul personalului militar din Georgia". Potrivit descrierii proiectului, vor fi prelevate probe de sânge de la 1.000 de recruți militari în momentul examenului fizic de înregistrare militară la spitalul militar georgian situat în Gori.

Probele vor fi testate pentru detectarea anticorpilor împotriva a paisprezece agenți patogeni:

    Bacillus anthracis
    Brucella
    virusul CCHF
    Coxiella burnetii
    Francisella tularensis
    Hantavirus
    Specii de Rickettsia
    Virusul TBE
    Specii Bartonella
    Specii de Borrelia
    Specii de Ehlrichia
    Specii Leptospira
    Salmonella typhi
    WNV

Cantitatea de sânge prelevată va fi de 10 ml. Probele vor fi păstrate pe termen nelimitat la NCDC (Lugar Center) sau la USAMRU-G, iar părți alicotate ar putea fi trimise la sediul WRAIR din SUA pentru studii de cercetare viitoare. Walter Reed Army Institute of Research (WRAIR) este cel mai mare centru de cercetare biomedicală administrat de Departamentul de Apărare al SUA. Rezultatele testelor de sânge nu vor fi furnizate participanților la studiu.

O astfel de procedură nu poate cauza moartea. Cu toate acestea, conform raportului de proiect, "toate decesele voluntarilor vor fi raportate cu promptitudine (de obicei, în termen de 48 de ore de la notificarea IP)" la Spitalul Militar Georgian și la WRAIR.




Probele de sânge ale soldaților vor fi stocate și testate ulterior la Lugar Center, un complex de 180 de milioane de dolari finanțată de Pentagon în capitala Georgiei, Tbilisi.

Centrul Lugar a devenit notoriu în ultimii ani pentru activitățile controversate, incidentele de laborator și scandalurile din jurul programului de combatere a hepatitei C al gigantului american Gilead în Georgia, care a dus la moartea a cel puțin 248 de pacienți. Cauza decesului în majoritatea cazurilor a fost trecută ca fiind necunoscută, au arătat documentele interne.

Proiectul georgian GG-21 a fost finanțat de DTRA și pus în aplicare de oameni de știință militari americani dintr-o unitate specială a armatei americane cu numele de cod USAMRU-G, care operează în cadrul Centrului Lugar. Aceștia au primit imunitate diplomatică în Georgia pentru a cerceta bacterii, viruși și toxine fără a fi diplomați. Această unitate este subordonată Institutului de Cercetare al Armatei Walter Reed (WRAIR).
 

Centrul Lugar este biolaboratorul de 180 de milioane de dolari finanțat de Pentagon în capitala Georgiei, Tbilisi.


 

O mașină diplomatică cu număr de înmatriculare al Ambasadei SUA la Tbilisi în parcarea Centrului Lugar. Oamenii de știință americani care lucrează la laboratorul Pentagonului din Georgia conduc vehicule diplomatice, deoarece au primit imunitate diplomatică. Fotografii: Dilyana Gaytandzhieva

Documentele obținute din registrul federal de contracte al SUA arată că USAMRU-G își extinde activitățile și la alți aliați ai SUA din regiune și "stabilește capacități expediționare" în Georgia, Ucraina, Bulgaria, România, Polonia, Letonia (vezi pag. 9, punctul 6.2.20) și în orice locații viitoare. Următorul proiect USAMRU-G care implică teste biologice pe soldați urmează să înceapă în luna martie a acestui an la Spitalul militar bulgar din Sofia.

Proiectul UP-8: Toate decesele participanților la studiu trebuie să fie raportate în termen de 24 de ore

Agenția de reducere a amenințărilor din domeniul apărării (DTRA) a finanțat un proiect similar care implică soldați din Ucraina, cu numele de cod UP-8: Răspândirea virusului febrei hemoragice Crimeea-Congo (CCHF) și a hanta-viruşilor în Ucraina și necesitatea potențială a unui diagnostic diferențial la pacienții cu suspiciune de leptospiroză. Proiectul a început în 2017 și a fost prelungit de câteva ori până în 2020, arată documentele interne.

Potrivit descrierii proiectului, vor fi colectate probe de sânge de la 4.400 de soldați sănătoși din Lviv, Harkov, Odesa și Kiev. 4.000 dintre aceste probe vor fi testate pentru depistarea anticorpilor împotriva hantavirusurilor, iar 400 dintre ele - pentru prezența anticorpilor împotriva virusului febrei hemoragice Crimeea-Congo (CCHF). Rezultatele testelor de sânge nu vor fi furnizate participanților la studiu.
 Probele de sânge de la 4.000 de soldați ucraineni vor fi testate pentru hantavirusuri. Alte 400 de probe de sânge vor fi testate pentru CCHF în cadrul proiectului ucrainean UP-8 sponsorizat de DTRA.


 

Proiectul UP-8: "Incidentele grave, inclusiv decesele, trebuie raportate în termen de 24 de ore. Toate decesele subiecților studiului care sunt suspectate sau despre care se știe că au legătură cu procedurile de cercetare trebuie aduse în atenția comitetelor de bioetică din SUA și Ucraina." Sursa:ukr-leaks.org

DTRA a alocat 80 de milioane de dolari pentru cercetări biologice în Ucraina începând cu 30 iulie 2020, potrivit informațiilor obținute din registrul federal de contracte al SUA. Însărcinată cu acest program este compania americană Black &Veatch Special Projects Corp.

 

Un alt contractor al DTRA care operează în Ucraina este CH2M Hill. Compania americană a primit un contract în valoare de 22,8 milioane de dolari (2020-2023) pentru reconstrucția și echiparea a două biolaboratoare: Institutul de Cercetare Științifică de Stat de Diagnostic de Laborator și Expertiză Sanitar-Veterinară (Kyiv ILD) și Laboratorul Regional de Diagnostic al Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Siguranța Alimentară și Protecția Consumatorului (Odesa RDL).

Personalul american este despăgubit pentru decesele și rănile suferite de populația locală

Activitățile DTRA în Georgia și Ucraina se află sub protecția unor acorduri bilaterale speciale. În conformitate cu aceste acorduri, Georgia și Ucraina vor exonera de răspundere, nu vor intenta nicio acțiune în justiție și vor despăgubi Statele Unite și personalul, contractanții și personalul contractorilor acestora, pentru daunele aduse proprietății, decesul sau rănirea oricărei persoane din Georgia și Ucraina, care rezultă din activitățile desfășurate în temeiul prezentului acord. În cazul în care oamenii de știință sponsorizați de DTRA provoacă decese sau răniri ale populației locale, aceștia nu pot fi trași la răspundere.

În plus, în conformitate cu Acordul SUA-Ucraina, cererile de despăgubire din partea unor terțe părți pentru decese și vătămări corporale în Ucraina, care rezultă din actele sau omisiunile oricărui angajat al Statelor Unite în legătură cu activitatea desfășurată în cadrul acestui acord, sunt responsabilitatea Ucrainei.

Dilyana Gaytandzhieva este o jurnalistă de investigație bulgară, corespondent în Orientul Mijlociu și fondatoare a organizației Arms Watch. În ultimii ani, ea a publicat o serie de reportaje revelatoare despre livrările de arme către teroriștii din Siria, Irak și Yemen. Activitatea ei actuală se concentrează pe documentarea crimelor de război și a exporturilor ilicite de arme către zonele de război din întreaga lume.

Articolul sursă: https://dilyana.bg/documents-expose-us-biological-experiments-on-allied-soldiers-in-ukraine-and-georgia/

sâmbătă, 26 februarie 2022

Ieşiţi din mizeria pe care aţi făcut-o în Ucraina şi evitaţi războiul nuclear - Stephen Bryen

 


Dincolo de toată retorica și de sancțiuni, Washingtonul ar face bine să-și limpezească mintea și să înceapă să gândească limpede.  Acest lucru nu se întâmplă acum, dar este esențial pentru securitatea și bunăstarea noastră viitoare.  Cu orice preț, Statele Unite trebuie să facă tot ce pot pentru a-i calma pe ruși și pentru a evita un război care se va extinde rapid dacă nu este stăpânit, dacă nu îi sunt ameliorate cauzele de bază.

Cel mai rău spectru dintre toate este un război cu Rusia care va implica, cu cea mai mare certitudine, arme nucleare. Rusia este plină de arme nucleare strategice și așa-numitele arme nucleare tactice, iar operațiunile militare rusești prevăd utilizarea lor, poate în etape, poate deodată. Nimeni nu poate fi sigur.

SUA și partenerii săi din NATO au făcut presiuni arogante pentru ca Ucraina să facă parte din NATO, afirmând în Declarația de la București din aprilie 2008 că intenționează să adauge Georgia și Ucraina la sistemul NATO.

NATO a fost înființată ca o alianță defensivă împotriva amenințării sovietice. Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit și Pactul de la Varșovia a încetat să mai existe, NATO - care ar fi trebuit să fie desfiinţată - a reapărut ca un garant al noilor state independente din Europa de Est, de la țările baltice până în România și dincolo de aceasta.

În mod logic, se presupune, că implicarea în Georgia și Ucraina ar avea sens - cu excepția faptului că în Georgia a existat un război și Rusia a fost aproape de a pune capăt independenței Georgiei. Rusia s-a mulțumit să ia două provincii din Georgia (Osetia de Sud și Abhazia). Acel război a fost declanșat de împingerea NATO spre sud și vest, iar Rusia a decis că are nevoie de un tampon împotriva natoizării. Ar fi putut fi și mai rău.

În loc să-şi regândească entuziasmul pentru extindere, NATO a continuat, acum în Ucraina, antrenând și construind forțele ucrainene cu încurajarea Washingtonului.

Washingtonul și Europa au jucat un rol principal în împingerea Ucrainei în Occident și în construirea ostilității față de Rusia. Acest lucru a înrăutățit constant situația și a exacerbat condițiile în care echilibrul geopolitic al puterii era alterat negativ, împotriva intereselor de securitate națională ale Rusiei.

Rusia a luat Crimeea în 2014 și portul vital Sevastopol de la Marea Neagră.  De asemenea, Rusia a încurajat zona puternic rusească din Donbas să se separe de Ucraina și să se declare (Donbas și Luhansk) drept "republici populare". Aceste mișcări au fost, în parte, primele reacții la activitatea de expansiune a NATO - singurul lucru surprinzător este că Rusiei i-au trebuit șase ani de la Declarația de la București pentru a face acest lucru.

Dar nici măcar acest lucru nu a oprit natoizarea, de fapt, în loc să se diminueze, aceasta s-a intensificat, din nou puternic încurajată de Washington, care a refuzat să accepte cererile Rusiei ca NATO să nu intre în Ucraina.

Din punctul de vedere al Rusiei, aceasta a anticipat atât bazele NATO, cât și armele nucleare la granița sa și a considerat această circumstanță amenințătoare și inacceptabilă.

O alianță de apărare ar trebui să asigure apărarea membrilor săi prin încheierea a ceea ce se numește acorduri de securitate colectivă. NATO face acest lucru prin articolul 5 din Tratatul NATO. Cu toate acestea, odată cu expansiunea, NATO este întinsă peste posibilităţile sale de acoperire. Acest lucru este, fără îndoială, înțeles de ruși, care cred că NATO - adică americanii - intenționează să compenseze forțele terestre convenționale și puterea aeriană tactică prin plasarea de arme nucleare la granița rusă.

Rusia spune că decizia SUA de a anula unilateral tratatul INF și de a instala lansatoarele Mk-41 în Polonia și România reprezintă o amenințare directă la adresa securității rusești. Rușii susțin că SUA pot lansa rachete de croazieră nucleare Tomahawk de la lansatoarele MK-41.

Racheta Tomahawk a fost proiectată inițial cu un focos nuclear.  Trebuia să zboare foarte jos, urmând contururile terenului, astfel încât să poată evita acoperirea radarului sovietic și să lovească forțele rusești cu mare precizie.

Focosul nuclear al Tomahawk, denumit W-80 (putere de până la 150 KT; Hiroshima a fost de aproximativ 18 KT), trebuia să fie retras între 2010 și 2013. În 2018 au existat zvonuri potrivit cărora Marina SUA ar putea reînvia un Tomahawk cu focos nuclear, dar se pare că acest lucru nu s-a întâmplat.

Dar nu contează cu adevărat, deoarece rușii nu cred că SUA au făcut altceva decât să pună focoasele W-80 în ceea ce se numește "stocul de durată", păstrându-le pentru utilizare viitoare. Între timp, în 2018, s-a raportat că rușii au primit un Tomahawk intact care nu a reușit să explodeze în Siria.

Deși nu era o armă echipată cu focoase nucleare, obţinerea ei a ridicat cu siguranță anxietatea rușilor cu privire la această armă. Rușii, în mod natural, văd, de asemenea, un complot al SUA: Eliminarea tratatului INF permite SUA să renuclearizeze Tomahawk-urile. Apariția lansatoarelor Mk-41 în Polonia și România este o dovadă, în opinia Rusiei, că așa stau lucrurile și definește cea mai nouă amenințare.

Pentru consemnare, stocul permanent de arme nucleare al SUA constă în următoarele: 5.886 de focoase strategice și 1.120 de arme tactice. La ultima numărătoare, armele strategice includeau 1.490 de focoase ICBM; 2.736 de focoase de rachete balistice lansate de pe submarine; 1.660 de arme de bombardament, cum ar fi bombele gravitaționale strategice B61 și B83, AGM-86 ALCM și câteva sute de focoase de rezervă.

Armele tactice constau în 800 de bombe gravitaționale tactice B61 și 320 de focoase nucleare pentru rachete Tomahawk.

Ceea ce înseamnă, din partea Rusiei, că, dacă va exista un război în Europa de Est, acesta va include arme nucleare, deoarece Rusia nu poate risca să fie lovită  prima de NATO.

Nici Washingtonul, nici NATO nu par să înțeleagă gravitatea provocării ruşilor cu admiterea în NATO a Ucrainei.

În schimb, avem parte de o mulțime de prostii ieșite din gura liderilor occidentali.  Ministrul britanic al Apărării, cu imprecizie istorică, a declarat că gărzile scoțiene din Marea Britanie sunt gata să repete astăzi ceea ce au făcut trupelor împăratului rus Nicolae I în Crimeea în 1854, uitând, desigur, de decimarea Regimentului 93 (Highlanders) Sutherland Highlanders cu mantie roșie în bătălia de la Balaclava din 25 octombrie 1854.

Oamenii care fac astfel de afirmații stupide uită ce sunt armele moderne și cum armele nucleare fac parte din planificarea războiului de către Rusia, SUA și probabil și de către alții (de exemplu, Marea Britanie și Franța în Europa, China în Pacific).

Singura modalitate de a împiedica extinderea războiului dincolo de Ucraina este ca NATO, condusă de Statele Unite, să găsească o modalitate de a se pune de accord cu Rusia.  Acest lucru ar fi fost infinit mai ușor înainte ca forțele rusești să se intre în Ucraina, dar este urgent să încercăm să facem acest lucru.

Punerea de acord nu este același lucru cu renunţarea. Washingtonul și NATO nu trebuie să renunțe la securitatea europeană sau la teritoriu, ci trebuie să contribuie la asigurarea securității rusești. Aceasta înseamnă retragerea armelor nucleare și a rachetelor, oprirea expansiunii pe furiş a NATO și elaborarea unor reguli reciproce de comportament pentru a asigura stabilitatea viitoare.

Acest lucru este de domeniul realizabilului și posibilului, dar este nevoie de leadership și nu de platitudini absurde (cum ar fi reiterarea așa-numitului drept al NATO de a se extinde și a dreptului oricui de a se alătura alianței care dorește să facă acest lucru și care îndeplinește cerințele destul de fluide ale NATO).

Ar fi util dacă Washingtonul și NATO ar înceta să mai facă acuzații, în mare parte pentru că acestea nu duc la nimic util și pentru că Washingtonul și NATO poartă o mare responsabilitate morală pentru dezastrul pe care îl avem acum.

 

Stephen Bryen este senior fellow la Center for Security Policy. Urmăriți-l pe Twitter @stevebryen.

vineri, 9 aprilie 2021

Bucovina de Nord nu a fost niciodată, până la anexarea de către URSS în 1940, rusească sau ucraineană! [Războiul mondial din Ucraina (3)]

Harta Moldovei reprodusă după Dimitrie Cantemir (https://harlau625.wordpress.com/2011/01/20/o-harta-a-moldovei-din-vremea-domului- dimitrie-cantemir/)
Harta Moldovei făcută de Dimitrie Cantemir la 1716 şi tipărită în 1737 la Amsterdam ca anexă la Descriptio Moldaviae

După cum Ucraina nu a existat înainte de 1918, nici Bucovina de nord nu a fost niciodată până în 1945, parte a acesteia. Pentru a rememora câteva date istorice şi a vedea evoluţia demografică a acestui teritoriu, vă propun câteva rânduri din articolul "Frontiera de nord în contextul aderării României la spaţiul Schengen" al lui Săgeată Radu, cercetător principal şi doctor în geografie, la Institutul de geografie al Academiei Române:

 Locuit de români încă din cele mai vechi timpuri, teritoriul Bucovinei a făcut parte până în 1775 din voievodatul Moldovei, ca parte a „Ţării de Sus”. La sfârşitul războiului ruso-turc (1768-1778), armatele austriece ocupaseră zonele Cernăuţi, Câmpulung şi Suceava, după ce anexaseră încă din 1772, Pocuţia şi Galiţia zone ce aparţinuseră Poloniei. In acest context, prin Convenţia de la Constantinopole din 7 mai 1775, Poarta a acceptat să cedeze Austriei nordul Moldovei fără a avea acest drept, deoarece capitulaţiile încheiate cu domnii moldoveni garantau integritatea teritoriului principatului. In acest context, pentru a i se pierde vechea denumire, administraţia austriacă a denumit regiunea „ţara codrilor de fagi”, adică Bucovina. Printr-o altă convenţie (de la Palamutca, din 2 iulie 1776) Austria a mai răpit încă 46 de sate româneşti. Tot cu acest prilej a fost realizat primul recensământ al populaţiei în Bucovina, ce confirma fără echivoc o majoritate absolută a românilor: dintr-un total de 71.750 locuitori, 52.750 (73,5%) erau români, în vreme ce numărul ucrainenilor abia atingea 1.500 (circa 2% din total). Printr-o politică ce încuraja imigrările şi colonizările, administraţia austriacă reuşeşte să schimbe treptat structura etnică a teritoriului bucovinean, astfel că în 1910 românii nu mai deţineau decât 34,37% din populaţia regiunii.

Peste numai 24 de ani, la 1800,  românii erau 110.000 sau 57 %, aşa-zişii ucraineni (de fapt un amestec de ruteni, huţuli, ruşi şi ucraineni) 48.481, sau 25,14 %. La 1910 românii 273254 sau 34,37 %, ucrainenii 305.101 sau 38,38 %. Cu creşteri de 32 de ori în numai 24 de ani, şi apoi de 6 ori în următorii 110 ani, e clar că au fost aduşi masiv rutenui/ucraineni pentru a rupe coeziunea locală. 

Tot la 1910 mai găsim 103000 evrei, care la 1776 erau doar 500(!!!) şi 113600 alte naţii. Şi totuşi, la 1930 în Cernăuţi românii erau 30.367, adică 73 %, iar ucrainenii doar 11.000 adică 27 %. În 2001 românii mai erau 14.000 iar ucrainenii 189.000, adică crescuseră iar ca drojdia de 17 ori.

În cele ce urmează vă propun continuarea interviului luat de  Foreign Policy News Journal, Washington, DC  profesorului lituanian Vladislav B. Sotirović despre Ucraina în trecut şi în prezent, cu o dezvoltare specială pe Bucovina.

De altfel, trebuie să arătăm că istoriografia ucraineană este extrem de naţionalistă atunci când este vorba de istoria ţării şi poporului său şi, în orice caz, lipsită de obiectivitate.  Este fundamental colorată politic, cu sarcina principală de a-i prezenta pe ucraineni ca o naţiune etno-lingvistică naturală, care a dus o luptă istorică pentru a crea statul naţional independent şi de a pretinde, cu totul neîntemeiat, că anumite teritorii sunt etnoistoric „ucrainene”.

Ca un exemplu tipic al unei astfel de tendinţe de a rescrie istoria Europei de Est în conformitate cu cadrul politic corect şi naţionalist, avem cartea lui Serhy Jekelcyk despre naşterea naţiunii ucrainene moderne în care, printre alte fapte pseudo-istorice ale unor evenimente reinterpretate, este scris că URSS, în anii 1939-1940, a anexat de la Polonia şi România „ţinuturile ucrainene de vest” (Serhy Jekelčyk, Ukraina: Modernios nacijos gimimas, Vilnius: Baltos lankos, 2009, 17).

Totuşi, acest „ţinut ucrainean vestic” nu a făcut parte niciodată din niciun fel de Ucraină înaintea războiului 2 mondial, dat fiind că Ucraina nu a existat ca un stat sau provincie administrativă înainte de crearea, de către Lenin, a Republicii Socialiste Sovietice a Ucrainei, dar, la acel moment, fără „ţinutul ucrainean de vest”, care nu era încă parte a USSR. De asemenea, ucrainenii nu au locuit niciodată, sau au fost doar o minoritate pe aceste ţinuturi, ceea ce înseamnă că Ucraina nu are drepturi etnice asupra celei mai mari părţi a „Ucrainei de vest”. Chiar şi astăzi, aproape jumătate din teritoriul Ucrainei nu are majoritate ucraineană. Mai mult, în unele regiuni nu există ucraineni de loc. Prin urmare, întrebarea fundamentală este pe ce principiu sunt trasate frontierele ucrainene?

Un alt exemplu de istoriografie falsă îl găsim în broşura academică despre reşedinţa metropolitană a Bucovinei, publicată în 2007 de către Universitatea Naţională din Cernăuţi. În broşură se scrie că această universitate este „… una dintre cele mai vechi universităţi clasice ale Ucrainei” (The Architecturial Complex of Bukovynian Metropolitan’s Residence, Chernivtsi: Yuriy Fedkovych National University of Chernivtsi, 2007, 31) ceea ce este adevărat numai din perspectiva politică a prezentului, dar nu este din punct de vedere istoric-moral.

Mai precis, universitatea este amplasată în Bucovina de Nord, care în 1775 era a monarhiei Habsburgice. Ţinutul a fost administrat de la 1786 în districtul Cernăuţi al Galiţiei şi, după 100 de ani de la afilierea Bucovinei la imperiu, a fost inaugurată Franz-Josephs-Universität în 4 octombrie 1875 (ziua de nume a împăratului). Cu alte cuvinte, originea universităţii, ca şi a întregii Bucovine nu are nimic de-a face nici cu Ucraina istorică, nici cu etnicii ucraineni, căci înainte de 1940 ea se afla în afara teritoriului Ucrainei, atunci când întreaga Bucovină de Nord a fost anexată în 13 august de către URSS, ca urmare a pactului Hitler-Stalin Pact (sau Pactul Ribbentrop-Molotov), semnat în 23 august 1939. Prin urmare, doi bandiţi notorii (unul nazist, altul bolşevic) au decis transferul Bucovinei de Nord la URSS, iar ţinutul a devenit după război parte a „Marii Ucraine Sovietice”.

În concluzie, în timp ce naţionaliştii ucraineni pretind că Rusia a ocupat Ucraina, anexarea Bucovinei de Nord şi a altor teritorii de la Polonia, Cehoslovacia şi România, de către URSS în 1940, este pentru ei un act legitim de dreptate istorică. Ajunşi aici trebuie să remarcăm că, în conformitate cu acelaşi pact, teritoriile statelor independente Lituania, Letonia şi Estonia au fost de asemenea anexate de către URSS, ceea ce este considerat de către istoricii şi politicienii lor ca o „ocupaţie”, adică un act ilegal de agresiune, care încalcă legea internaţională şi ordinea legitimă. Totuşi, ei nu au acuzat niciodată de a fi făcut acelaşi lucru cu teritoriile ocupate de la cei trei vecini vestici ai ei în 1940/1944.

Asimilarea politică a anumitor grupuri etnolingvistice slave din Ucraina a fost şi este unul dintre instrumentele standardizate pentru crearea şi menţinerea identităţii naţionale ucrainene în secolul 20. Cel mai brutal caz este cel al rutenilor, care sunt pur şi simplu declaraţi ucraineeni istorici cunoscuţi sub acest nume până la războiul 2 mondial. Ţinutul lor, care a fost în perioada dintre războaie parte a Cehoslovaciei, şi care a fost anexat de către URSS la finalul războiului şi inclus în marea Ucraină sovietică, este simplu redenumit Ucraina Sub-Carpatică. Şi, totuşi, rutenii şi ucraineni sunt două grupuri etnolingvistice slave separate, după cum este recunoscut, de exemplu, în provincia autonomă Voivodina a Serbiei, în care limba ruteană este chiar oficială şi studiată împreună cu filologia şi literatura ruteană în cadrul unui departament separat la Universitatea din Novi Sad. Din nefericire, poziţia rutenilor în Ucraina este încă şi mai proastă decât cea a kurzilor în Turcia, dat fiind că procesul asimilării lor este mai rapid decât în cazul kurzilor.

Din perspectiva curentă a crizei ucrainene şi, în general, din punctul de vedere al rezolvării „Problemei Ucrainene”, trebuie avut în vedere că realitatea istorică este că o parte a Ucrainei de Est a fost încorporată legal în imperiul rusesc în 1654, ca o consecinţă a deciziei hatmanului local al teritoriul zaporojian, Bogdan Hmelniţchi (1595-1657), pe baza unei revolte populare împotriva ocupării polonezo-lituaniene (romano-catolice) a ţinuturilor, revoltă care a izbucnit în 1648.

Asta înseamnă că partea centrală a Ucrainei din zilele noastre s-a unit în mod liber cu Rusia, scăpând în felul acesta de opresiunea romano-catolică polonezo-lituaniană. Prin urmare, teritoriul condus de către Hmelniţchi trebuie să fie considerat, din punct de vedere istoric, ca fiind patria întregii Ucraine de astăzi, patrie care deja în 1654 alesese Rusia.

 (Episodul anterior la https://paulghitiu2009.blogspot.com/2021/04/ucraina-un-stat-care-nu-existat-pana-in.html)

Va urma.

duminică, 20 decembrie 2020

Adio identitate românească? Elevii nu vor mai învăţa istoria şi geografia României, ci nişte "studii sociale" îmbâcsite cu globalism, bruxelism, marxism, progresism, sexualism.

Aveţi în cele de mai jos un fragment din articolul lui Ion Ţene despre ceea ce se pregăteşte elevilor români. adică României, începând cu anul şcolar 2021-2022. Cum tot articolul merită cu prisosinţă  citit, la final aveţi linkul către pagina din napocanews pe care îl găsiţi. Iar răspunsul la întrebarea din titlu ţine de fiecare dintre noi.
 

Ultima lovitură, care se dorește dată dinspre Bruxelles identității culturale a românilor, este eliminarea a două materii fundamentale din programa școlară Istoria și Geografia. Elevii români nu mai trebuie să știe de Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Școala Ardeleană, Al. Cuza, Carol I, Eminescu, Coșbuc, Goga sau Nichita Stănescu, ci trecutul nostru să fie diluat în ”științele sociale” despre integrare, federalizare și studiul minorităților. Este o nouă lovitură dură dată identităţii naţionale. Istoria și Geografia, două materii clasice studiate de elevii de-a lungul timpului, dispar din programa școlară începând cu anul școlar 2021-2022. Odată cu startul viitorului an de învățământ, elevii nu vor mai avea ca materii de sine stătătoare ”Istorie” și ”Geografie”, iar în locul celor două va apărea o așa zisă disciplină intitulată ”Studii Sociale”. Prin această măsură de reducere a materiilor școlare, cei din fruntea Educației susțin că urmăresc contopirea numărului mare de ore care erau predate de profesori. De fapt este o lovitură grea împotriva identității naționale și geografice a românilor. Cel care a avut curajul moral și a sesizat faptul că Istoria și Geografia nu mai sunt prezente ca materii individuale în programa școlară de anul viitor este cunoscutul Florinel Agafiţei, profesor de istorie şi scriitor cunoscut în Focşani. Acesta a studiat cu atenţie metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar viitor şi a constatat că discipline importante precum Istoria şi Geografia vor fi contopite într-una singură, sub altă denumire.

Se urmărește aceeași politică de diluare a identității culturale, națională și europeană după modelul celei din fosta URSS, lucru evidențiat de cunoscutul prozator Cinghiz Aitmatov, care în romanele publicate în anii 1970/1980, ”Vaporul alb”, ”Cocorii timpurii” sau ”Adio, floare galbenă” sublinia mancurtizarea kazahilor și chirchizilor prin sovietizare și marxism, adică ștergea memoriei popoarelor pentru a fi stăpânite de puterea politică dominantă de la Moscova, controlată centralizator de ruși. Păstrând proporțiile, ceea ce se întâmplă acum în educația românească din UE este o formă de ștergere a memoriei identitare culturale românești sub pretextul unui federalism european supra-centralizator și care diluează valorile locale sau regionale. De câțiva ani încoace istoricul Ioan Aurel Pop atrage atenția asupra eliminării ”umanioarelor” și limbii latine din programa școlară, ca modalitate de diluare a identității culturale naționale. ”Firește că avem obligația să-i pregătim pe elevi pentru viață, dar viața nu înseamnă doar cariere și calcule exacte, doar investiții și întreprinzători, doar servicii și mall-uri, ci și concerte, statui, monumente, muzee, opere literare, festivaluri de folclor sau de jazz, spectacole de operă, tradiții ale popoarelor, adică înseamnă cultură și civilizație în ansamblu. Competențe în viața practică înseamnă și a vorbi corect românește, și a cunoaște curentele culturale care au traversat istoria omenirii, și a conversa în limbi străine, și a plasa corect pe hartă lanțul Carpaților sau al Anzilor, și a recunoaște o biserică gotică și a nu o confunda cu una bizantină, și a ști din ce limbă (limbi) vin numele științifice ale plantelor și animalelor” declara academicianul în presa clujeană.

Mai multe la:  https://www.napocanews.ro/2020/12/istoria-si-geografia-exilate-din-programa-scolara-se-sterge-identitatea-romanilor.html

luni, 23 martie 2020

Nu vă temeţi! Frica vă face sclavi! Covid-19, o viroză în ambalaj de apocalipsă. – Pandemia de frică, o scurtătură către statul sclavagist mondial (I)


 Image result for guvernul mondial
Treziţi-vă! Aceasta nu este o pandemie de coronavirus, ci o pandemie a spaimei, pentru resetarea lumii: de către „ei şi pentru „ei”!

Am să încep cu o mărturisire: Nu sunt îngrijorat de coronavirus şi de boala lui, Covid-19, în ceea ce mă priveşte. Mi-e teamă pentru ceilalţi. Mă dor suferinţele, neajunsurile, moartea lor. Dar, mai tare, mă doare frica lor, panica lor. Mi-e teamă pentru ce le face această frică. Şi mă doare pentru ei în perspectiva a ceea ce va fi după, a mult mai răului lumesc care e pregătit de mult, e pus acum la lucru cu mare viteză şi uriaşe resurse, sub acoperirea acestei pandemii fabricate şi acestei isterii mondiale induse pe urmele ei.

De aceea, vă rog să nu vă temeţi. Nu vă lăsaţi acoperiţi şi pătrunşi de această frică care paralizează raţiunea şi îngheaţă sentimentele noastre, relaţia noastră cu ceilalţi. Care ne-a fost transmisă cu o contagiune fără egal în biologic, sub masca mincinoasă, perfidă şi otrăvitoare a grijii pentru noi.

Nu vă temeţi pentru că exact asta urmăreşte duşmanul vostru şi hăitaşii lui şi câinii lui lansaţi pe urmele voastre pentru a vă înghesui către capcana fără scăpare. Ei vă vor speriaţi, terorizaţi, dezorientaţi şi pierduţi în disperarea în care vă credeţi părăsiţi, lipsiţi de alt ajutor. Pentru ca atunci când sunteţi cu disperarea la maxim să vină cu “grija”, “puterea” şi “soluţiile” lor şi voi să-i imploraţi să vă salveze. Uitând, sau neînţelegând, că sunt chiar cei care v-au adus în această stare. 

Ei au nevoie de frica voastră pentru a deveni mai puternici. Se hrănesc cu frica voastră, cresc din ea şi apoi se hrănesc cu voi înşivă, cu sufletele voastre înrobite şi desfigurate de frica voastră pentru trupurile voastre.

Desigur, în plan biologic, avem de-a face cu un duşman, mortal în anumite condiţii, care nu trebuie nesocotit. Aşa cum au făcut autorităţile de pretutindeni timp de peste 3 luni. Căci, cu foarte rare excepţii, cum ar fi, trebuie să recunoaştem, China, dar mai ales Coreea de Sud, a existat un element comun: eșecul lamentabil al autorităților de a preveni, de a lua măsurile potrivite, de a comunica.

Nu invit deci pe nimeni să nesocotească măsurile luate în acest moment,  ci să se concentreze pe ceea ce îi poate proteja pe ceilalţi de îmbolnăvire. Aceasta este calea şi pentru a se proteja pe sine.

Dar nu pot să nu observ nişte fracturi imense între comportamentul autorităţilor în acest caz şi în altele, mai grave din trecut şi din prezent. Între acest caz şi gripa din fiecare an, care ia sistematic sute de mii de vieţi - 110.000 în acest an. Între acest caz şi poziţia faţă de avorturi – pe numele corect, prunc-ucideri – 9,6 milioane în acest an, care sunt încurajate şi puternic finanţate. Între această dubioasă pandemie şi alte boli transmisibile – 3 milioane în acest an. Între acest caz şi multe alte probleme de sănătate cu mult mai multe victime pentru care nu se iau măsuri excepţionale, sunt neglijate sau chiar promovate.

Ne rugăm pentru oprirea virusului. Foarte bine! Cred însă că mai mult ar trebui să ne rugăm pentru oprirea a ceea ce se pregăteşte sub acoperirea virusului, adică pentru ceea ce ne așteaptă dincolo de el. Chiar dacă acesta este doar un experiment, o repetiţie, putem fi oricând actorii altor repetiţii inclusv ai marelui spectacol final. La care vom ajunge deja epuizaţi, fără voinţă, gata să renunţăm la orice pentru a supravieţui; adică de a primi ceva de mâncare, un metru pătrat de adăpost etc.
Pentru a ne păstra controlul asupra vieţii noastre, trebuie să aflăm adevărul. Pentru aceasta vă propun următorul traseu: să desluşim cu claritate, în noianul de informaţie, adesea parazitantă, cine este acest coronavirus şi ce face el. Apoi să vedem care sunt efectele lui asupra vieţii noastre, a lumii. Şi în final să înţelegem DE CE? La ce foloseşte? Cui foloseşte? Unde se vrea să fim duşi?
Teroare mondială pentru nimic mai mult decât o viroză obișnuită în ambalaj politico-mediatic de apocalipsă? Un alt fel de 11 septembrie 2011? De ce?
O serie de elemente din această isterie de proporţii cosmice, trezesc suspiciunea şi întăresc, la finalul unei analize,  încredinţarea că asistăm la o punere în scenă de mari dimensiuni, cu urmări încă greu de estimat şi în scopuri de loc onorabile.
Calcul mincinos al ratei de mortalitate
Conform datelor oficiale, caracteristicile speciale ale covid-19 sunt deosebita contagiozitate și selectivitatea demografică, adică atacul pe vârste înaintate.
Valul de panică pornit dinspre Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pe care s-au suit toate guvernele şi întreaga media mainstream, se bazează pe calcule (probabil, intenţionat, căci e greu de crezut, după atâţia ani, într-o greşeală elementară) greşite. Pentru a ne convinge cât de dramatică este situaţie,  s-a făcut comparaţia între rata de mortalitate pentru cazurile confirmate (3,4 la data anunţului)  cu coronavirus, şi rata de mortalitate pentru numărul total de infectări estimat, de 0,1 %, în cazul gripei anului trecut. Dar evaluările anuale, şi un studiu din 16 martie 2020 arată că numărul celor care sunt în mod real infectaţi şi au făcut boala fără a prezenta simptomele standard, sau nu au avut o formă gravă şi nu s-au prezentat la medic, deci nu sunt evidenţiaţi în statistici, este mult mai mare. De exemplu, datele  CDC (Centers for Deasease Control and Prevention) autoritatea naţională americană în domeniul sănătăţii, vorbesc, după cum voi arăta mai jos, despre o estimare de zeci de milioane de posibil infectaţi faţă de sute de mii de spitalizaţi, adică de 221 de ori mai multe persoane care au făcut boala decât cele spitalizate.
Gripa sezonieră, gripele porcine şi aviare omoară, fiecare în parte, an de an, zeci şi sute de mii de vieţi la nivel mondial. Dar, în afară  de presiunea pentru a ne vaccina, nu inspiră măsuri deosebite. De ce?
"Însă, aceasta este o boală la fel de gravă ca şi gripa sezonieră pe care o tratăm în fiecare an. Din păcate, sunt mii de oameni în toată lumea care mor din cauza gripei sezoniere, şi acelaşi lucru se întâmplă şi cu coronavirusul, dar nu este nici mai grav, nici mai puţin grav decât gripa, care este o infecţie serioasă, dar nu duce la o catastrofă la nivel mondial”- cercetătorul român Mihai Netea, de la Universitatea Radboud din Nijmegen, Olanda, medic infecţionist, într-o conferinţă la Ateneul Român, în februarie 2020.
Peste tot s-a creeat panica dar realitatea e ca, an de an, virozele respiratorii produc decese pe intreaga planeta, inclusiv in Romania. Iar aceasta viroza, intens mediatizata, nu e mai periculoasa decat cele cu care ne-am confruntat pana acum, de-a lungul istoriei recente. - Dragoş Dinulescu, medic, în scrisoarea adresată preşedintelui Iohannis.

În SUA, în epidemia de gripă porcină din sezonul 2009/2010, conform estimărilor CDC, au fost infectate 60,8 milioane persoane, 274.000 au fost spitalizate, şi 12.500 au murit; rata de mortalitate 0,02 % (deci, după cum spuneam mai sus, rata calculată la numărul estimat). Şi totuşi, discuţia publică despre acea epidemie a fost atât de redusă încât mulţi americani nici nu au auzit de ea. Zilele trecute, la numai 4600 de îmbolnăviri şi 85 de decese a fost decretată starea de urgenţă şi America a fost băgată în carantină. Şi situaţia este, cu câteva excepţii,  similară peste tot.
La nivel mondial, de aceeaşi gripă porcină, au fost circa 1,4 miliarde infectați și între 150.000 și 575.000 decese. Gripa porcină a afectat mai ales copiii şi adulţii tineri. Peste 80 % dintre decese au fost persoane sub 65 de ani. Şi deşi ar fi trebuit să fie o panică mult mai mare ca acum – ne mureau, în definitiv, copiii, tinerii, viitorul nostru, nu "trecutul", ca acum, a fost linişte. DE CE?
Iată, tot conform CDC-ului, situaţia gripei sezoniere pentru 2018/2019: 35,5 millioane îmbolnăviri, 16,5 milioane prezentate la medic, 490.600 spitalizări, şi 34.200 decese. Situaţie şi mai gravă a fost cea din 2017/2018 cu 45 milioane îmbolnăviri, 21 milioane prezentaţi la medic, 810.000 spitalizări şi 61.000 de decese. Şi a fost linişte.
Conform Hover Institution, pentru  sezonul 2019/2020, din octombrie până în present, pentru gripa sezonieră, ar fi între  36 şi 51 milioane infectaţi, 370.000 şi 670.000 spitalizaţi şi între 22.000 şi 55.000 decese. Adică între 230.000 şi 320.000 noi infecţii zilnice şi între 140 la 350 decese pe zi, la o rată de mortalitate de între 0,044 % şi 0,152 %. Şi este linişte.
Primul caz de coronavirus a fost recunoscut oficial (de fapt, după cum voi arăta, boala se declanşase cu mai multe luni în urmă) pe 20 ianuarie 2020. Suntem la 2 luni (azi e 23 martie) şi situaţia arată astfel: 41.167 de îmbolnăviri (pe baza prezentării la medic, nu estimarea tuturor potenţialilor infectaţi) şi 485 decese. Adică, calculată pe cazurile documentate, nu pe estimarea totală, o rată de mortalitate de  1,1 %. Care pe numărul real poate fi de chiar sub 0,1 %. Şi America este în regim de război! DE CE?

În Italia situaţia din sezoanele din 2013 în 2017 arată astfel: 


7,027, 20,259, 15,801 şi 24,981 de decese pentru epidemiile de gripă din 2013/14, 2014/15, 2015/16 şi 2016/17. În total 68.000 la 5,3 milioane de îmbolnăviţi. Adică au avut cel mai puţin 7000 şi cei mai mulţi 25.000 pe an.
Să ne întoarcem în România. Dintr-un document elaborat de “Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile” aflăm că în sezonul gripal 2018-2019, în România s-au înregistrat 23.727 de cazuri de afecțiuni clinice compatibile cu gripa, de 2 ori mai multe decât în sezonul precedent, din care s-au confirmat prin analize de laborator 2.310 cazuri de gripă, unul din trei adulţi având nevoie de spitalizare, şi 199 decese confirmate cu virus gripal. Astăzi România are 576 de îmbolnăviri confirmate şi 6 decese. În condiţii de comunicare, zero, prevenire, zero, măsuri reale pentru vindecare, zero. Cu fugăriţii, înjuraţii şi arestaţii oameni ai mult-hulitului sistem public de sănătate lăsaţi să se descurce cum vor putea. Fără materiale, fără echipamente. În schimb, toată ţara a fost pusă pe STOP. Cu efecte care se vor dovedi dezastruoase. DE CE?
Selectivitatea demografică se referă la faptul că Covid-19 afectează grav, chiar ucide, persoanele în vîrstă şi cu precădere pe cele cu afecţiuni cronice – ceea ce se întâlneşte adesea la grupele de vârstă înaintată.
Un studiu realizat de Leverhulme Centre for Demographic Science, University of Oxford & Nuffield College ne spune că „riscul de mortalitate Covid-19 este foarte concentrat la vârste mai mari, în special la cele cu vârsta de peste 80 de ani. O statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, funcţie de maladii pre-existente arată că rata de mortalitate este la 13,2 % pentru afecţiuni cardiovasculare, 9,2 diabet, 8,4 hipertensiune, 8 afecţiuni pulmonare cornice, 7,6 % cancer şi doar 0,9 % fără maladie pre-existentă.
Datele din Italia, atestă că peste 99 % dintre decedați aveau afecţiuni medicale anterioare grave în marja celor de mai sus, ceea ce poate însemna şi că oparte dintre ei s-ar fi găsit oricum între cei 40. 693 de inşi care mor lunar, reducând practic rata de mortalitate. Despre multiplele cauze certe şi bănuite ale situaţiei din Italia am scris deja în analiza: DE CE ITALIA?

Şi atenţie, peste tot se lucrează cu rata de mortalitate la total cazuri cunoscute, nu la estimarea numărului real, de zeci şi sute de ori mai mare.
Alte întrebări pe deplin justificate
Pe fondul acestei furtuni modiale perfecte, răspunsul a fost carantina, un discutabil răspuns „universal”, care nu acordă prioritate principalelor populații expuse riscului şi induce uriaşe probleme economice şi deci sociale pentru viitor, inclusiv decese din cauza căderii sistemelor de sănătate naţionale. Iată câteva întrebări:
De ce timp de 2-3 luni de la anunţul oficial din China nu s-a făcut nimic? Nu s-au asigurat măşti, ventilatoare şi tot ceea ce era necesar?
De ce nu au fost tratate în acelaşi regim gripele sezoniere, care omoară an de an sute de mii de oameni? Nu era încă momentul?
Dacă există deja toată informaţia şi experienţa adunată cu gripele sezoniere, aviară, porcină etc., de ce, la 100 de ani de la gripa spaniolă, nu s-a pus la punct un sistem de prevenire şi tratare eficient, nu s-a întreprins nimic an de an pentru ca epidemiile să nu mai ia autorităţile pe nepregătite? Că epidemiile vin, cel puţin gripa, este sigur. Ce i-a oprit să aibă tot ceea ce este necesar la nivel de întreaga populaţie pentru un caz de epidemie?
De ce nu sunt pregătite planuri de măsuri şi sisteme de operaţionalizare a acestora funcţie de categoria de populaţie afectată preponderent cel mai frecvent?
Peste 600 de medici din Franța reuniţi în asociaţia C19 au iniţiat o acţiune judiciară contra premierului Édouard Philippe şi a fostului ministru al Sănătăţii Agnès Buzyn, pe care îi acuză de „minciună de stat” în gestionarea crizei epidemiei de coronavirus.
Medicii îi acuză pe Édouard Philippe şi Agnès Buzyn că nu au luat măsurile necesare pentru a opri epidemia înainte de răspândirea acesteia în Franţa, deşi cunoşteau riscurile.
Scandalul lipsei măştilor de protecţie a fost primul factor de nemulţumire. „Guvernul a transmis la sfârşitul lunii februarie că măştile vor veni, iar lumea a crezut. La începutul lunii martie, când au înţeles că nu vor fi măşti, au început să spună că nu va fi nevoie. Este realitatea unei neputinţe şi a unei minciuni, adevărul este că nu aveau stocuri”, argumentează Fabrice Di Vizio, avocatul asociaţiei de medici.
În plus, asociaţia medicilor denunţă lipsa de acţiune a fostului ministru al Sănătăţii Agnès Buzyn. „Practic, ea a explicat că ştia totul, dar nu a făcut nimic”, a subliniat avocatul Fabrice Di Vizio.

Toate drumurile duc în SUA

Surse diferite, cercetări şi investigaţii epidemiologice  minuţioase şi aprofundate indică ca zonă de origine a pandemiei SUA.
E deja cert că o parte dintre cei între 22.000 şi 55.000 de morţi de gripă anul acesta în SUA, începând din toamna anului trecut, să fi fost de fapt afectaţi de Covid-19, lucru confirmat recent de însuşi directorul CDC Robert Redfield. Acesta a recunoscut pe 11 martie, la audierea sa din Comisia de Supraveghere a Camerei, că unii americani, care aparent au murit din cauza gripei, au fost testați pozitiv pentru noul #coronavirus în diagnosticarea postumă.

În spijinul acestei teze vine şi faptul că dintre cele 5 tulpini diferite depistate până în 27 februarie, în diverse regiuni ale globului era prezentă una sau alta dintre ele, în timp ce doar în SUA erau prezente toate cele 5. De exemplu, tulpina din Taiwan se mai găsea în Australia şi SUA, şi cum australieni nu fuseseră în perioada premergătoare izbucnirii epidemiei în Taiwan, concluzia logică indica ca sursă vizitatorii din SUA sau taiwanezii întorşi din SUA.

O singură tulpină a fost depistată şi în cea mai mare parte a Chinei, în Coreea de Sud, Tailanda, Vietnam, Singapore, Marea Britanie, Belgia şi Germania.  Cercetările ulterioare acestei date au relevat că şi în Iran e o tulpină diferită de cea din China, dar la fel de agresivă, acest ultim detaliu fiind deosebit de interesant pentru discuţia dacă pandemia a fost întâmplătoare sau fabricată.

Data pornirii epidemiei poate fi stabilită chiar în septembrie 2019 când nişte japonezi, care nu fuseseră în China niciodată, se întorseseră din Hawaii bolnavi, iar introducerea ei în China este posibil să fi avut loc cu ocazia Jocurilor Militare Internaţionale Wuhan ţinute aici în octombrie, şi la care au participat circa 300 de militari americani, transmiterea de la om la om începând spre sfârşitul lui noiembrie.

Tot în SUA, începând din august, au fost înregistrate peste 200 de decese ca fiind cauzate de “fibroză pulmonară” cu simptome similare cu ale coronavirusului (dificultăţi de respiraţie, dureri în piept, vomă şi oboseală). Mai multe detalii despre situaţia din SUA aici şi aici.

Ieri au apărut informații despre simptome pulmonare ciudate evidențiate la pacienți din Italia în noiembrie 2019, de asemenea asemănătoare cu cele ale coronavirusului. Aceste date și multe altele sunt desigur cunoscute de serviciile de informații. inclusiv cele americane. Dar public este continuată narațiunea exportului maladiei din China. Ba chiar, există initiativa deschiderii unui proces de daune împotriva Chinei. Deşi, până la primul caz american recunoscut oficial trecuseră 2 luni în raport cu China şi onoratele autorităţi americane nu luaseră nicio măsură.

Duhoarea unei politici putrefiante se simte peste tot; e prezentă în fiecare detaliu al comunicărilor oficiale şi al ştirilor din media nomenclaturistă.  Dar oare asistăm doar la folosirea acestei ocazii pentru a lovi în adversari şi a pune şaua tiraniei pe spatele popoarelor, sau această pandemie este provocată intenţionat?
La această întrebare şi la altele vom încerca să răspundem în episodul următor în care vom analiza şi la ce le foloseşte pandemia şi ce efecte cataclismice are ea cu adevărat.

Să fim liberi

Frica – teroarea născută în noi – este arma lor predilectă şi uitaţi-vă nu mai departe de ultimii 20 de ani. Uitaţi-vă cum, în numele apărării, liniştei, securităţii noastre au apărut lupta împotriva terorismului, migraţia fără limite, epidemiile de gripă aviară, gripă porcină, ebola, SARS, MERS, covid-19. Mai nou, isteria salvării planetei. Şi de fiecare data ne-am trezit cu mai puţină linişte, cu mai puţină securitate, cu mai puţină libertate.  După cum o spune şi Ron Paul:

Guvernele iubesc crizele deoarece, atunci când oamenii se tem, ei sunt mai dispuși să renunțe la libertăți în schimbul promisiunii că guvernul va avea grijă de ei. După 9/11, de exemplu, americanii au acceptat distrugerea aproape totală a libertăților lor civile pentru promisiunile goale de conţinut ale PATRIOT Act privind securitatea.
Oamenii ar trebui să se întrebe dacă nu cumva această „pandemie” coronavirus ar putea fi o mare farsă, cu pericolul real al bolii exagerat masiv de către cei care încearcă să profite – financiar şi/sau politic – de panica care rezultă.
Aceasta nu înseamnă că boala este inofensivă. Fără îndoială, oamenii vor muri din cauza coronavirusului. Persoanele din categoriile vulnerabile ar trebui să ia măsuri de precauție pentru a limita riscul de expunere. Dar am mai văzut acest film. Guvernul mediatizează exagerat o amenințare ca scuză pentru a ne lua mai multe libertăți. Iar atunci când „amenințarea” se încheie, nu ne mai dau înapoi acele libertăți.

Ascultaţi-l cu atenţie, e un fost congresmen şi candidat la preşedinţia SUA. Dacă pe mine nu mă credeţi, căci ce pot ştii eu de aici despre ce fac marii sforari ai lumii, pe el ar trebui să-l credeţi.

Frica creează o mentalitate de sclav. Înfrângerea ei una de om liber. Deci:
SĂ FIM LIBERI!

Nu vă temeţi! Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri!
 Va urma.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...