vineri, 23 mai 2014

Eu cu cine NU votez? Mic ghid pentru alegerea unui candidat/partid.



Pentru prima dată după circa 18 ani, peisajul politic,  sau ofertanţii politici, arată o mai mare diversitate reuşind să acopere oarecum toate opţiunile, preferinţele, necesităţile politice, filozofice, spirituale, economice sau sociale. Putem găsi, în câteva partide, la nivelul conducerii figuri onorabile, oameni  cu principii sănătoase, cu o gândire structurată pozitiv, cu realizări. Din păcate, din diverse cauze, noi nu suntem tocmai pregătiţi pentru a citi corect oferta şi pe ofertanţi. Mai mult chiar, suntem captivi, de 25 de ani, într-un proces de amăgire, de fermecare, de vrăjire prin care să ni se atenueze simţul critic, intuiţia, spiritul deductiv, verticalitatea şi consistenţa cu care facem alegerea, astfel încât să funcţionăm ca nişte mecanisme ce reacţionează într-un mod selectat după ce ni s-a introdus un anumit impuls. De aceea cred că, pentru a ne dezvrăji şi a alege cu raţiunea proprie, cât mai liberă şi mai în cunoştiinţă de cauză, e bine să ne reamintim împreună ceea ce trebuie să avem în vedere atunci când alegem un candidat sau un partid. În cele de mai jos voi în cerca să ne reamintim câteva dintre reperele necesare pentru o judecată şi o alegere corectă, repere care, probabil din cauză că în politica din România funcţionează mai ales escroci, falsuri, mafii, fie ei oameni, fie partide , vor suna ca o sumă de învăţăminte despre ceea ce nu trebuie să facem.  Aşezarea lor în această listă este absolut aleatorie, astfel că puteţi să o reordonaţi după cum doriţi.

Refuzaţi şabloanele

Un prim element ar fi acela de a refuza şabloanele, care vi se oferă gata mestecate, bune doar de înghiţit de fraieri; ele nu sunt decât intoxicări, aşa zise „concluzii de bun simţ” destinate manipulării noastre. Exemple:
-          Avem prea multe partide, e nevoie de două mari şi tari care să alterneze la guvernare.
Imaginaţi-vă, fără să vă dau eu nume, două dintre cele care au fost în aceşti ani la guvernare şi cum v-au reprezentat ele, cât de mulţumiţi aţi fost. Şi întrebaţi-vă de unde aţi mai alege altceva.
-          Mai bine îi votăm tot cei care sunt acum la putere, sau pe cei care au fost,  că şi-au făcut
plinul, iar dacă vin alţii o iau de la început. Unu: cine începe să fure nu îşi face plinul niciodată. Doi: dacă îi alegeţi tot pe ăia nu aveţi nicio şansă, dacă îi alegeţi pe unii care nu au fost la guvernare aveţi 50% şanse să fie altfel.
-          Politica să o facă cei bogaţi că nu mai au de ce să fure. Depinde de cum şi-au făcut averea şi
în ce „confrerii” sunt prinşi. În plus, nu ştiu cum este la alţii, dar în România nu am avut niciun caz de bogat intrat în politică care să facă ceva pentru popor şi nu pentru el.
-          Chiar dacă la vârf sunt (şi) persoane dubioase, jos, la bază, cei mulţi, membrii simpli de
partid, cei care decid, sunt de bună calitate. Unu: într-un astfel de partid nu ei decid. Doi: cine se aseamănă, se adună; cel puţin în zona care contează, care decide central şi local. În rest, cei câţiva aiuriţi cinstiţi care stau şi ei în siajul unor partide nu au nicio putere, nu vor fi ascultaţi şi nu vor ajunge, aproape niciodată, în posturi importante.
-          Să fure, da’ să facă ceva şi pentru noi. Când, dacă toată ziua sunt ocupaţi cu furatul? Ce
motiv ar avea, dacă sunt siguri că îi alegeţi din nou.
Nu-i votaţi pe
mincinoşi; cine a minţit o va face din nou.
Nu-i votaţi pe cei care fură; vor fura din nou.
Nu-i votaţi pe cei cărora le lipsesc, dintre principiile de bază/valorile fundamentale/crezul politic,  referirea la o autoritate spirituală superioară omului, la identitate naţională, la suveranitate, la familia clasică, la respectul pentru alte naţiuni, popoare, state, la grija faţă de orice semen al nostru, la grija faţă de planetă, deci de generaţiile viitoare.
Nu-i votaţi dacă le au dar atunci când au fost la guvernare nu le-au respectat.
Nu-i votaţi pe copiii, soţii, nepoţii, verii, unchii, bunicii, cumnaţii celor ce sunt deja în politică, ai persoanelor dubioase, ai foştilor activişti şi securişti. Dacă vă vor spune că nu e vina lor că sunt copiii, soţii etc., să le spuneţi că prea adesea familia s-a dovedit totuna cu „famiglia” şi că la limită, pe acest raţionament, se poate ajunge ca o familie/famiglie să acapareze un partid şi, prin el, statul. Şi că, dacă vor să facă binele, sunt, slavă Domnului, destule alte domenii în care e nevoie de ei.
Nu-i votaţi pe cei care au mai fost în politică şi nu şi-au ţinut promisiunile, pe cei care numai se plâng de ceilalţi, sau pe cei care se împăunează cu meritele (în caz că există totuşi unele) ale celor dinaintea lor.
Nu-i votaţi pe activişti – nu au mamă, nu au tată, sunt nişte mercenari care se înrolează în slujba celui care îi plăteşte (mai bine).
Nu-i votaţi pe gargaragii, pe nesimţiţi, pe obraznici, pe golani, pe mitocani.
Nu-i votaţi pe şmecheri – poate că nimic nu e, în spaţiul public, mai coroziv decât şmecheria. Iar tipul politicianului actual este, în majoritate covârşitoare, cel al şmecherului.
Nu-i votaţi pe „progresiştii cu orice preţ”, care neagă şi dărâmă tot fundamentul pe care s-a construit această lume şi încearcă să o înlocuiască cu o alta cu susul în jos: comunişti, socialişti, marxişti, maoişti, anarhişti, neoliberali, neoconservatori, corect politici etc.
Nu-i votaţi pe cei care se declară patrioţi dar se manifestă ca nişte duşmani ai poporului şi ai ţării, oricât de naţionalişti de ocazie s-ar arăta, oricât de mândri că sunt români s-ar declara, oricât de luptători pentru binele neamului s-ar prezenta.
Nu-i votaţi pe cei care încearcă să vă prostească, pe cei care vă vor proşti, inculţi, dezinformaţi, roboţei ascultători.
Nu-i votaţi pe cei care vă manipulează, dezinformează, insultă cu aroganţa lor atotştiutoare.
Nu-i votaţi pe cei care încearcă să vă cumpere. Nu e corect, nu e bine, deveniţi părtaţi la hoţie şi minciună. Aşa s-a îmbolnăvit societatea, aşa a decăzut poporul. Plus că ei nu fac decât să vă restituie o parte micronică din ceea ce vă fură zilnic şi prin gestul cumpărării tocmai vă cer „binecvîntarea” pentru a vă jefui şi mai temeinic.
Nu-i votaţi pe cei fără idei, soluţii, proiecte şi care, în locul acestora, „vă fac din vorbe”.
Nu votaţi afişe, panouri, benere, show-uri de televiziune mascate în emisiuni de analiză politică, nu votaţi imaginile, măştile, fabricate în labloratoarele de propagandă; căutaţi oameni vii, cu substanţă, cu verticalitate, cu competenţă, cu simpatie reală pentru cei de lângă el, cu modestie.
Nu-i votaţi pe cei care afirmă că „vă dau”; de unde, de pe moşia lor sau a părinţilor lor?  Ca să nu mai spunem că ori de câte ori fac această afirmaţie fiţi siguri că se pregătesc să „mai dea un tun”.
Nu-i votaţi pe cei care nu muncesc şi nu-şi fac datoria; nu i-aţi trimis acolo ca să vă spună că nu se poate.
Nu-i votaţi nici pe cei care nu vă cer să munciţi şi să vă faceţi datoria. Unu: sunt ticăloşi; vă spun doar ceea ce cred că vă place să auziţi. Doi: sunt ticăloşi; dacă am munci corect, dacă ne-am face datoria fiecare, ei nu ar mai putea să fure, i-ar împiedica corectitudinea şi cinstea noastră.
Nu-i votaţi pe cei care nu respectă legea, care ocolesc legea, care strâmbă legea, care încalecă legea, care fac legea pentru interesele lor.
Nu-i votaţi pe cei care vă compătimesc şi vă plâng toată ziua de grijă, pe cei care vă linguşesc; nu de asta i-aţi trimis acolo, ci ca să rezolve problemele şi să asigure viitorul vostru.
Nu-i votaţi pe cei care v-au uitat între alegeri.
Nu-i votaţi pe cei care fără credinţă.
Nu-i votaţi pe cei care îşi manifestă credinţa doar în declaraţii; doar, faptele contează.
În final, nu am să vă indic nici pe cine să votaţi, nici pe cine să nu votaţi. Sunt convins că sunteţi mai inteligenţi decât cred ei şi că puteţi redacta această listă şi mult mai bine şi mult mai lungă. Comentariile voastre o vor dovedi. Şi, duminică, votul vostru. Singurul lucru pe care îl voi face este să vă spun că eu, în acord cu gândurile exprimate aici, am să votez cu Noua Republică. De ce? Scrie mai sus.

duminică, 18 mai 2014

Strategia economico-socială a lui VV Ponta: Să dezvoltăm dizabilităţile!



De când e în campanie, VV Ponta vorbeşte toată ziua (nu că înainte ar fi tăcut, dar acum trage în tot ce mişcă, din toate poziţiile, cu toate muniţiile): deapănă amintiri, ne împărtăşeşte gânduri şi sentimente, ne dezvăluie strategii, ne ameţeşte cu proiectele sale şi câte şi mai câte. Prezent miercuri 14 mai 2014 la baia Mare la lansarea proiectului strategic "Inovare in ocupare pentru femei - Voci pentru comunitate" al Asociatiei Profesionala Nonguvernamentala de Asistenta Sociala (ASSOC), prin care se doreste ca 1.100 de femei din tara sa devina interpreti mimico-gestuali pentru persoanele cu dizabilitati de auz” (sursa Hotnews), premierul a făcut, cum s-ar fi putut altfel, din moment ce este atât de bine pregătit în toate, următoarea declaraţie:
"Îmi doresc să avem toţi o viaţă mai bună, pentru că nu suntem cu nimic diferiţi, suntem oameni aşa cum ne-a făcut Dumnezeu şi trebuie să avem toţi o viaţă mai bună. Vreau să îi felicit pe cei care iniţiază aceste programe, să spun că banii europeni pe care-i folosim pentru aceste programe sunt cele mai bune idei şi cele mai bune proiecte posibile, ca să ajutăm în general oameni, pe cei cu dizabilităţi, pe cei cu diverse alte necesităţii, e mai important decât orice altceva, decât să facem drumuri sau aeroporturi "
Salut respectivul proiect şi îi doresc să ducă la rezultatele prevăzute şi necesare, aşa cum salut orice alt proiect, din bani europeni sau autohtoni, care se îndreaptă către oameni. Dar nu pot trece cu vederea imensa ipocrizie, deşănţatul politicianism şi bi-dimensionalitatea puţului gândirii gureşului nostru prim ministru. Şi ca să nu rămân într-un delir verbal la fel de fără substanţă, vă propun, o scurtă analiză de text pe acest fragment de discurs.
                Las deoparte exprimarea greoaie şi adesea lipsa de coerenţă a discursului pentru a face o primă oprire filozofică: Nu suntem cu nimic diferiţi – zice VV Ponta. Adică, cum? Suntem toţi femei, sau toţi bărbaţi? Toţi înalţi, sau toţi scunzi? Toţi blonzi, sau toţi roşcaţi? Toţi mincinoşi, sau toţi cinstiţi? Toţi hoţi, sau toţi corecţi? Toţi heterosexuali, sau toţi homosexuali? Toţi handicapaţi, sau toţi sănătoşi? Ar fi bine să avem şi noi descrierea completă  a tipului uman pe care şi l-ar dori să-l păstorească preşedintele PSD.
Legat de implicarea lui Dumnezeu în tot acest stricat ghiveci psdist, am să-i atrag atenţia că credinţa se dovedeşte prin gânduri, vorbe şi fapte şi nu e de ajuns să-l invoci pe Dumnezeu ca să şi primeşti de la Acesta atestatul de “bun fiu”, care să te trimită la Cotroceni. Ba, poate că dacă îl implici fără voia Lui în campanie, s-ar putea supăra  şi s-ar putea ca prin iarnă să te trezeşti cu un şut în dos, la fel ca predesesorii tăi, de la colegii de partid.
Nu am să mă opresc, mai mult decât pentru a o evidenţia, asupra „inspiratei” definiţii pontiene a banilor europeni: banii europeni pe care-i folosim pentru aceste programe sunt cele mai bune idei şi cele mai bune proiecte posibile, zicere care ne dărâmă tot ceea ce credeam noi despre ei şi anume că ar fi mijlocul cu ajutorul căruia putem da concreteţe ideilor şi proiectelor.
Ajungem în final “la cestiune”, adică la viziunea economico-socială umanistă a premierului rezumată în fraza: să ajutăm în general oameni, pe cei cu dizabilităţi, pe cei cu diverse alte necesităţii, e mai important decât orice altceva, decât să facem drumuri sau aeroporturi.
                Conform acestei magistrale viziuni, ca să ne meargă bine trebuie să fim handicapaţi astfel încât să vină banii europeni şi cu ei să ni se astupe gura şi să ni se închidă ochii (cam la fel cu operaţiile similare făcute cu cei morţi), şi în felul acesta nu o să mai avem nevoie de bani şi pentru burtă, educaţie, sănătate, haine şi tot restul.
                După oricare manual elementar de teorie economică şi după modelele (de succes) ale altora, ne-am fi aşteptat ca făcând “drumuri sau aeroporturi”, dezvoltând industrii, punând pe roţi agricultura, suflând în pânzele turismului să avem şi banii necesari pentru nevoile fizice şi vocaţionale ale fiecăruia şi pentru ajutarea-integrarea persoanelor cu dizabilităţi.
                Manualul mobil şi modelul de succes care este VV Ponta spulberă însă toate aceste mituri şi ne anunţă că de fapt contrariul este valabil: nu drumuri (de aceea nici nu se mai fac), nu porturi (vedeţi de ce trebuie să ajungă portul Constanţa la Mazăre), nu industrii şi transporturi (vedeţi de ce trebuie să moară Oltchimul, CFR marfă şi tot restul), nu agricultură, nu turism, ci bani europeni pentru handicapaţi. Adică, conform viziunii marelui strateg, comandant suprem al economiei, educaţiei, culturii, sănătăţii şi armatei, pentru cei care trebui să devenim cu toţii pînă la alegeri şi în veacul vecilor: nişte dizabilitaţi cu capul, ca să nu mai avem cu ce să-i analizăm comportamentul şi măreţele realizări şi să nu-i mai cârâim toată ziua pe prietenii săi baronii, baroneţii, baroneii şi baronaşii psd adânc înfipţi în carnea ţării pentru a suge sângele bugetului şi a o sfârteca după pofta ce-o potesc.

vineri, 9 mai 2014

Viitorul Preşedinte al României va fi ...



decis de ceea ce se va întâmpla în PNL după 25 mai şi, în patru din cinci variante, numele lui este Klaus Werner Iohannis, singurul, dintre anunţaţii şi potenţialii candidaţi ai Opoziţiei, care poate să-l învingă pe Ponta în turul  doi. Iohannis are, faţă de oricare alt contracandidat al  preşedintelui PSD, câteva avantaje clare:
-         Este neamţ, iar stereotipul popular  cel mai des întâlnit în legătură cu nemţii este „ordine şi disciplină”. Adică, seriozitate, cumpătare, corectitudine şi, în plus, responsabilitate. Asta poate, pentru mulţi, să bată şi simpatia pentru un partid.
-          Este singurul care are o experienţă, şi încă una reuşită, ca manager: 14 ani de administrare a Sibiului.
-         Chiar dacă a fost în echipa loviturii de stat nu s-a manifestat zgomozos şi virulent, astfel încât ar putea să fie acceptat chiar şi de cei mai fundamentalişti susţinători ai lui Băsescu, de exemplu.  Ieşirile sale fiind rare, laconice şi mult mai civilizate, nu şi-a antagonizat, fără posibilitate de frevenire, susţinătorii celorlalte partide.
-         E adevărat că nu e „băiat de gaşcă”, nu foloseşte expresii mârlăneşti, nu are umor de mahala, nu mângâie cu o limbă dulce fudulia-prostia alegătorului, ceea ce, zic unii, ar putea să fie un dezavantaj. Dar, atât timp cât: 1. Cei care au nevoie de un astfel de candidat sunt deja arondaţi la susţinerea lui VV Ponta (adică a PSD-UNPR-PC). 2. Avem un precedent – Stolojan – care, într-o epocă de iubire neţărmurită pentru Iliescu şi Roman, a câştigat şi a păstrat mult timp după aceea simpatia publică, în ciuda stilului său bolovănos, direct şi zgârcit în metafore şi comparaţii, acest comportament public nu este un pericol, ci chiar un avantaj în a-i aduce la vot pe cei scârbiţi de spiritul golănesc tot mai prezent în politica românească.
-          În marea masă este mai puţin conştientizat ca liberal, cât ca „neamţu de la Sibiu”, „primaru de la Sibiu”, „neamţu de la liberali”  sau pur şi simplu „neamţu ăla”, eventual un liberal soft, în niciun caz un fundamentalist.
-          Va fi acceptat şi de Băsescu, conştient că altă formulă mai bună pentru a-i răpune pe Ponta, Voiculescu şi compania, pentru a-şi securiza viitorul şi, eventual, pentru a ajunge prim-ministru, nu are. De fapt, semnalele de bunăvoinţă ale preşedintelui au şi fost date public.
-          „Va aduce Germania în România” , „Angela Merkel ar putea să-şi ia jumătate de normă pentru România, firmele germane vor da buluc.” Dincolo de imaginţia bogată a românului, este evident că relaţiile dintre cele două state ar putea evolua în sensul unui plus de flux financiar (investiţii, programe, proiecte comune) pentru România în măsura în care şi guvernul va fi capabil să treacă de literele A (luarea puterii), B („să ne simtem bine”, „să mănâncă şi copilaşii mei”) şi C (să ne organizăm ca să jefuim împreună bugetul statului), ale alfabetului guvernării în România.  Şi odată co inestiţiile germane ar veni şi altele.
-          O primire internaţională favorabilă.
-          Poate să rupă şi din votanţii actuali ai lui Ponta atât datorită perspectivelor economice mai roze (vezi Germania) cât şi faptului că nu e dintre cei diabolizaţi în ultimii 3-4 ani, ba din contră, e „de-al lor”. Mai ales că cei 40% nu sunt cu toţii "hard core-ul" susâinătorilor acestuia.
-          Singurul, dintre anunţaţii şi potenţialii candidaţi care ar putea să aducă la vot un procent, poate chiar semnificativ, dintre cei în jur de 50% (în medie pe toate tipurile de alegeri), care nu mai votează pentru că nu cred în niciun candidat sau partid.
-          În timp ce Ponta şi-a atins plafonul de susţinere, Johannis, date fiind cele de mai sus, şi nu singurele, are un cel mai mare potenţial de creştere. Iar cele 6 luni, chiar dacă par puţine, folosite cu inteligenţă şi cu multă muncă pot duce la rezultate incredibile în acest moment.

Cu congres, fără congres

Dar, pentru ca Iohannis să ajungă candidat, el trebuie să fie propus şi acceptat de partid. Ceea ce ne întoarce la formularea de laînceputul acestei analize:  numele viitorului preşedinte va fi decis de ceea ce se va întmpla în PNL după alegerile parlamentare.
1.      După 25 mai nu va fi congres. Asta înseamnă că PNL va scoate un scor mai bun decât arată sondajele actuale (?).  Dacă se merge pe actuala formulă – Antonescu pentru Cotroceni, Iohannis pentru Victoria – avantajat va fi VV Ponta, căci Antonescu, care are probleme , după estimări, chiar de a intra în turul 2, nu-l va bate cu siguranţă pe „antifascist”. Iar asta chiar şi în cazul în care ar fi susţinut în finală de toate celelalte formaţiuni de pe aşa-zisă parte de dreapta. Nici îndemnul, nici rugăminţile lui Băpsescu, de exemplu, nu-i vor face pe unii dintre cei care îl „refuză” astăzi pe Antonescu să voteze pentru el. Este însă cea mai puţin probabilă situaţie, deci ea nu poate să avută mai departe în vedere.
2.      Va fi congres, fie pentru a se face rocada Antonescu - Iohannis, din cauza rezultatelor, sau atât pentru a se alege un nou preşedinte al partidului cât şi un nou candidat pentru Cotroceni.
2.1  Rezultatele sunt cele promise, sau pe aproape, şi cei doi hotărăsc rocada. Este nevoie de un congres în perspectiva căruia s-ar putea încerca şi forţarea unor alegeri pentru funcţia de preşedinte PNL, dar, în măsura în care parteneriatul dintre Antonescu şi Iohannis este unul solid – adică Klaus îi este loial lui Crin – cel de-al doilea rămâne pe funcţie.
2.2  Rezultatele sunt slabe, Antonescu este contestat şi demisionează. În această cea mai posibilă desfăşurare a evenimentelor situaţia devine extrem de încâlcită, căci pentru prima dată de la înfiinţarea PNL-ului în bătălia pentru alegerea unui nou preşedinte vor fi implicate, la vedere, grupuri din interiorul partidului şi din exteriorul lui, chiar alte partide care vor dori să-şi impună marionetele.
Din informaţiile de până acum există patru posibili candidaţi: Tăriceanu, Orban, Iohannis şi însuşi Antonescu. Grupările externe implicate în aceste alegeri vor fi cele dinspre PSD pentru susţinerea lui Tăriceanu şi dinspre PNŢCD (Chiliman, Moisescu) pentru: posibil, Orban; posibil, Iohannis; nu Tăriceanu; sigur împotriva lui Antonescu. Din cauza fluidităţii situaţiei din PNL (adică arestărilor la vârf, epurărilor şi plecărilor) şi a tăcerii precaute, este destul de greu de evaluat acum cam care ar fi componenţa la vârf şi susţinerea în teritoriu a fiecărui grup. Cert este însă că, în cazul lui Iohannis şi Antonescu, s-ar putea să vorbim mai curând de o cooperare, decât de o luptă, fie pentru unul, fie pentru celălalt (susţinerea din partea lui Iohannis coroborată cu rocada l-ar putea ajuta pe Crin să-şi păstreze, la limită funcţia; preluarea partidului şi a candidaturii de către Iohannis, l-ar feri pe actualul preşedinte de linşajul actualilor săi subordonaţi, ba chiar i-ar oferi o soluţie de viitor).

Consecinţe     

În mod evident, cea mai proastă situaţie pentru PNL, dar mai ales pentru România, ar fi să câştige Tăriceanu. Indiferent de promisiunile actuale, PSD-ul nu-l va susţine pentru Cotroceni din postura de preşedinte al PNL (cum i-ar aduna semnături şi i-ar da nişte bani pentru a candida ca independent, pentru a-i încurca pe liberali şi nu numai). Cum CPT ar dori să fie şi candidatul partidului, varianta aceasta ar fi asigurarea pentru Ponta că va câştiga.
În celelalte trei situaţii de preşedinte al PNL candidatul ar fi  Iohannis, singura şansă reală de a-l învinge pe Ponta şi de a relansa partidul, inclusiv de a avea oameni într-o viitoare guvernare de alianţă de dreapta.