sâmbătă, 5 februarie 2011

Cele care nu există

        Multe sunt cele pe care omul raţionalisto-tehnico-ştiinţifico-fantastic le contestă pentru că, zice-se nu pot să fie dovedite şi, între ele, însuşi Dumnezeu, viaţa veşnică, Împărăţia lui Dumnezeu, diavolul şi iadul. Viaţa însă, dacă suntem atenţi la ea, ne oferă necontenit, la tot pasul şi sub o infinitate de varietăţi, îndemnuri la o altfel de înţelegere a lumii. Iată, unul care, într-o dezvoltare activistă, este la modă - handicapul. Din nefericire, în condiţii de pace şi, variabilă dar măcar minimă, prosperitate cei cu handicap sunt prezenţi printre noi într-un număr tot mai mare. Şi nu vorbesc despre escrocii care, cel puţin în România, se folosesc de această portiţă pentru a trăi ca nişte căpuşe pe spatele celorlalţi. Nu, mă gândesc la cei cu adevăraţi nenorociţi (norociţi - după perspectiva creştină a mântuirii). Dar nu vreau să analizez acum cauzele acestei amplificări a fenomenului, ci să mă refere la faptul că handicapul fizic, îndrăznesc eu să cred, este nu numai pentru ajutorarea spirituală a celor care îl au cât şi pentru trezirea şi îmbunătăţirea spirituală a celor care nu îl au.
     Aş vrea însă să operez mai multe reduceri şi să mă opresc numai la orbi şi surzi (cu atât mai mult la cei care sunt şi orbi şi surzi). De ce? Pentru că mi se pare că orbii şi surzii au o misiune aparte: anume aceea de a ne arăta că dacă nu poţi cunoaşte ceva nu înseamnă că acel ceva nu există.
     Mai precis, dacă nu vezi lumea luminii, culorilor, peisajelor sau nu auzi lumea sunetelor, anume aceea  a vorbelor şi a muzicii dar şi a gânguritului pruncului, şoaptelor de iubire, viersului păsărilor, nu înseamnă că toate acestea nu există. Şi, pentru că nu ai acces la ele, eşti lipsit de o, în termeni de comparaţie lumeşti, o nemăsurată şi inexprimabilă realitate, care poate să fie de o nemăsurată şi inexprimabilă frumuseţe.
     Tot astfel, ar trebui să înţelegem şi să acceptăm, ca un prim pas, că dacă suntem "orbi şi surzi" şi nu putem cunoaşte lumea de după simţurile şi raţiunea noastră, dacă din motive care ne privesc, avem handicapul de a nu-l vedea şi de a nu-l auzi pe Dumnezeu în direct asta nu înseamnă că El şi Împărăţia Lui nu există.
     Acelaşi raţionament de bun simţ se poate aplica apoi şi în ceea ce-l priveşte pe diavol şi iadul lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu