vineri, 4 martie 2011

Soren Kierkegaard: GRIJILE PĂGÂNILOR (3)- Jurnal de filosofie creştină

Grijile păgânilor, este prima parte a cărţii Discursuri creştine, publicată de Kierkegaard în 1848. O lectură foarte nimerită înaintea, dar şi în timpul, Postului Mare. Şi, de ce nu, oricând altcândva.


Aceasta constă fie în "a vrea ajutorul lui Dumnezeu" de o manieră interzisă, rebelă şi nelegiută, fie în "a dori să se renunţe la acest ajutor" în acelaşi mod.
(Păgânul) este la mâna spaimei, spaima de a trăi şi spaima de a muri.

Căci de fiecare dată când un eveniment sau perspectiva lui îl smulge din metamorfoza sa animală, el vede trezindu-se spaima care locuieşte în adâncul lui şi care îl aruncă în disperarea în care deja se găsea.

Dacă cu siguranţă Dumnezeu nu poate să fie omorât, se poate însă foarte bine omorâ gândul despre Dumnezeu.


A-l omorâ pe Dumnezeu, este cea mai crudă sinucidere; a-l uita pe Dumnezeu, este căderea cea mai joasă a unui om; nici animalul nu poate să cadă atât de jos. 

În plus, păgânul este cu totul la mâna spaimei; căci, la drept vorbind, el nu ştie niciodată la mâna cui este; şi nu e chiar asta culmea spaimei!

Grijile păgânilor, grija cutezanţei 
 

Ziua de mâine este îngrijorarea din fiecare zi.

Orice moment de nerăbdare în care doreşti a privi ţinta pentru a vedea dacă te-ai mai apropiat puţin de ea este întotdeauna o cauză a întârzierii şi a neatenţiei.

Nu; fii odată pentru totdeauna şi în mod serios hotărât şi aşează-te la lucru, cu spatele către ţintă.
Astfel se comportă vâslaşul în barcă, şi în acelaşi fel credinciosul.

Nu e oare mai de preţ să-ţi doreşti să fii contemporan cu tine însuţi!

Cu adevărat, cât de rar este veritabilul contemporan cu sine însuşi; căci cei mai mulţi sunt la sute şi la mii de leghe înaintea lor înşile...

Ce e spaima? Ziua de mâine.


Grijile păgânilor, grija de a tortura

Traducere: Paul Ghiţiu  (Va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu