Se afișează postările cu eticheta Bruxel. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bruxel. Afișați toate postările

marți, 22 martie 2022

Am lovit ursul şi ursul a reacţionat



 Am lovit ursul

de DOUG BANDOW, fost asistent special al preşedintelui Reagan

"Acum putem adăuga viețile ucrainenilor la numărul de morți din două decenii de război inutil, stimulat de aroganța și miopia Washingtonului."

  •  

Rusia și Ucraina sunt în război. În ciuda cuvintelor calde care curg dinspre Occident pentru Kiev, politica aliaților a fost orice, dar nu pro-Ucraina. Într-adevăr, abordarea Americii poate fi descrisă cel mai bine ca fiind lupta împotriva Rusiei până la ultimul ucrainean.

Cea mai cinică a fost marea minciună a Occidentului, conform căreia Ucraina s-ar bucura de o eventuală aderare la NATO. În 2008, la ordinul Washingtonului, alianța transatlantică a spus Georgiei și Ucrainei că într-o zi vor fi încorporate. Oficialii occidentali au petrecut ultimii 14 ani repetând această promisiune.

Cu toate acestea, Tbilisi și Kiev nu sunt mai aproape de aderare, o recunoaștere neoficială a faptului că practic niciun membru nu dorește să adauge niciuna dintre ele. Cu toate acestea, Washingtonul a condus respingerea consensuală a cererii Moscovei ca cele două state să fie excluse în viitor. În loc să recunoască adevărul, membrii alianței au tergiversat, chiar dacă recunoașterea adevărului ar fi putut preveni atacul Rusiei asupra Ucrainei.

Acum, în urma unui război la care practic nimeni nu se aștepta, aliații își neagă vinovăția. Iar est-europenii oferă un meme diferit: rușii nu au putut fi niciodată de încredere. De exemplu, a susținut deputatul leton Rihard Kols, membru al parlamentului leton: "În general, țările baltice i-au avertizat pe colegii noștri din Occident să fie vigilenți și să nu cadă în naivitate bazată pe iluzii. Disponibilitatea constantă de a relua relațiile cu Rusia, indiferent de încălcările sale, este ceea ce ne-a adus în această zi, din păcate".

Într-adevăr, unii est-europeni emană un sentiment arogant de îndreptățire, ca și cum eșecul Americii de a îndeplini o obligație imaginară de a-i proteja ar explica criza de astăzi. A insistat politicianul polonez Radek Sikorski: "Când am cerut în numeroase ocazii ca apartenența noastră la NATO să fie îndeplinită prin prezența fizică - și ceream doar două brigăzi, adică 10.000 de soldați americani - acest lucru a fost considerat scandalos." Țări precum Germania "nu au simțit durerea noastră de a fi o țară de flanc, de a fi la marginea lumii democrației, a statului de drept și a securității."

Cu toate acestea, nu există nicio dovadă că rușii posedă o doză dublă de păcat originar. În schimb, este evident că liderii occidentali, și în special factorii de decizie politică americani, au ignorat ceea ce mulți ruși le spuneau. Într-adevăr, aroganța a fost deosebit de invincibilă pe partea americană a Atlanticului.

De mult uitat este discursul conciliant al lui Vladimir Putin în fața Bundestagului german în urmă cu mai bine de două decenii. El a explicat:

    Nimeni nu pune la îndoială marea valoare a relațiilor Europei cu Statele Unite. Sunt doar de părere că Europa își va consolida solid și pentru mult timp reputația de centru puternic și cu adevărat independent al politicii mondiale dacă va reuși să reunească potențialul său și pe cel al Rusiei, inclusiv resursele sale umane, teritoriale și naturale, precum și potențialul său economic, cultural și de apărare.

El a continuat prin a declara: "Una dintre realizările ultimului deceniu este concentrarea redusă fără precedent a forțelor armate și a armamentului în Europa Centrală și în țările baltice. Rusia este o națiune europeană prietenoasă. Pacea stabilă pe continent este un obiectiv primordial pentru țara noastră, care a trăit un secol de catastrofe militare."

Cu toate acestea, atitudinea sa s-a schimbat odată cu avansarea NATO. În ciuda amneziei în masă care pare să-i fi afectat pe învingătorii Războiului Rece, aceștia au oferit numeroase asigurări oficialilor sovietici și ruși că NATO nu va mărșălui tot mai spre est până la granițele Rusiei. De exemplu, a relatat Universitatea George Washington când a făcut public un teanc de documente americane desecretizate: "Faimoasa asigurare a secretarului de stat James Baker "nici un centimetru spre est" privind extinderea NATO în cadrul întâlnirii sale cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov, la 9 februarie 1990, a făcut parte dintr-o cascadă de asigurări privind securitatea sovietică oferite de liderii occidentali lui Gorbaciov și altor oficiali sovietici pe parcursul procesului de unificare a Germaniei în 1990 și până în 1991, potrivit unor documente americane, sovietice, germane, britanice și franceze desecretizate, publicate astăzi de Arhiva Națională de Securitate de la Universitatea George Washington".

Aliații au șoptit, de asemenea, vorbe dulci la urechile președintelui rus Boris Elțîn și ale celor din jurul său. A explicat GWU: "Documente desecretizate din arhivele americane și rusești arată că oficialii americani l-au făcut pe președintele rus Boris Elțîn să creadă în 1993 că Parteneriatul pentru Pace era o alternativă la extinderea NATO, mai degrabă decât un precursor al acesteia, în timp ce, în același timp, planificau extinderea după candidatura lui Elțîn la realegere în 1996 și le spuneau rușilor în mod repetat că viitorul sistem de securitate european va include, nu va exclude, Rusia."

Într-un studiu detaliat, Marc Trachtenberg de la UCLA a concluzionat că aliații au promis inițial că vor respecta interesele de securitate ale Moscovei. Cu toate acestea, el a adăugat: "Abia mai târziu liderii americani și-au dat seama că URSS devenise prea slabă pentru a-i împiedica să facă tot ce vor. Astfel, la mijlocul anului 1990, asigurările din februarie nu au mai fost considerate obligatorii. Ceea ce Gorbaciov a numit "dulcegării" a continuat, dar întreaga viziune a unei relații de cooperare bazate pe încredere și respect reciproc, a devenit din ce în ce mai clar, era în dezacord cu realitatea. Toate acestea au fost, și încă mai sunt, profund resimțite în Rusia.".

 Unul dintre acei ruși nemulțumiți a fost Vladimir Putin. Nici nu era vorba doar de extinderea NATO. Războiul agresiv împotriva Serbiei și dezmembrarea acesteia a înfuriat atât poporul rus, cât și guvernul. La fel și sprijinul occidental pentru "revoluțiile de culoare" din Tbilisi și Kiev. Prea exact pentru a fi reconfortant, Putin s-a plâns la forumul de securitate de la Munchen din 2007 că Washingtonul "și-a depășit granițele naționale în toate privințele", a cărui "hiperutilizare aproape necontenită a forței" "arunca lumea într-un abis de conflicte permanente".

Cu toate acestea, el a revenit la alianța transatlantică, explicând: "NATO și-a plasat forțele din prima linie la granițele noastre, iar noi... nu reacționăm deloc la aceste acțiuni". El a adăugat:

    Cred că este evident că extinderea NATO nu are nicio legătură cu modernizarea alianței în sine sau cu asigurarea securității în Europa. Dimpotrivă, ea reprezintă o provocare gravă care reduce nivelul de încredere reciprocă. Și avem dreptul să ne întrebăm: împotriva cui este îndreptată această expansiune? Și ce s-a întâmplat cu asigurările date de partenerii noștri occidentali după dizolvarea Pactului de la Varșovia? Unde sunt aceste declarații astăzi? Nimeni nu și le mai amintește. Dar îmi voi permite să reamintesc acestei audiențe ceea ce s-a spus. Aș dori să citez discursul secretarului general al NATO, dl Woerner, ținut la Bruxelles la 17 mai 1990. El a spus atunci că: "faptul că suntem gata să nu plasăm o armată NATO în afara teritoriului german oferă Uniunii Sovietice o garanție fermă de securitate". Unde sunt aceste garanții?

Plângerile rusești au continuat. La începutul anului următor, o telegramă a Departamentului de Stat (publicată de Wikileaks) a raportat: "Aspirațiile NATO ale Ucrainei și Georgiei nu numai că ating un nerv sensibil în Rusia, dar generează îngrijorări serioase cu privire la consecințele asupra stabilității în regiune. Rusia nu numai că percepe o încercuire și eforturi de subminare a influenței Rusiei în regiune, dar se teme și de consecințe imprevizibile și necontrolate care ar afecta grav interesele de securitate ale Rusiei".

Unii observatori externi au recunoscut pericolul creat de această percepție. "[Dmitri] Trenin, director adjunct al Carnegie Moscow Center, și-a exprimat îngrijorarea că Ucraina este, pe termen lung, cel mai potențial factor destabilizator în relațiile dintre SUA și Rusia, având în vedere nivelul de emoție și nevralgie declanșat de încercarea de aderare la NATO. Scrisoarea prin care se cerea luarea în considerare a MAP fusese o "surpriză neplăcută" pentru oficialii ruși, care calculaseră că aspirațiile Ucrainei la NATO erau în siguranță în plan secundar."

În decembrie anul trecut, Trenin și-a actualizat judecata:

    Este esențial să observăm că Putin a prezidat patru valuri de extindere a NATO și a trebuit să accepte retragerea Washingtonului din tratatele care reglementează rachetele antibalistice, forțele nucleare cu rază intermediară de acțiune și avioanele de observare neînarmate. Pentru el, Ucraina este ultima rezistență. Comandantul-șef rus este susținut de instituțiile sale de securitate și militare și, în ciuda fricii publicului rus de un război, nu se confruntă cu nicio opoziție internă față de politica sa externă. Cel mai important, el nu își poate permite să fie văzut că blufează.

Desigur, nimic din toate acestea nu justifică atacul Rusiei asupra Ucrainei. Cu toate acestea, problema nu este că aliații au ignorat cererile est-europenilor ca Washingtonul să primească garnizoane cu relevanță redusă pentru propria securitate. Mai degrabă, este faptul că SUA și aliații săi au trecut cu nemiluita peste interesele de securitate ale Rusiei în extinderea NATO până la granița Rusiei - la doar 160 de kilometri de Sankt Petersburg. Mai mult, Washingtonul și-a demonstrat în mod repetat dorința de a promova în mod agresiv schimbarea de regim, atât prin sprijin financiar și diplomatic, cât și prin forță militară.

Washingtonul a căutat să-și impună voința nu doar în propria sferă de influență, emisfera vestică, ci și în țările care au făcut cândva parte din Imperiul Rus și din Uniunea Sovietică. Pretențiile aliaților de a fi surprinși și șocați de plângerile Moscovei sunt, în cel mai bun caz, neglijente și, în cel mai rău caz, necinstite. Occidentul a crezut că Rusia nu putea face nimic. Din păcate, SUA și aliații săi s-au înșelat.

Desigur, trecutul nu va face mare lucru pentru a rezolva prezentul. Cu toate acestea, factorii de decizie politică de la Washington ar trebui să înceapă să învețe din greșelile lor. Două decenii de războaie dezastruoase s-au soldat cu mii de americani și sute de mii de străini morți. La acest bilanț se pot adăuga cei care mor în Ucraina, un alt război inutil, stimulat de aroganța și miopia Washingtonului.

Doug Bandow este senior fellow la Institutul Cato. Fost asistent special al președintelui Ronald Reagan, el este autorul cărții Foreign Follies: America's New Global Empire.

 

Sursa: https://www.theamericanconservative.com/articles/we-poked-the-bear/

marți, 7 ianuarie 2020

Prețurile, dobânzile, chiriile, impozitele vor crește; salariile, pensiile vor scădea. Afacerile mici şi mijlocii se vor prăbuşi. Vor înflori corporaţiile.


Poftiţi în strane! Vom asista la un spectacol „live”, marca „România în şah etern”! Atmosfera de austeritate, secvenţele pe care ecranul guvernului Orb-ban le „propaghează”, (citînd-o pe Turcan, posesoarea unor deficienţe grave de minte, cultură şi exprimare) se înscriu între ironic, grotesc şi batjocură sfidătoare, agresînd fundamental naţiunea română. Poporului îi place să fie chinuit, manipulat şi ostracizat. Dacă un tont vrea să-i ia românului toate uneltele de supravieţuire, i le ia uşor! Acest carnaval orbano-iohannist din care nu lipsesc salturile periculoase, jongleriile şi prostirea la scenă deschisă, trebuie interzis urgent, nu privit cu teamă prin gaura cheii. Ăia, de acolo, din „guvernul meu” nu sînt aleşi de votul nostru! Ca şi Iohannis, au fost negociaţi la masa verde! Ei au oameni special angajaţi să facă zîzanie, să taie în carne vie! Iată că, după sărbătorile sfîrşitului de an ne-am trezit în faţa unor perspective-şoc. Guvernul Orb-ban obligă cetăţenii să dea piept cu primele utopii din 2020. România nu are indicatori de măsurare a sărăciei, sărăcia fiind una dintre problemele acute, însă guvernul va reduce la minim presiunea flăcării de la aragazul existenţei.
Preţul gazelor ar putea creşte cu circa 9-10% de la 1 aprilie 2020, la intrarea în vigoare a calendarului de „liberalizare”, potrivit unor surse din sectorul energetic. Semne rele anul are! Semne rele de scumpiri, de tăieri, nu de măriri! Ratele şi chiriile vor creşte, pentru că euro va sări de 4 lei şi 80 de bani, avertizează analiştii. Cei cu credite în moneda naţională vor plăti zeci de lei în plus pe lună. De la 1 ianuarie, „Hidroelectrica” şi „Nuclearelectrica” vor avea preţuri mai mari la energia livrată populaţiei. Potrivit unor surse din piaţa de energie, preţurile vor creşte cu aproximativ 5 lei/MWh, din 2020. „Hidroelectrica” va vinde cu 117 lei, iar „Nuclearelectrica” cu 193 de lei.
În caruselul primelor ţepe din an se înscriu majorarea accizelor la carburanţi şi achiziţionarea de corvete la preţuri cosmogonice. Avem rachete second hand, care nu pot fi folosite nici pentru gonit grindina, avioane F16 third-hand, inapte să zboare pe vreme rece, avem fregatele date de alţii la casare şi achiziţionate de Băsescu. Ciuca armatei ne înarmează pînă în dinţi cu resturi de armament depăşit moral, pe banii noştri. Aşa a hotărît acest guvern - făcut şi desfăcut la colţul meselor din restaurantele de lux, în faţa unui pahar, care a mai înmuiat negocierile şi-a permis să se mai treacă pe cîte un şerveţel numele vreunui politician-fitilist, „potrivit” lor, pentru înscăunare. 
Tot mai multor români, guvernul Orb-ban le aduce mari dificultăţi financiare. În 2020, F.M.I. impune României ca preţurile tuturor produselor să crească cu 3,5%.  Asta au votat cetăţenii României, de facturi mari vor avea parte, de tăieri şi îngheţări de salarii şi pensii, şi de mărirea vîrstei de pensionare. Votanţii ăştia naivi şi ameţiţi de serviciile speciale S.T.S.-iste, ne-au adus la guvernare o gaşcă de incompetenţi (unii cu condamnări definitive la activ), cămătari fără scrupule, urmaşii paraziţi ai lui Băsescu şi Boc, „coordonaţi” de marele specialist în adopţii suspecte, meditaţii şi case deţinute ilegal, navete săptămînale şi concedii de refacere după excursii. „Joc şi disperare”, ne-ar spune Kafka. Nişte executanţi periculoşi ai unui escroc imobiliar, îmbogăţit cu acte false!
Sîntem condamnaţi fără judecată şi puşi sub stăpînirea celor mai ticăloşi complici ai Bruxelles-ului corupt şi Washington-ului silnic. Avem la pupitrul de comandă pe cei mai mari trădători ai poporului român. Poate vor ţine  minte votanţii-lingăi de serviciu că, tragicomedia tratativelor promise ziua se dărîmă noaptea. Una au zis în campanie, alta fac acum! Perioada cît va sta la putere acest guvern antinaţional va cîntări amarnic în viaţa noastră şi a ţării! Pentru că au venit cu ideologii preformate în laboratoarele iadului mondial-corporatist! Guvernul Orb-ban s-a îmbrăcat cu varianta minciunii şi manipulării, care se vinde mai uşor, care dă bine în ochii şi urechile naivilor. Guvernul Orb-ban a intrat cu buldozerul lui Iohannis la putere, nu cu onestitatea, apoi şi-au luat aproape de ei toţi prietenii din tufe şi s-au pus pe lătrat la microfoane!
Ce-a făcut Orban în trei luni de guvernare? Păi, a aprins lumina în sală, a aerisit după pesede, a dat afară muştele, a şters praful, a aranjat scaunele. Nici nu s-a învăţat bine cu închisul şi deschisul uşilor, că s-a pus pe tăiat şi strîmtat cu aţă albă straiele românilor şi aşa peticite şi intrate la apă! Ar fi de rîs dacă n-ar fi de plîns! Dar, un DAR cu majuscule, să nu uităm, întotdeauna hoţia şi minciuna au avut picioare scurte!
N.A.T.O. i-a băgat cosmosul în cap lui Iohannis, încît acesta, de frica extratereştrilor, ia de la gura sănătăţii, a învăţămîntului, a pensionarului, ca să-şi cumpere puşti, rachete şi militari americani! Sîntem, practic sub ocupaţie străină! România este sufocată de adevărate baze militare străine, pe principiul drobului de sare! Copilandrul acesta uriaş de la Cotroceni, cu statura lui Goliath, Ymir sau Polyphemus, a răsturnat vitrina cu jucării naţionale şi aduce altele din import! Obligă România să aloce mult mai mult decît 2% pentru înarmare. Încă cinci ani de chin pentru români cu acest preşedinte manivelă, un fel de gloabă pămînteană care priveşte destinul României, precum viţelul poarta nouă, mergînd pe o sfoară subţire cu mandolină în spinare!
Spectacolul acesta macabru se întîmplă, ca de obicei, pe banii noştri, nu ai lui! Avem atît de mulţi smintiţi la putere, încît nu mai ştim care-i care! Cine să ne mai apere de teroriştii care ne sfidează, ne batjocoresc, din funcţii de stat? Nu de alta, dar la prezidenţiale a fost ca-n Lăpuşneanu: „proşti, dar mulţi!”. Acum ne ducem crucea! Pînă nu vom avea un patriot pur-sînge la Cotroceni, România va fi urgisită, va umbla speriată, cîrpită, flămîndă şi plînsă, ca o mamă singură şi cu mulţi copii, pe care nu-i poate hrăni, nu-i poate încălţa şi nici trimite la şcoală.

Autor: Maria Diana Popescu

sâmbătă, 4 ianuarie 2020

Stăpânul extern al României așteaptă cu grăbire roadele pentru sine ale schimbării guvernării pe care a dorit-o, a montat-o și pe care a obținut-o începând din octombrie 2019

Dincolo de sloganurile propagandistice despre „ciuma roșie” pe care le-a ordonat menestrelilor proprii și strigătorilor stradali să le vehiculeze cu osârdie, capitalul străin a devenit interesat țintit în înlăturarea guvernării pesediste din momentul în care aceasta și-a epuizat resursele de cadouri (constând în așa numitele „relaxări fiscale”) cu care a încercat să facă pe cât mai comestibile pentru stăpân măsurile urmărind să se aleagă și țara cu ceva din expansiunea capitalului străin pe teritoriul ei. A fost deranjat îndeosebi de: a) creșterile de salarii și pensii; b) măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom; c) taxarea veniturilor din viitoarea potențială exploatare a gazelor off shore din Marea Neagră. Erau măsuri de netolerat într-o colonie ca România și, ca atare, nu trebuiau doar anulate, dar era de dat și un semnal fără echivoc că asemenea măsuri nu pot fi trecute cu vederea fără a pedepsi pe cei ce au cutezat să le inițieze și promoveze.
Problemele create pentru capitalul străin de măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom – în esență adoptate prin OUG 114 – au fost practic rezolvate încă în timpul guvernării Dăncilă. Folosindu-și puterea, înăsprind presiunile și profitând de ezitările și jumătățile de măsură din OUG 114, capitalul străin a determinat o continuă coborâre a ștachetei în aplicarea acesteia făcând practic ca din prevederile ei inițiale să rămână un fâs!
Cu politica „un pas înainte, doi înapoi”, PSD a devenit mereu mai vulnerabil. Mai ales că, încercând să dea mai mult la săraci fără să ia de la bogați, ba mai îmbuibându-i cu cadouri peste cadouri, era inevitabil să se împotmolească, deoarece resurse din cer nu vin! Și a pierdut definitiv partida când, la europarlamentare, a fost abandonat de electoratul masiv al pensionarilor, care, năpădiți de propaganda anti „ciuma roșie”, s-au dat „moderni” și „europeni” nemaivotând cu PSD, deși acesta le mărise pensiile și vreun al partid care să facă la fel în continuare nu se zărea la orizont. Vârârea la pușcărie a lui Dragnea a pecetluit deznodământul. Cu mare rapiditate, capitalul străin a rezolvat și contenciosul gazelor din Marea Neagră. Concesionarii străini au blocat investițiile și au amenințat că pleacă fără a trece la exploatare. Trump l-a chemat pe Iohannis la Washington și, printr-o colaborare minunată a acestuia din urmă cu „ciuma roșie”, legea off shore a fost schimbată, taxarea peste redevență fiind suprimată, ceea ce reduce încasările potențiale ale statului român la mai nimic. Mai mult, marele Exxon – care se va retrage din exploatarea din Marea Neagră, dar nu din cauza taxării, ci pentru a se implica în exploatarea zăcămintelor de multe ori superioare descoperite între timp în Mediterana de Est – vrea să-și recupereze investițiile făcute în explorare și prospecțiuni și ce credeți că a inventat: vinde 20% din afacere Romgazului, companie de stat românească! Aceasta deja caută bani să împrumute pentru a cumpăra o parte dintr-o afacere care nu se va derula niciodată, căci altcineva decât Exxon dintre cei implicați nu are tehnologia necesară exploatării la mare adâncime. Astfel încât România nu numai că nu se va alege cu nimic din gazele pe care le-a lăsat Dumnezeu românilor, dar va plăti și rambursarea unor datorii care au fost făcute pentru nimic. Apocalips! Dar chestiune rezolvată din punctul de vedere al capitalului străin!
Rămâne de rezolvat problema cea mai importantă – scăderea salariilor și pensiilor – dar și cel mai greu de soluționat pentru că implică milioane de oameni (cel puțin vreo 7-8). Si nu că ar fi oameni, căci ei sunt salahorii din România, dar sunt votanți! Și unde pui că mulți din ei – vreo două treimi din milioanele în discuție – au votat cu „Europa”, respectiv cu Iohannis, PNL, USR, PMP, și nu cu „ciuma roșie”. Cum să le reduci așa deodată salariile și pensiile – chiar dacă asta este comanda stăpânului și chiar dacă ai fi cât de cât acoperit pentru că, anterior din opoziție, ai spus că nu există bani – când vin două rânduri de alegeri și există pericolul ca fraierii să-și aducă aminte de „ciuma roșie” care le-a mărit salariile și pensiile?! Cum să faci așa ceva? Păi, simplu, cu ajutorul chiar al cerberului european, Comisia de la Bruxelles, care altfel nu face altceva tot timpul decât să te pună la zid! Dar, dacă te iubește – tu fiind Orban-ul cel bun, spre deosebire de Orban-ul cel rău, „iliberalistul” din Ungaria – se aranjează chestiunea, dacă nu chiar îți și sugerează cerberul cum să procedezi. Ca să nu pierzi electoratul, nu reduci imediat salariile și pensiile, ba chiar dai ceva mărunțiș să nu bată la ochi, și treci bugetul pe un deficit de peste 3% echivalent PIB. Aoleo! Nenorocire! Dacă ar fi făcut așa ceva un guvern PSD, era de adus lumea în stradă pentru că scotea „ciuma roșie” România din Europa! În cazul însă a unui guvern liberal „proeuropean” este altceva! Preia chiar Comisia de la Bruxelles problema în mână. Desigur, depășirea limitei de 3% echivalent PIB implică deschiderea procedurii de deficit bugetar excesiv, care va reclama, cu subiect și predicat, guvernului de la București adoptarea de măsuri urgente, inclusiv reducerea salariilor și pensiilor, dacă nu altcum, prin impozitare. Liberalii de la București sunt salvați electoral că au ținut cu oamenii, dar reducerea salariilor și pensiilor va fi făcută după alegerile din anul viitor, pentru că așa cere Dumnezeul de la Bruxelles și acesta o face din cauza grelei moșteniri PSD! Cine este de vină? Tot Dragnea, desigur! N-are importanță că omul este la pușcărie! Probabil însă că și Dăncilă! Oricum, „ciuma roșie”, PSD! Evident, în cazul unor anticipate în primăvară, declanșarea postelectorală a acțiunii de reducere a pensiilor și salariilor va fi întreprinsă și mai devreme!
Cu adevărat important pentru capitalul străin este că, în împărțirea PIB-ului între muncă și capital – care, din poziția cea mai neagră din Europa, cunoscuse o anume ameliorare pe vremea lui Dragnea – se va reveni la absolut tragica distribuție de tip colonial: munca mai nimic, profitul mai tot!

Stăpânul extern al României așteaptă cu grăbire roadele pentru sine ale schimbării guvernării pe care a dorit-o, a montat-o și pe care a obținut-o începând din octombrie 2019

Dincolo de sloganurile propagandistice despre „ciuma roșie” pe care le-a ordonat menestrelilor proprii și strigătorilor stradali să le vehiculeze cu osârdie, capitalul străin a devenit interesat țintit în înlăturarea guvernării pesediste din momentul în care aceasta și-a epuizat resursele de cadouri (constând în așa numitele „relaxări fiscale”) cu care a încercat să facă pe cât mai comestibile pentru stăpân măsurile urmărind să se aleagă și țara cu ceva din expansiunea capitalului străin pe teritoriul ei. A fost deranjat îndeosebi de: a) creșterile de salarii și pensii; b) măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom; c) taxarea veniturilor din viitoarea potențială exploatare a gazelor off shore din Marea Neagră. Erau măsuri de netolerat într-o colonie ca România și, ca atare, nu trebuiau doar anulate, dar era de dat și un semnal fără echivoc că asemenea măsuri nu pot fi trecute cu vederea fără a pedepsi pe cei ce au cutezat să le inițieze și promoveze.
Problemele create pentru capitalul străin de măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom – în esență adoptate prin OUG 114 – au fost practic rezolvate încă în timpul guvernării Dăncilă. Folosindu-și puterea, înăsprind presiunile și profitând de ezitările și jumătățile de măsură din OUG 114, capitalul străin a determinat o continuă coborâre a ștachetei în aplicarea acesteia făcând practic ca din prevederile ei inițiale să rămână un fâs!
Cu politica „un pas înainte, doi înapoi”, PSD a devenit mereu mai vulnerabil. Mai ales că, încercând să dea mai mult la săraci fără să ia de la bogați, ba mai îmbuibându-i cu cadouri peste cadouri, era inevitabil să se împotmolească, deoarece resurse din cer nu vin! Și a pierdut definitiv partida când, la europarlamentare, a fost abandonat de electoratul masiv al pensionarilor, care, năpădiți de propaganda anti „ciuma roșie”, s-au dat „moderni” și „europeni” nemaivotând cu PSD, deși acesta le mărise pensiile și vreun al partid care să facă la fel în continuare nu se zărea la orizont. Vârârea la pușcărie a lui Dragnea a pecetluit deznodământul. Cu mare rapiditate, capitalul străin a rezolvat și contenciosul gazelor din Marea Neagră. Concesionarii străini au blocat investițiile și au amenințat că pleacă fără a trece la exploatare. Trump l-a chemat pe Iohannis la Washington și, printr-o colaborare minunată a acestuia din urmă cu „ciuma roșie”, legea off shore a fost schimbată, taxarea peste redevență fiind suprimată, ceea ce reduce încasările potențiale ale statului român la mai nimic. Mai mult, marele Exxon – care se va retrage din exploatarea din Marea Neagră, dar nu din cauza taxării, ci pentru a se implica în exploatarea zăcămintelor de multe ori superioare descoperite între timp în Mediterana de Est – vrea să-și recupereze investițiile făcute în explorare și prospecțiuni și ce credeți că a inventat: vinde 20% din afacere Romgazului, companie de stat românească! Aceasta deja caută bani să împrumute pentru a cumpăra o parte dintr-o afacere care nu se va derula niciodată, căci altcineva decât Exxon dintre cei implicați nu are tehnologia necesară exploatării la mare adâncime. Astfel încât România nu numai că nu se va alege cu nimic din gazele pe care le-a lăsat Dumnezeu românilor, dar va plăti și rambursarea unor datorii care au fost făcute pentru nimic. Apocalips! Dar chestiune rezolvată din punctul de vedere al capitalului străin!
Rămâne de rezolvat problema cea mai importantă – scăderea salariilor și pensiilor – dar și cel mai greu de soluționat pentru că implică milioane de oameni (cel puțin vreo 7-8). Si nu că ar fi oameni, căci ei sunt salahorii din România, dar sunt votanți! Și unde pui că mulți din ei – vreo două treimi din milioanele în discuție – au votat cu „Europa”, respectiv cu Iohannis, PNL, USR, PMP, și nu cu „ciuma roșie”. Cum să le reduci așa deodată salariile și pensiile – chiar dacă asta este comanda stăpânului și chiar dacă ai fi cât de cât acoperit pentru că, anterior din opoziție, ai spus că nu există bani – când vin două rânduri de alegeri și există pericolul ca fraierii să-și aducă aminte de „ciuma roșie” care le-a mărit salariile și pensiile?! Cum să faci așa ceva? Păi, simplu, cu ajutorul chiar al cerberului european, Comisia de la Bruxelles, care altfel nu face altceva tot timpul decât să te pună la zid! Dar, dacă te iubește – tu fiind Orban-ul cel bun, spre deosebire de Orban-ul cel rău, „iliberalistul” din Ungaria – se aranjează chestiunea, dacă nu chiar îți și sugerează cerberul cum să procedezi. Ca să nu pierzi electoratul, nu reduci imediat salariile și pensiile, ba chiar dai ceva mărunțiș să nu bată la ochi, și treci bugetul pe un deficit de peste 3% echivalent PIB. Aoleo! Nenorocire! Dacă ar fi făcut așa ceva un guvern PSD, era de adus lumea în stradă pentru că scotea „ciuma roșie” România din Europa! În cazul însă a unui guvern liberal „proeuropean” este altceva! Preia chiar Comisia de la Bruxelles problema în mână. Desigur, depășirea limitei de 3% echivalent PIB implică deschiderea procedurii de deficit bugetar excesiv, care va reclama, cu subiect și predicat, guvernului de la București adoptarea de măsuri urgente, inclusiv reducerea salariilor și pensiilor, dacă nu altcum, prin impozitare. Liberalii de la București sunt salvați electoral că au ținut cu oamenii, dar reducerea salariilor și pensiilor va fi făcută după alegerile din anul viitor, pentru că așa cere Dumnezeul de la Bruxelles și acesta o face din cauza grelei moșteniri PSD! Cine este de vină? Tot Dragnea, desigur! N-are importanță că omul este la pușcărie! Probabil însă că și Dăncilă! Oricum, „ciuma roșie”, PSD! Evident, în cazul unor anticipate în primăvară, declanșarea postelectorală a acțiunii de reducere a pensiilor și salariilor va fi întreprinsă și mai devreme!
Cu adevărat important pentru capitalul străin este că, în împărțirea PIB-ului între muncă și capital – care, din poziția cea mai neagră din Europa, cunoscuse o anume ameliorare pe vremea lui Dragnea – se va reveni la absolut tragica distribuție de tip colonial: munca mai nimic, profitul mai tot!

joi, 9 februarie 2017

Austria se alătură Estului. Se naşte o nouă Europă. Preşedintele Iohannis ţine România la butoanele Berlin-Bruxelului



Despre ruptura tot mai adâncă dintre cele două Europe am mai scris.  La fel despre pericolele pe care le incumbă lipsa unei reale politici externe a României, limitată numai la sărutarea mâinilor şi condurilor, în curând întorşi şi cu ciucuri, ai şefilor de la Berlin şi Bruxelles.  Acum însă. Vreau să vă aduc la cunoştinţă un important pas către configurarea noii Europe de Est ca formulă partenerială de apărare comună şi de piaţă comună: despărţirea Austriei de partenerii vestici şi alipirea la iniţiativa comună de apărare est-europeană.
Iată câteva dintre declaraţiile făcute în acest sens, în urmă cu trei zile, de ministrul austriac al apărării, Hans-Peter Doskozil (SPO), pentru   Die Welt şi incluse într-un articol din 7 februarie:
Noi nu considerăm că frontierele exterioare ale UE sunt protejate în mod adecvat de către UE. Din acest motiv, Austria împreună cu alte 15 state de pe ruta balcanică a migraţiei, inclusiv statele din grupul de la Visegrad,  pregăteşte o strânsă cooperare în cadrul unui nou proiect de apărare a frontierei balcanice.
În cazul în care avem de făcut faţă unui aflux masiv de migratori, statele implicate în iniţiativa de protecţie a frontierelor vor să fie în stare să reacţioneze rapid. În eventualitatea unei crize, vom lucra împreună întrebuinţând contactele clar definite şi un schimb regulat de informaţii între conducerile poliţiilor şi armatelor din statele implicate.  
Dat fiind faptul că, conform legilor actuale, trupele austriece pot fi desfăşurate în afara ţării numai pentru misiunile umanitare, ministrul a declarat că se are în vedere schimbarea legii în sensul multiplicării situaţiilor care să permită acest lucru astfel că:
Austria este gata să ofere ajutor unor ţări, fie din interiorul UE, sau din exteriorul UE, nu numai pentru scopuri umanitare, dar, de asemenea, pentru protejarea graniţelor lor, în cazul în care aceste state ne-ar cere ajutorul, şi dat fiind faptul că avem suficientă capacitate pentru aceasta.
Trebuie să ne pregătim intens acum pentru redeschiderea de către guvernul (turc) a „ecluzelor cu migratori” despre care preşedintele Erdogan a ameninţat deja de mai multe ori că o va face. ... Erdogan nu este un partener de încredere al UE.
Pledând pentru un cât mai apropiat summit european dedicat repatrierii, Doskozil a sugerat câteva din măsurile care ar putea fi luate:
Centre de repatriere, pedepse mai mari pentru solicitanţii de azil care încalcă legile, masive tăieri ale ajutoarelor financiare pentru migratorii ilegali.
Pesimistă însă în ceea ce priveşte adoptarea unor măsuri hotărâte ale UE pentru stoparea migraţiei şi repatrierea milioanelor de migratori sosiţi ilegal în aceşti ultimi ani, Austria se alătură cooperării dintre statele grupului de la Visegrad şi celelalte state est-europene, care a depăşit de mult faza de proiect.
Nu mai puţin importantă este cooperarea pe multiple planuri care se naşte odată cu cea de apărare comună. După cum am arătat deja, de exemplu, relaţiile dintre Ungaria, de o parte, şi Serbia şi Slovacia, de altă parte, până de curând mult mai reci, din cauza minorităţii maghiare agitate de pe teritoriul celor două,  sunt acum „calde”.
În acelaşi timp, şi aceasta este o a doua dimensiune importantă a cooperării despre care vorbim, este deja în construcţie o cooperare economică mult mai intensă între toate aceste state. Se prefigurează, astfel, o piaţă economică comună, cu investiţii locale.
Într-un viitor nu foarte îndepărtat, în nu mai mult de un deceniu, poate chiar doar o jumătate, vestul Europei va fi fie islamizat (la început politic, apoi complet, prin trădarea elitelor locale, tot mai iubitoare de islam şi tot mai pe faţă împotriva creştinilor), sau va fi câmpul de desfăşurare a unor războaie civile. Cel mai probabil, ambele. În această situaţie cooperarea dintre satele regiunii este singura cale pentru păstrarea identităţii şi a integralităţii.
După cum spuneam într-o altă analiză, pe acest teritoriu care, de la nord la sud şi de la est la vest, coincide cu Europa de acum peste 7000 de ani, considerat leagăn al civilizaţiei europene actuale, se naşte astăzi o altă Europă unită, diferită de UE în principii, obiective şi funcţionare. Diferită, deci, şi în identitate.
O Europă de Vest islamizată va fi un duşman pentru Europa de Est, aşa cum în acest moment, elitele locale din vest şi o parte dintre musulmanii de acolo sunt un duşman pentru popoarele respective. Nu văd cum islamul, ce urmăreşte cucerirea întregii planete, se va opri, sau se va mulţumi doar cu partea vestică. Mai ales că acaparea puterii de către musulmanii radicali va aduce după sine şi modelul de societate islamică medievală.
Războaiele civile sunt un alt element de pericol pentru Est căci, la rândul lor, vor însemna tot o cădere economică importantă. De aici şi importanţă acestei pieţe comune alternative, care să reuşească să satisfacă cererile locale dar să se şi deschidă înspre alte pieţe: asiatică, africană, sud-americană.
Din acest proiect România pare a lipsi. Mai mult, pare a-l refuza, dispreţui. Preşedintele Iohannis, tot mai clar un pion local al globalismului, manevrat prin butoanele de la Berlin şi Bruxelles, nu dă semne că are habar de ce se întâmplă în zonă, devotat până la moarte butoanelor de mai sus.
Nici de la nivelul ministerului de externe nu am avut veşti în acest sens. Şi nici de la celelalte ministere. Toţi ochii autorităţilor din România au părut aţintiţi până acum către „ochiul” veghetor din Vest. Poate aşa se explică şi înverşunarea preşedintelui de a lupta pentru valorile europene (mai precis pentru noile valori europene care s-au schimbat cu 180 de grade în ultimii câţiva zeci de ani): corectitudine politică, lgbt-ism, pdepsirea opiniilor, islam).
Pe aceeaşi temă: https://solidaritateeuropeana.wordpress.com/2016/12/07/romania-dezmembrata-spre-un-alt-1940-romania-izolata-2/

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...