Se afișează postările cu eticheta Preşedinte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Preşedinte. Afișați toate postările

vineri, 27 martie 2020

Deblocați România, sau România vă va "debloca" pe voi! - Scrisoare deschisă adresată domnilor Iohannis, Orban, Ciolacu, şefilor de partide, şefilor de servicii de informaţii, parlamentarilor, membrilor guvernului.


Doamnelor şi domnilor,
La ora la care vă scriu, cea mai mare parte a populației a înțeles că, deși aţi fost informați (mai ales primii doi), încă din decembrie, de serviciile de informații despre pericolul covid-19; deși ați putut observa, dumneavostră înșivă, epidemia din China, apoi răspândirea ei în alte state, răspândire uşor de prevăzut, despre care nu era necesar să fiți preveniți de servicii sau de specialiști, nu aţi făcut nimic pentru pregătirea țării în vederea șocului ce urma să vină. Că de vină este incompetenţa cronică a structurilor şi persoanelor responsabile ale statului, că de vină a fost circul politic, de cea mai mizerabilă factură, al dărâmării guvernelor pentru alegeri anticipate, acum nu mai contează. (Deşi în amintirea oamenilor, fiţi siguri, va conta.)

Sistemul de sănătate publică a fost lipsit (dincolo de medicii și asistenţii înjuraţi, fugăriţi şi arestaţi pentru motive deloc lădabile, în realitate adevăraţii eroi) de o strategie clară de acțiune, de echipamentele necesare (de-abia acum sosesc măştile şi trusele de testare, cu mari semne de întrebare în privinţa calităţii şi eficacităţii lor), de medicamentele necesare, de paturile de spital necesare.

Preşedintele Trump a ieşit public în favoarea a două astfel de produse ieftine şi eficiente, hidroxiclorochina și azitromicina, care au vindecat peste 90 % dintre cazurile de covid 19 în care au fost administrate, dar pe care marile companii farmaceutice încearcă să le blocheze pentru a-şi vinde produsele lor mult mai scumpe şi mai nesigure – de ex. vaccinuri introduse fără îndeplinirea protocoalelor obligatorii de mai multe etape de testare. Preşedintele României a ieşit cu sfaturi pe care le ştiam cu toţii, cu starea de urgenţă şi cu ameninţări. (Oamenii vor compara şi îşi vor aminti.)

Haosul, nepregătirea sistemului şi lipsa mijloacelor adecvate de protecţie (măşti performante pentru medici) sunt dovedite chiar de îmbolnăvirea a zeci de medici şi asistenţi. Sunt în continuare mari semne de întrebare în legătură cu performanţele măştilor ce sunt aduse, din ceea ce a apărut public părând a fi vorba de produse de proastă calitate, menite altor scopuri, nu protecţiei de acest tip.

Între timp, chiar autoritatea americană din domeniu, CDC, a exprimat mari rezerve în legătură cu performanţele testerelor folosite în SUA, care pun sub semnul întrebării repartizarea persoanelor în categoria infectaţi sau neinfectaţi. Persoane sănătoase pot ajunge între bolnavi şi invers.  S-a ocupat cineva din România de studierea acestei teme de o mare importanţă, sau s-au luat cu bani mulţi truse de testare îndoielnice? Ca şi măştile? O întrebare, ca şi altele care deja transpar din cele scrise, şi la care va trebui să răspundeţi în viitor.

Demersul meu este însă legat de prosteasca, inutila şi extrem de dăunătoarea blocare a ţării prin măsuri care ţin de lupta cu infracţionalitatea criminală generalizată, cu războaiele de gherilă, de înăbuşire a unor tentative de lovitură de stat, sau a unor revolte, şi nu de lupta ştiinţifică cu un virus.

Dacă veţi avea disponibilitatea de a citi dumneavoastră înşivă – nu neapărat prin consilierii adesea mai prost pregătiţi şi legaţi de diverse interese lobistice – veţi putea vedea că cele mai bune rezultate în lupta cu covid-19 le-au avut statele care au abordat problema cu sobrietate, cu o bună pregătire, cu profesionaism, cu pragmatism. Fără stări de urgenţă, fără blocarea oamenilor în case şi fără decimarea economiilor. Aveţi astfel Coreea de Sud, Suedia, Olanda, Singapore, Taiwan, Rusia, Georgia, Canada, Austria, Norvegia, Australia etc.

Dincolo de închiderea şcolilor şi a universităţilor, de interzicerea adunărilor peste un anumit număr de oameni, s-a făcut, eventual, o testare masivă şi viaţa a continuat în aproape aceiaşi parametri. Fără poliţie, jandarmerie şi armată cu arme uşoare şi semi-grele pe străzi, fără o panică degradantă şi distructivă personal, social şi economic, fără amplificarea depresiei şi anxietăţii, cele mai extinse maladii la nivel mondial (peste 700 milioane de persoane cu depresie), fără sinuciderile provocate de acestea (aproape 1 milion la nivel mondial), fără afecţiunile iniţiate şi/sau agravate până la deces de depresie, anxietate şi de blocarea între patru pereţi, adică de lipsa mişcării şi a programului variat (bolile cardiovasculare, atacurile cerebrale, diabetul, boli gastro-intestinale etc), fără golirea magazinelor, fără probleme de aprovizionare.

În România s-au întors şi vor continua să se întoarcă românii plecaţi prin lume. Nu peste mult timp numărul lor va trece de 2-3 milioane. Poate mai mult.

La nivel global, aşezată peste o anunţată criză economică a datoriilor şi a jafului practicat de binoamele “Marele biznis-Stat”, vine lovitura formidabilă a blocajului economic generalizat actual, care va arunca întreaga lume într-o recesiune fără egal în istoria omenirii. Din care, dacă se va ieşi şi nu vom cădea în alte blocaje provocate de alte pandemii sau de crize militare internaţionale, se va ieşi după mulţi ani. De exemplu, refacerea economică după criza din 2008 a luat aproape 10 ani. Ceea ce a pornit acum este însă, comparativ cu 2008, asemenea unui ţunami faţă de valurile unei furtuni de grad mare.

Cei care se întorc nu vor mai fi primiţi, sau nu vor mai avea ce să facă în statele de unde au sosit, criza scoţând în şomaj însăşi populaţia nativă. Zilele trecute, agenţia de şomaj a SUA a anunţat numărul fără precedent de 3 milioane de cereri de şomaj depuse în doar câteva zile. Această a doua dezrădăcinare a lor, bruscă, neanunţată, cu mari pierderi îi va afecta puternic mental şi sufleteşte.

Se vor prăbuşi industrii, companii, corporaţii, bănci, fonduri de investiţii şi de pensii. Se prăbuşeşte, mai ales, peste tot, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii. România va avea şi ea în curând,  pe modelul de rezolvare cu muşchii şi nu cu mintea a problemei, sute de mii, poate peste un milion de oameni rămaşi brusc fără venit. Acestora li se adaugă cei sosiţi de afară, ale căror economii se vor consuma repede. Împreună vor fi cîteva milioane. Cu familiile lor vor fi jumătate de ţară.

Ce veţi face peste câteva luni cu toţi aceştia? Ce veţi face cu jumătate din populaţia României lipsită de asigurarea zilei de mâine?

Vă bazaţi pe "iubirea" diasporei? Dincolo de faptul că nu e iubire, nu aţi înţeles până acum cât de repede trece “adorarea” populară? Cât de repede s-a trecut de la ura generalizată contra lui Băsescu, la ura împotriva PSD-ului şi a lui Liviu Dragnea? Şi dacă Băsescu a încasat ura pentru tăierile de salarii şi pensii şi mult mai redusele concedieri de după 2008, cea împotriva lui Dragnea s-a construit într-o perioadă de mai bine, cu substanţiale creşteri de salarii. Înţelegeţi în ce ecuaţie cu o singură necunoscută – când? - v-aţi vârât?

Ce veţi spune şi face când nu veţi mai avea bani de pensii, de salarii? Veţi împrumuta? Păi ştiţi cât de rari şi de scumpi sunt banii într-o lume deja îndatorată până peste cap şi scufundată în recesiune? În care cele mai multe state vor avea nevoie de împrumuturi mari? În care fiecare e pe cont propriu? Veţi vinde ţara asta pentru secole? O veţi împărţi? Tu regiunea asta, tu aia? Vă bazaţi pe UE? Păi cei mari din UE îşi vor împărţi cu precădere lor şi aici vor ajunge doar resturile. După cum am aflat deja că împotriva pandemiei ni s-a alocat 1 miliard din banii noştri cu, în realitate, altă destinaţie!

Ce veţi face când inflaţia va creşte galopant, produsele alimentare – cu care sunt deja probleme, o ştie domnul Iohannis altfel nu ar fi ieşit să ne asigure că va vorbi cu colegii din UE, se vor rări şi scumpi masiv, când salariile şi pensiile, chiar dacă ajung la destinatar, nu ajung pentru necesităţi? Credeţi că vă va mai iubi cineva?

Haosul este uşor de creat – ca exemplu ceea ce aţi făcut în scurt timp în ţară – dar foarte greu de reparat. Adică în ani mulţi , în decenii, dacă situaţia va fi favorabilă la nivel international. Dar dacă nu va fi? Dacă peste scurt timp vine o altă epidemie/pandemie? Aşa cum au venit an de an, dar nu le-aţi băgat în seamă ca acum (de ce oare, când gripele obişnuite provoacă anual sute de decese şi milioane de îmbolnăviri?). Dar dacă vom avea războaie? 

Ca să nu mai vorbim de suferințele, lipsurile, pierderile de vieți omenești pe care le implică o adâncă și îndelungată recesiune. Președintele Trump, pe care l-am mai amintit, estima că numai numărul sinuciderilor ar fi mai mare decât cel al vitimelor acestei viroze? Dar toate celalate victime? Ale foamei, ale lumii interlope care cucereşte străzile în aceste perioade, ale contrabandei, ale frigului.

Doamnelor şi domnilor,

Luaţi situaţia în mâini profesional şi bărbăteşte. Deblocaţi ţara, deblocaţi economia, atâta câtă mai este. Luaţi măsuri de stimulare, ajutaţi firmele româneşti, cu precădere sectorul productiv şi de servicii, mic şi mijlociu.
Ajutaţi agricultura şi mai ales micul fermier, care poate suplini nevoile populaţiei orăşeneşti.
Înfiinţaţi reţele de magazine alimentare şi aprozare de stat, care să comercializeze numai produse româneşti, căci nu vă veţi putea bizui, după cum deja ştiţi, pe retailerii de afară.
Ajutaţi sectorul de producţie alimentară intern care să poată oricând asigura nevoile întregii ţări.

Aveţi exemplul, nu tocmai drag vouă, al Rusiei, care din cauza sancţiunilor a fost nevoită să-şi diversifice producţia industrială şi agricolă, astfel încît a ajuns ca azi să nu mai depindă , alimentar, de exemplu, dar şi industrial în cea mai mare parte, de importuri, ci să devină exportatoare netă. Aveţi multe alte exemple, dacă acesta nu vă place sau nu aveţi voie să vă placă.

Nu în ultimul rând vreau să vă aduc la cunoştinţă, dacă nu ştiaţi deja, că această viroză nu este cu nimic mai gravă decât gripele anuale, doar cu anumite caracteristici care o particularizează: o contagiozitate mai ridicată şi decesul predominant al persoanelor vârstnice şi cu maladii preexistente: peste 90 % persoane de peste 70 de ani; peste 80 % cu două maladii pre-existente; peste 50 % cu 3 maladii pre-existente; sub 1 % fără nicio maladie pre-existentă. Afecţiunile cronice respective includ în marea majoritate problemele cardio-vasculare, diabetele, afecţiunile pulmonare şi cancerele. Chiar experţii epidemiologi care anunţau la început cifre apocaliptice, dau acum înapoi. De exemplu, Neil Ferguson, din Marea Britanie, de la care a pornit abordarea cu restricţii şi izolare a pandemiei locale, a coborât estimările de victime de la peste 2 milioane la 20.000, adică cam cât o gripă sezonieră.

Nu o spun eu, o spun statisticile anuale referitoare la toate maladiile, o spune statistica actualei pandemii, o spune o lungă listă de specialişti recunoscuţi la nivel interaţional: şefi de spitale, clinici, institute de cercetare, recomandaţi de rezultate de prestigiu, nu aşa-zişii specialişti locali apocaliptici, purtaţi pe la televiziuni şi sponsorizaţi masiv anual de companiile famaceutice.

Aveţi în linkurile alăturate date statistice, evaluări, opiniile a zeci de specialişti din toate statele avansate ale lumii, împreună cu o actualizare zilnică a situaţiei.

Experţii internaţionali în drept penal şi constitutional afirmă că starea de urgenţă, blocarea, izolarea oamenilor consituie O ÎNCĂLCARE MASIVĂ ȘI DISPROPORȚIONATĂ A DREPTURILOR FUNDAMENTALE ŞI A LIBERTĂȚII ȘI, PRIN URMARE, SE PRESUPUNE CĂ SUNT „TOATE ILEGALE”.

În conformitate cu cele de mai sus, ca cetăţean al acestei ţări îngrijorat pentru viitorul ei, vă cer să deblocaţi ţara cât daunele nu devin uriaşe şi imposibil, sau foarte greu de reparat!

Întreprindeţi cele necesare pentru a lupta pe tărâm medical cu epidemia!

Ridicaţi de îndată starea de urgenţă care i-a transformat pe toţii românii în delicvenţi şi infractori ce trebuie să dea zilnic declaraţii!

Încetați torturarea psihică a românilor!

Desfiinţaţi penitenciarul România!

Deschideţi bisericile! Bisericile sunt spaţii ale grijii pentru celălalt, deprinderii obiceiurilor sănătoase, civilizate, educaţiei morale, solidarităţii, curăţiei trupeşti şi sufleteşti.

Deblocaţi economic şi social România, sau valul nemulţumirilor vă va mătura ca pe nişte resturi vegetale eșuate pe un mal de mare!
(Nu luaţi ultimele cuvinte de mai sus ca pe o intenţie de jignire, ci doar ca pe o imagine sugestivă a posibilelor evenimente din viitor şi meditaţi asupra ei.)

Paul Ghiţiu
Violeta Sfeclis
Chiriac Ştefan
Cătălin Gavrilaş
Marian Măgureanu
Daniel Vorona
Adina Warren 
Doina-Lia Ungureanu
Gabriel Faraon
Stel Negru 
Gheorghe Botosineanu
Vlad Părău
Valer Iuraşcu

duminică, 22 martie 2020

Prostia, incompetenţa, corupţia şi trădarea autorităţilor pun România pe butuci! Dacă nu ne omoară boala, să ne omoare dezastrul economic!

 Image result for iohannis orban
În România s-a declanşat pe faţă războiul autorităţilor împotriva propriului popor. Măsuri restrictive demne de lupta cu ciuma bubonică sunt impuse pentru o viroză care nu a făcut, aici, nicio victimă, în timp ce de gripa sezonieră, anul trecut au murit 199 de persoane (unele vaccinate) fără a stârni emoţia sau îngrijorarea cuiva.
Deşi epidemia a fost anunţată în China (care însă, după cum veţi vedea într-o analiza amplă a fenomenului, nu a fost ţara de origine a pandemiei) în urmă cu 4 luni, autorităţile nu au luat nicio măsură pentru securizarea medicală a populaţiei, ci, doar de curând, au impus un regim tot mai dur de restrângere a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Nu avem nici acum măşti, dezinfectante, nu mai vorbesc de ventilatoarele necesare pentru cazurile de complicaţii pulmonare - care, din fericire au lipsit.
Nu au stabilit planuri de acţiune în care populaţia să fie îngrijită selectiv, conform cu caracteristicile covid-19, şi nu să se blocheze o ţară întreagă, economia mare şi cea măruntă, de casă, inclusiv în agricultură.
Să pregătească un fond special.
Să oprească cheltuielile nenecesare.
Sa amâne plăţile pentru achiziţionarea de armament şi alte pregătiri militare.
Să pregătească măsuri pentru sprijinirea producţiei autohtone, mai ales a afacerilor mici şi mijlocii.
Să întocmească spaţii de carantină.
Să pregătească monitorizarea eficientă a celor izolaţi.
Să pregătească şi să verifice funcţionarea schemelor de asistenţă a celor carantinaţi şi a populaţiei vîrstnice care trăieşte singură, sau este singură ca urmare a protecţiei faţă de cei tineri, care merg la muncă.

În loc să se îngrijească de sănătatea poporului ai cărui bani îi prăduiesc, preşedintele şi guvernul său s-au repezit, după luarea puterii, să-i arunce pe armament nefolositor, vechi, inexistent.
S-au apucat cu sârg să împartă bani corporaţiilor.
Să se împrumute pentru cele de mai sus şi pentru clienţii de partid şi prezidenţiali, interni şi internaţionali.
Să privatizeze sistemul medical de sănătate - mare noroc că nu au făcut-o!
Să se războiască cu sistemul de urgenţă, care şi el trebuia privatizat, şi cu Raed Arafat.
Să dea ordonanţe antiromâneşti şi nelegale în serie mare.
Să distrugă ultima fărâmă de independenţă a justiţiei.
Să taie toate punţile către China, Rusia.
Să bage educaţie sexuală şi vaccinare forţată.
Să închidă bisericile.

Au delirat, de peste trei luni, în circul de partid şi de stat de cea mai mizerabilă calitate al anticipatelor, operaţiunea prezidenţială "parlamentul meu". 
Graniţele sunt vraişte, se intră pe toate căile fără a se face controlul călătorilor, fără, de exemplu, aşa cum face Coreea de sud, instalarea de aplicaţii care să urmărească starea de sănătate a celor intraţi, fără izolarea lor obligatorie şi controlată.
Pentru că nu au reuşit să-i testeze pe cei aproape 900.000 de repatriaţi din Italia, Spania, Franţa şi Germania, ne-au introdus stare de urgenţă, dau ordonanţe militare şi ne blochează în case. Pe cine? Tot pe cei care respectă legea, nu pe cei care o ocolesc, încalcă, nesocotesc. Care circulă nestigheriţi de organele timide şi timorate de "prestanţa" lor.

Dar blochează populaţia activă. Omoară sute de mii de firme fără perspectiva de a se redresa.
Produc şomeri pe bandă rulantă. Vor fi, probabil, peste 1 milion în foarte scurt timp fără perspectiva de a se reangaja.
Promit bani de la stat pentru acoperirea parţială a salariilor din mediul privat. Evident, vor beneficia tot marii angajatori, care sunt toţi, ce surpriză, firme străine. 
Dar de unde bani? Cât timp vor fi aceşti bani, când tocmai s-a dat liber la jaful organizat al bugetului, sub acoperirea situaţiei de urgenţă, cu achiziţii făcute după bunul plac şi pe porincipiul comisionului cât mai gras, deci şi a preţului cât mai mare. Din alte împrumuturi? De la cine, că nu vor mai fi nici afară? Cât timp? Cu ce condiţii? Cu ce sacrificii?

Pentru ce toate acestea? 
Pentru că aşa s-a hotărât; pentru că, în plus faţă de prostia, incompetenţa şi corupţia autorităţilor, avem şi trădarea: adică aplicarea a ceea ce s-a hotărât undeva pentru a se finaliza schimbarea acestei lumi într-una de sclavi, argaţi şi stăpâni.

Suferinţele şi morţii care vor urma acestui dezastru economic şi social nu vor mai putea fi puşi pe seama bolii. Că nici oamenii nu sunt atât de proşti.

Declararea stării de urgență, notificarea Consiliului Europei despre activarea derogării privind aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului și recentele ordonanțe militare arată că guvernanții noștri se tem de izbucnirea mâniei populare, că nu au alte idei şi soluţii şi prevăd astfel de explozii. Ce nu ştiu ei este că, dacă lumea se va revolta decretele, ordonanţele şi notificările nu îi vor putea apăra.Nici chiar dacă vor omorâ oamenii în stradă. Căci ceea ce a început şi va urma acestei pandemii provocate va fi mult mai rău decât acum, iar oamenii vor fi disperaţi. Şi nu se vor mai teme nici de gloanţe.

Mai multe despre ceea ce se întâmplă, de ce se întâmplă, cui foloseşte, ce ne aşteaptă în analiza

Nu  vă temeţi! Frica vă face sclavi! Sclavii celor care au regizat spectacolul macabru al Covid-19, o viroză obişnuită în ambalaj de apocalipsă. – Pandemia spaimei, o scurtătură către statul sclavagist mondial (I)


miercuri, 20 noiembrie 2019

Şi președinții mor, dragă Klaus. Câteva păreri de rău şi o veste bună.



Preşedinţii mor, dar PREŞEDINŢII nu. 
Indiferent de ceea ce îți spun cei din jur, șefii tăi de afară, șefii tăi din țară, soţia, linguşitorii, președinții, ca toți ceilalți oameni, mor; de boală, de bătrânețe, de accident, de întâmplare neprevăzută. Într-o zi, într-o clipă, cad şi gata; nu mai sunt oameni, sunt cadavre. Și ajung și ei, plini de formol, țepeni, urât mirositori, într-o cutie mai simplă sau mai dichisită, pe fundul unei gropi, unde se descompun mâncați de bacterii și viermi, sau într-un cuptor de unde se scoate o mână de cenuşă. În urma lor rămân, mai mult sau mai puţin timp, mai luminoase, sau mai întunecate, amintirile. Şi o judecată dreaptă a istoriei: au fost PREŞEDINŢI, sau preşedinţi. Dar, asupra temei morţii voi reveni la final.

Tu ai ales să fii preşedinte şi îmi pare neasemuit de rău pentru PREŞEDINTELE care ai fi putut să fii (săraca Românie, nici nu tine nu a nimerit-o, nu a avut încă, în 31 de ani de „democraţie”, niciun PREŞEDINTE, numai preşedinţi). Pentru că, orice altceva ţi-ai închipui tu, orice altceva îţi spun viermii umanoizi din jur, care te descompun ca fiinţă umană, nu eşti PREŞEDINTE, acea persoană vie, care dă tot ce are ţării sale; eşti preşedinte, un cuvânt golit de conţinut, o realitate birocratică, denumirea unui post, eticheta de pe un jilţ. O expresie a unor interese, a îngemănării unor interese personale cu ale celor care te-au pus acolo; şi nu, nu la votanţi mă refer. Şi un orgoliu monstruos, pe măsura pustiului care se aşează biruitor în tine.

A fi PREŞEDINTE e mai mult decât a te cocoţa pe un scaun înalt, a te îndesa temeinic în el şi a privi de acolo dispreţuitor şi supărat spinările celor care, prin aceeaşi „tiranie a majorităţii”, pe care astăzi o critici vehement, te-au votat sperând că vei fi, în sfârşit, o excepţie.

Ca PREŞEDINTE nu poţi dispreţui ţara pe care o conduci, chiar dacă nu este totuna cu neamul tău, nu poţi respinge arogant şi incult-suficient, nu poţi condamna, "înapoierea" ei ideologică,  tradiţiile, obiceiurile, morala ei „învechite”, nu o poţi certa pentru că preferă familia naturală, pentru credinţa în Dumnezeu a majorităţii, modestia ei liniştită, confundată de iubitorii globalismului cu arhaism; nu poţi  schimba forţat, împotriva voii poporului, după voia unor stăpâni mai mult sau mai puţin oculţi, ţara, de care, se presupune, trebuie să ai grijă, dacă se poate cu drag, dacă nu măcar cu respect, obligatoriu cu responsabilitate.  Evident, ca preşedinte poţi chiar şi mai mult.

Ca PREŞEDINTE, nu poţi trata cu dispreţ şi critica o iniţiativă care a adunat peste 3 milioane de semnături şi care, conform tuturor sondajelor este susţinută de peste 70 % din populaţie, adică de majoritate, şi cu atât mai puţin pe cei care au iniţiat-o şi semnat-o. Ca preşedinte poţi să o tipărești pe hârtie igienică și să o privești rânjind satisfăcut la gândul ștergerii cu ea a dosului tău generos.

Mulţi dintre cei care au semnat, sau care susţin această direcţie de existenţă a României, te-au votat şi pe tine; între timp, ei, au devenit pentru preşedintele Iohannis nişte fundamentalişti, nişte stupizi, nişte retrograzi, adică nişte reziduuri tâmpe şi nocive ale unor vremuri revolute. Pentru PREŞEDINTELE Iohannis, ei ar fi fost fraţii săi, poporul său, glasul de care ar fi trebuit să asculte.

Mai mult, după ce i-ai certat, constatându-le lipsuril şi defectele înfiorătoare, le-ai propus o medicaţie, care a pus pe butuci Vestul: multiculturalism, diversitate, incluziune, lgbtism, căsătorie homosexuală, pedofilie, ideologia genului, poligamie, eutanasie şi tot restul care vin la pachet odată cu acceptarea triadei de la începutul acestei enumerări. Şi asta, deşi nu eşti atât de obtuz, de lipsit de capacitatea de a înţelege, încât să nu-ţi dai seama de distrugerile de profunzime, iremediabile, pe care această dictatură ideologică, de coloratură neo-marxistă, şi de origine globalistă, le-a adus Occidentului.

În aceeaşi linie, deşi populaţia este zdrobitor împotrivă, ne aduci, slugarnic, iesmenist, migratori. Chiar dacă România nu a avut niciodată activităţi coloniale, nu a distrus textura altor continente, nu a lăsat în urmă state artificial trasate (pline de contradicţii etnice, tocmai pentru a perpetua stăpânirea şi exploatarea lor cu mijloacele mai perfide ale neocoloniasmului), nu a provocat interminabile războaie, masacre, deplasări de populaţii, genocid prin foamete, însetare, boli şi, mai nou, terorism. Chiar dacă eşti conştient că acest amestec va duce la alte conflicte, distrugeri, victime nenumărate şi aici, în Europa, şi, în final, la distrugerea actualelor popoare, a ceea ce a fost şi încă mai este, într-o diversitate reală a culturilor, acest continent.
Dar eşti doar un preşedinte, cum ai putea face altfel?

Ai pierdut procese, ţi s-a luat o casă dobândită, zice actul de justiţie, fraudulos, sunt aşezate sub semnul întrebării diverse lucruri pe care le-ai făcut ca primar al Sibiului. Din păcate, refuzi să le clarifici, ataci justiţia atunci când funcţionează împotriva intereselor tale. Se afirmă că eşti şantajabil cu dosare pe temele respective, dosare care te privesc pe tine şi, unele, pe soţia ta. Poate e adevărat, poate nu. Dar dacă este, dacă din cauza acestora funcţionezi ca un preşedinte şi nu ca un PREŞEDINTE, fii bărbat, nu cârpă, ieşi la bătaie cu şantajiştii, spune ce ai de spus, taie-le posibilitatea de a te manipula. Poporul, oamenii te vor înţelege şi te vor sprijini. Iar dacă în mod real ai făcut oarece blestemăţii, atunci acceptă ca un OM şi ca un PREŞEDINTE plata pentru ele. Vei fi onorat şi admirat pentru asta. Şi vei fi iertat. De oameni şi, cu atât mai mult, de Dumnezeu. Care a zis că nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă (adică să se căiască pentru faptele lui) şi să fie viu.

Şi aşa ajungem la discuţia despre esenţa, semnificaţia vieţii şi, din nou, la moarte.
Aici îmi pare rău, în primul rând, pentru tine ca profesor de fizică. Nu se poate să nu ştii că oamenii de ştiinţă au stabilit cert că informaţia, care organizează energia şi materia, este indestructibilă şi se răspândeşte instantaneu în întreg universul.
Nu poţi să nu cunoşti experimentele de bază ale cuanticii, care au dovedit dualitatea undă-corpuscul a particulelor elementare (unda de probabilitate) şi faptul că acestea devin una sau alta funcţie de existenţa unui observator (adică a actului de observare), altfel nefiind altceva decât o infinitate de posibilităţi fără finalitate. Sau faptul că toate particulele din Univers sunt înlănţuite unele cu altele şi comunică instantaneu (cuantic entanglement). Prima descoperire implică existenţa unui observator din afara Universului pentru ca acesta să existe sub formă materială; al doilea că tot ceea ce există este unit într-o infinită Memorie aferentă unei Raţiuni, că are nevoie de informaţie ca semnal, model, instrucţiune, iar transmiterea  şi organizarea informaţiei ca energie şi materie, implică o Inteligenţă. Vorbesc, evident, despre confirmarea lui Dumnezeu de către ştiinţe (şi mai sunt multe altele de spus în acest sens) şi despre tot restul care decurge de aici.

Nu ţi se pare, domnule profesor de fizică Iohannis, că toate acestea sunt o bună bază ştiinţifică pentru a lua în calcul nemurirea pe baza păstrării tuturor informaţiilor despre noi, de la ultimul electron la orice gând, trăire, faptă, sentiment? Că sunt şanse excepţional de ridicate ca să nu se termine viaţa ta într-o groapă, devorat de viermi, ci să continue într-o altă formulare după? Şi acolo să fii analizat (judecat) şi aşezat mai confortabil, sau mai puţin confortabil (ştiu că iubeşti confortul), după cele ce ai făcut aici?

Am ajuns la ultima părere de rău: cea pentru omul Iohannis, cu perspective covâşitoare, spune ştiinţa actuală confirmând religia, de a exista şi după această viaţă efemeră. Cu perspective certe, spune Dumnezeu, de a se mântui oricând. Doar să vrea. Nu se poate să nu te gândeşti la moarte. Nu se poate să nu speri, chiar numai în subconştient, că lucrurile nu se termină aici, complet absurd, iraţional. Că trebuie să fie şi un dincolo. Dacă ai crede…

Dacă ai crede!  Dar nu crezi. Te închini, ţii mâna pe piept, dar nu crezi; arborezi o figură sobră, pătrunsă, trăitoare, dar totul pare a fi de faţadă. Dacă ai crede ai ştii, ai simţi că nu poţi minţi, înşela, trăda, nesocoti, dispreţui oamenii, lucra împotriva lor, nu te poţi pune în slujba răului. Ai ştii că sensul existenţei este acela de a te dărui celorlalţi, de a îţi jerfi orgoliile, poftele, mândria, comoditatea, plăcerile, trăind pentru ceilalţi.


Dacă ai crede ai putea fi un PREŞEDINTE! 
Vestea bună: Încă mai poţi.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...